Tot ce inseamna Fotbal

Ma uitam zilele acestea pe seria cu “Titani ai fotbalului” si cum timpul imi permite , m-am gandit sa o continui putin cate putin.Fotbalul este frumos cand este amintit , iar eu m-am decis sa-mi continui seria de povesti.

Ma opresc in America de Sud , din simplul fapt ca acolo m-au purtat tastele , dar acolo am descoperit ceea ce pamantul a acoperit , legende si eroi ai fotbalului .

Uruguayul a fost mereu una dintre protagonistele din America de Sud iar astazi isi primesc meritele , chiar daca putine si din alt colt al lumii.

.
Alcides Edgardo Ghiggia
.

Mic , indesat , 1.69 si doar 62 de kilograme , dar considerat cel mai bun jucator de banda dreapta din anii 50.Doar o scurta prezentare a omului care a ucis 58 de milioane de oameni.

22 decembrie 1926 la Montevideo se naste Alcides Ghiggia , cel care avea sa devina un nume de referinta in fotbalul Uruguayan si mondial

In 1948 Ghiggia semneaza cu CA Penarol Montevideo devenind in scurt timp o piesa indispensabila in angrenajul echipei.In 1949 castiga si primul titlu urmat de un altul 2 ani mai tarziu in 1951.

Intre aceste 2 titluri se interpune cea mai mare performanta a sa si chiar a fotbalului uruguayan , castigarea Cupei Mondiale din 1950 in fata Braziliei chiar pe Maracana.

Acel meci a fost si va ramane mereu un punct de referinta in fotbalul mondial.Vara lui 1950 iar finala se juca intre Brazilia si Uruguay acasa pe Maracana.Se zvonea ca s-au vandut 170.000 de bilete dar localnicii spuneau inainte de joc ca ar fi fost undeva la 207.000 de suporteri.

Orice corner , orice atingere de balon a jucatorilor cariocas era urmata de un freamat al tribunei , o tribuna plina ochi , o tribuna galben – albastra.

Nu vedeai tipenie de Uruguayan in tribuna , cine ar fi avut curajul.Si meciul incepea perfect pentru Brazilieni care conduceau cu 1-0.

Mai erau 30 de minute iar Jules Rimet a plecat sa scape de vacarmul din tribuna , s-a dus la demisol unde erau cele 22 de medalii si cupa.Plecase la 1-0.

Dar ajungand jos I se pare ca nu se mai aude nimic si se intoarce repede la “suprafata” si ramane incremenit.Tabela arata 1-2 iar suporterii brazilieni taceau cum nu o facusera niciodata.

Uruguayul era campioana mondiala , dar cine adusese victoria si cum ?

La cei 83 de ani ai sai si impreuna cu sotia sa Beatriz de “doar 35” ne povesteste cum a fost momentul.

Vorbeşte si mai si explica : “Da, am ucis, în patru secunde, 58.000.000 de oameni. N-am avut ce face. Vorbim despre finala Campionatului Mondial, nu? Stadionul clocotea, cred că erau 100 de grade. Ne tremurau picioarele, dar Obdulio, căpitanul nostru, ne-a spus atît, parcă-l văd şi azi: “Muchachos, plîngăcioşii nu au ce căuta pe gazon azi, claro? Hai, să înceapă show-ul!”.

Apoi povesteste cum a fost cu golul victoriei , vorbeste despre el de parca a fost un gol marcat in curtea scolii .

Am urcat pe dreapta , am driblat si am tras, Barbosa parcă era în poartă şi…asta a fost tot! Am învins cu 2-1 şi am devenit cei mai tari din lume.”

Ary Barroso, comentatorul acelui meci bineinteles brazilian , a avut puterea să spună doar atît: “Gol uruguayan!”.

După care s-a retras definitiv din activitate!!! 58.000.000 de brazilieni l-ar fi jupuit, atunci, de viu. Unii dintre ei s-au sinucis. Ceilalţi, rămaşi în viaţă, l-au iertat şi l-au primit cu braţele deschise în 2001 cand s-a intors acasa.

“Cînd am revenit, după 50 de ani, în Brazilia, am crezut că toţi vor avea în mîini revolvere. N-a fost aşa” avea sa spuna el.

Biograful portarilor brazilieni , Roberto Muylaert , a descrie golul lui Ghiggia ca fiind dupa acelasi tipar cu asasinarea presedintelui American JFK.

El punea in antiteza golul si asasinatul , descriindu-le astfel : “Acelasi model dramatic , aceeasi directie , aceeasi precizie si o traiectorie de neoprit … ei chiar starnind praf in momentul loviturii , acolo cu o pusca iar aici cu stangul lui Ghiggia”.

Moacir Barbosa , portarul brazilian , considerat principalul vinovat pentru infrangere a avut viata un calvar dupa acel meci.In 2000 cu putin timp inainte sa moara spunea: “Pedeapsa maxima in Brazilia este de 30 de ani de inchisoare , dar eu am platit pentru ceva ce n-am fost cu totul vinovat timp de 50 ani”.

Dupa 50 de ani de la acel meci Ghiggia a calatorit in Brazilia , iar la vama o femeie ofiter l-a intrebat daca el este acel Ghiggia care a ingropat Brazilia.Iar el a raspuns “Da sunt acela dar tot ce s-a intamplat pe teren a fost acum 50 de ani” .Iar raspunsul l-a uimit : “ Gresesti , noi in Brazilia simtim ca si cum s-ar fi intamplat ieri”.

.
“Doar 3 persoane au reusit sa faca liniste pe Maracana cu o singura actiune : Frank Sinatra , Papa Ioan Paul al II-lea si EU , Alcides Edgardo Ghiggia.”
.

In 1952 avea sa comita una dintre faptele pe care avea sa le regrete mai tarziu iar cariera sa sa mearga in jos.A atacat un arbitru si a fost supendat 1 an de zile din orice activitate fotbalistica.

La inceputul sezonului 1953/1954 Ghiggia s-a transferat la AS Roma in Italia , echipa la care a fost si capitan in sezonul 1957/1958.La Roma a castigat in 1961 Inter-Cities Fairs Cup (viitoarea Cupa Uefa) chiar daca el nu a jucat in finala cu Birmingham City.

In 8 sezoane a jucat 201 meciuri pentru romani marcand de 15 ori si reusind sa ocupe un loc 3 in topul golgeterilor campionatului Italian.

In 1961 se transfera la AC Milan unde castiga “lo scudetto” chiar daca nu a jucat decat 4 meciuri pentru diavoli.

A jucat si in nationala adoptive , nationala Italiei dar fara sa aiba aprte de succese importante ci mai degraba a avut parte de nereusite , Italia cu el in echipa ratand calificarea la un campionat mondial.

Se  intoarce in tara sa natala unde are prezente “meteorice” la Danubio FC retragandu-se  din activitate la 41 de ani .

In 2006 la World Cupa din Germania au fost invitati toti fostii castigatori ai Cupei Mondiale , iar dintre toti Ghiggia a fost cel mai batran la cei 80 de ani ai sai.

La cea de-a 80-a aniversare , la finalul aceluiasi an , Ghiggia a fost onorat de Parlamentul Uruguayan si a fost scos un timbru cu chipul sau.

Cateva cuvinte i-au adus pe toti la lacrimi : “Ghiggia adu-ne la lacrimi” –  “Ghiggia nos hizo llorar”.

.
.
Juan Alberto Schiaffino
.
.

Colegul si totodata marcatorul golului egalizator in finala cu Brazilia , Juan Alberto Schiaffino este cel de-al doilea titan al fotbalului , care isi face loc in lista cu titani ai fotbalului de pana acum.

La 28 iulie 1925 se naste cel care avea sa readuca speranta in inimile tifosilor uruguayeni in finala cu Brazilia .

Intre 1943 si 1954 a jucat in tara sa natala la AC Penarol Montevideo , fiind coleg o perioada de timp cu bunul sau prieten Ghiggia , dupa care se transfera in Italia la AC Milan pentru o suma care la acea vreme a fost cea mai mare platita de vreun club din lume pentru un singur jucator.

A marcat pentru diavoli 60 de goluri in 171 de meciuri , luand parte printre altele si la finala de Cupa Campionilor din 1958 pierduta in fata lui Real Madrid cu 3-2.

Intre 1960 si 1962 a jucat pentru romanii din cetatea eterna lasand AC Milan pentru AS Roma.

Momentul sau de referinta este dat de golul marcat Braziliei in finala din 1950 , gol care le-a reaprins speranta tuturor uruguayenilor si care le-a adus deznadejdea suporterilor cariocas.

Pentru nationala Uruguayului a jucat 21 de meciuri marcand 8 goluri , iar pentru nationala Italiei a jucat 4 meciuri dar fara reusite notabile

Printre performantele sale se gasesc :

- Inter – Cities Fairs Cup (viitoarea Cupa Uefa) in 1961 cu AS Roma.

- Campionatul Uruguayului in 1949 , 1951 , 1953 si 1954 cu CA Penarol Montevideo.

- Campionatul Italiei in 1955 , 1957 si 1959 cu AC Milan

- Coppa Latina in 1956 cu AC Milan

-Golgeterul campionatului Uruguayan in 1945.

Schiaffino ar fi trebuit sa deschida Cupa Mondiala din 2006 din Germania darn u a mai apucat parasind aceasta lume in 2002.

.

Mi-e dor de fotbalul spectacol mi-e dor de fotbalul adevarat .Intoarceti-va inapoi titani ai fotbalului sau cel putin mai nasteti-va o data …

Aplaudat de 60.000 de suporteri din tribuna si inca cateva zeci de milioane din fata televizoarelor .
A terminat meciul in genunchi , plangand multumind publicului si tuturor celor care au fost alaturi de el atat in momentele fericite ale carierei cat si in cele mai putin faste. Marcelo Salas unul dintre “gemenii golului” chilian , fostul atacant al lui SS Lazio si Juventus , “cel care alaturi de Zamorano au facut instructie cu apararile din America de Sud si nu numai.
A ales sa se retraga la fel ca  portughezul Joao Pinto ,  care spunea : “Atunci cand  ma voi trezi dimineata sin u  voi putea sa fac ceea ce  faceam de obicei voi spune  stop” . Marcelo Salas ,  atacantul pentru care un  intreg stadion a stat in picioare 50 de minute si a aplaudat continuu .Jucatorul care a adus bucurie in milioane de suflete prin golurile marcate pentru antionala statului Chile dar si pentrui echipele de club la care a activat.
Colegul sau , Ivan Zamorano s-a retras , intreg Giussepe Meazza aplaudand , iar el parasind stadionul cu lacrimi in ochi .Salas a ales sa joace meciul de retragere , acasa , la prima dragoste , la Universitad , iar sentimental pe care l-a trait in momentul ingenuncherii in fata suporterilor va ramane foarte multa vreme in mintea tutror.
A pierdut in recunostere retragandu-se chiar daca mai putea juca 1 sau 2 sezoane ,dar a castigat in iubire . El a dus la aproape perfectiune fenta si driblingul in fotbal si de aceea cu el am inventat consensul in fotbal,consensul iubirii…iubirea de frumos, iubirea de perfectiune!
Pentru marele bucurii pe care ni le-a daruit generos si altruist intr-o lume in care si bucuria era data de cel care cheltuie mai multi bani pe transferuri , merita tot respectul nostru.
Lacrimile sale sunt lacrimile unei tinereti aprige cu mingea la picior in mare parte datoare saraciei ,dar care l-a ajutat in fotbal si care i-a dat tot ce are acum. Salas ne-a demonstrat tuturor ca fotbalul se poate juca cu zambetul pe buze , el m-a invatat ce e mai frumos in fotbal :armonie , perfectiune,intuitia formidabila a fazei urmatoare , sutul fenomenal si neinfricarea in fata portii adverse.
S-a retras ca fotbalist dar a avut langa el familia si cei 60.000 de suporteri care au tinut sa-I multumeasca pentru tot ceea ce a facut in fotbal. “Pretul succesului este invidia , iar cel al esecului este singuratatea .Nu stiu daca am fost invidiat dar ma bucur ca nu sunt singur .Multumesc tuturor pentru sustinerea pe care mi-au acordat-o mereu” , avea sa declare la finalul meciului printre altele , Marcelo Salas.
“El Matador” are un palmares superb , in vitrina sa numarandu-se Apertura in 1997 , Clausura in 1997 si 2004 , Supercupa Americii de Sud in 1997 , Cupa uefa in 1999 , SUpercupa Europei in 1999 , campionatul statului Chile in 1994 si 1995 , Lo Scudetto in Italia in 2000, 2002 si 2003 , Cupa Italiei in 2000 si Supercupa Italiei in 1998 , 2000 si 2002 .
Un atacant pur-sange care a marcat in cariera sa 214 de goluri (dintre care 3 in meciul de adio) in 454 de meciuri jucate pentru : Universitad De Chile , SS Lazio , River Plate si Juventus Torino.
Este golgeterul all-time al nationalei statului Chile cu 37 de goluri marcate in 71 de partide.
Nu poti scapa tentatiilor , decat supunandu-te lor sau inlocuindu-le cu ceva mai tentant decat tentatia.Nu a putut scapa tentatiei de a se retrage din fotbal si a revenit pentru inca un an , dar acum a ales sa paraseasca dreptunghiul verde cu lacrimi in ochi. Mumtumim Salas pentru tot ce ai facut in fotbal , multumim pentru tot , iar tu mereu vei ramane un “Matador” in inimile noastre.
Respect pentru tot si bine ai venit in galeria adevaratilor fotbalisti , fotbalistii care au scris istorie dar care s-au retras: Zidane , Pele , Maradona , Di Stefano , Batistuta , Ortega si multi altii .
Adios Matador …

Mergem pe stadioane sa vedem fotbal , mergem sa ne bucuram la o victorie a favoritilor , dar uitam ceva foarte important ,uitam ceea ce da farmec fotbalului , ceea ce il face cu adevarat frumos , ceea ce-l face sa fie atat de superb si atat de diferit , uitam de suporteri si de coregrafiile lor , uitam de tortele si fumigenele lor , uitam ca ei sunt cei care fac fotbalul superb prin spectacolul din tribuna.
Mesaje si coregrafii imense , coregrafii superbe lucrate cu multa sarguinta de cei pentru care a fi ultras este deja o meserie.Amenzile si bataile primite de la jandarmi nu inseamna nimic pentru ei , cum inseamna o victorie a favoritilor si un spectacol total al lor in tribuna.
M-am deci sa aduc coregrafiile mai aproape de sufletul cititorului , sa fac “un mic rezumat”  .
Derbyurile din campionatul romanesc au adus de multe ori fata in fata galerii cu coregrafii incredibile ,meciuri ca : Steaua – Dinamo , Rapid – Dinamo , Steaua – Rapid , Universitatea Craiova – Dinamo , CFR CLuj – “U” CLuj , FC Botosani – Cetate Suceava , UTA – Poli Timisoara , dar si meciurile in care echipele romanesti participau in cupele europene.
Meciuri tari in campionatele din Europa , meciuri din Uefa Champions League , toate meciuri inc are coregrafiile suporterilor au fost absolut incredibile.Totul pana am vazut coregrafia grecilor de la Panathinaikos Atena din meciul cu Werder , coregrafie la care am ramas fara cuvinte si am spus simplu AMAZING.

Voi incepe cu , coregrafiile de la derbyul Dinamo – Steaua , coregrafii ale galeriei dinamoviste :

Pare incredibil dar s-a intamplat in Romania , astfel dovedindu-se ca si in Romania fenomenul Ultras este la fel de pronuntat si de bine dezvoltat cum este in alte tari unde a fi ultras este o religie.

Voi continua cu diferite mesaje si coregrafii de la meciuri din campionatul Romaniei :

Numarul 7 afisat de peluza stelista , astfel ratandu-se respectul pentru marius lacatus

Suporterii argeseni la meciul cu Steaua au facut spectacol in tribuna .

Galeria rapidista la meciul Rapid – Steaua

Sezonul 2006-2007 Steaua – Dinamo 2-4 in Ghencea , mesajul stelist care pana acum si-a pastrat autenticitatea.

Steaua – FC Vaslui , mesaj pentru finantatorul Gigi Becali .

Mesajul galeriei sepcilor rosii in meciul cu concitadina CFR Cluj

Universitatea Craiova – Dinamo 2-0 (08.04.2009) fanii craioveni au facut spectacol

Mesaj de la fanii stelisti pentru lacatus dupa demisia acestuia.

Politehnica Iasi – CFR Cluj (07.04.2009) – Aventura continua

Un mesaj pentru tot ceea ce inseamna Rapid

Mesajul fanilor stelisti pentru Becali si Argaseala

Rapid – Steaua – acel meci care s-a inflamat – “Bricheta”

Poli Timisoara – CFR Cluj 1-0 .Mare dreptate – Istoria se scrie , ramane doar aducerea aminte

Rapid – Poli Timisoara 0-2 (07.04.2009)

Bugetul de austeritate al Rapidului

La acelasi meci Poli Timisoara – CFR Cluj.

Mesajul fanilor stelisti la meciul cu Gloria Bistrita pentru Gigi Becali dupa ce acesta a ramas in  arest

Bannerul fanilor rapidisti pentru jucatorii considerati “mercenari”.

Chiar si in Liga a 2-a gasim coregrafii si bannere foarte interesante , derbyul nordului dintre FC Botosani si Cetate Suceava fiind cel mai bun exemplu .Va invit sa vedeti si o galerie foto din Liga a 2-a :

Mesajul fanilor suceveni la adresa Botosanenilor

Si raspunsul prompt al galeriei Botosanene , dar mai presus de toate meciul din cupa a fost meciul in care cele 2 galerii s-au razboit cu ajutorul bannerelor :

Mesajul afisat de botosaneni la care sucevenii afiseaza :

Raspunsul  facand referire la bannerul galeriei botosanene

Raspunsul a venit prompt iar galeria a mai afisat un banner

Mesaje pregatite specialpentru rivala de moarte

Raspunsul galeriei sucevene a venit din nou

Un derby care pune mereu presiune pe politie si jandarmerie datorita rivalitatii existente intre cele 2 orase.Geamuri sparte la autocare , la masini , amenzi date de politisti suporterilor din orasul vecin.Cam asa se caracterizeaza derbyul nordului , dar mai presus de toate se evita bataile si respectul intre galerii este mare.

Iar ca totul sa para mai interesant va propun si o galerie foto cu unele coregrafii ale echipelor din afara : VFB Stuttgart , Panathinaikos Atena , Karlshrue , Rapid Viena , CSKA Sofia si multe altele :

CSKA Sofia – Slavia Sofia – Suporterii CSKA cei mai fanatici suporteri din Bulgaria

Charleroi – Standard Liege – fanii lui Charleroi chiar stiu sa faca atmosfera – Fight or Die -

Balkan Botevgrad – CSKA Moscova 0-5 – Chiar daca favoritii au fost invinsi suporterii au facut spectacol

Ajax – Addo Den Haag – ultimul meci al lui Huntelaar pentru Lancieri

Vaduz – Grasshoppers Zurich 2-2 – Fanii elvetieni au intretinut superb atmosfera

Herta Berlin – Galatasaray – Fanii turci din nou spectacol

VFB Stuttgart – Una dintre cele mai reusite coregrafiiOlympiakos Piraeus – fanii in timpul meciului cu Benfica 5-1 pentru greci

Levski Sofia – Lokomotiv Plovdiv – fanii lui Levski din nou show

Panathinaikos Atena – Werder Bremen – Am lasat la urma aceasta galerie pentru ca m-a impresionat foarte tare.In primul rand terenul nua re gard ceea ce este incredibil , mai ales la cat de patimasi sunt fanii grecilor , iar in al doilea rand , probabil cea mai frumoasa galerie.

Acum spuneti cum ar fi fotbalul fara acesti suporteri , cum ar arata stadionul daca acesti suporteri nu ar fi prezenti sa-si sutina echipa sau ar veni doar sa stea si sa priveasca.Fie ca vrem fie ca nu trebuie sa recunoastem ca fara suporteri fotbalul nu este un sport frumos , fara coregrafiile , tortele si fumigenele lor nu ar mai exista fenomenul ultras , fara ei nu ar exista fotbal.

Nu credeam ca voi mai putea spune asta , dar se pare ca nu m-a lasat el si a vrut sa-mi demonstreze ca se poate.
A suferit accidentari peste accidentari , operatii peste operatii dar a avut taria sa revina in fotbal si a facut-o intr-un stil de mare campion.
Cel care uimea lumea atat prin frizurile pe care le avea cat si prin golurile sale.
A plecat liber de contract de la Milan , s-a antrenat cu Flamengo si a semnat cu Corinthians , echipa veche dar ciudat , nou-promovata in prima divizie.
Nimeni nu i-a dat credit , toti luandu-l in ras inclusiv presedintele tarii luandu-l in ras sustinand ca Ronaldo este un gras.Dar , Ronaldo i-a demonstrat in teren ca a ramas un fenomen.
Cel care era candva IL Fenomeno nu a uitat unde este poarta si a inceput sa marcheze pe banda rulanta pentru Corinthians.Ultima isprava … 2 goluri in meciul cu Ponte Petra si un penalty scos.
La primul meci intreg stadionul “Juscelino Kubitschek” s-a ridicat in picioare cand Fenomenul a intrat pe teren.
Ovaţiile din momentul în care Ronaldo a ieşit la  încălzire s-au transformat în clipe de nebunie, incendiare chiar, atunci când s-au aprins torţele, la intrarea acestuia pe gazon. Cu mare poftă de joc, dar și cu o burtă vizibilă, Ronaldo s-a mişcat bine, a alergat, a sprintat şi a avut chiar şi o ocazie de gol .
Chiar daca Corinthians a castigat , a doua zi ziarele titrau ca “Grasul” si-a pierdut bicicletele si golurile.
“Am suferit mult în ultimul an. Acesta este doar începutul, nu o să mă opresc aici” avea sa spuna dupa meci Ronaldo , si bine a spus.
Au urmat etape de campionat iar Ronaldo are acum 4 goluri in 4 meciuri si “doar” 32 de ani.
Mai nou Ronaldo a dat lovitura si in marketing alaturi de clubul sau , sponsorul echipei devenind Batavo – companie alimentara- care pentru 10 luni a platit 6 milioane de euro pentru a-si afisa numele pe tricourile echipei.Este cea mai mare suma platita in Brazilia pentru un contract de sponsorizare.
Bineînţeles, contractul nu va fi reînnoit dacă Ronaldo va juca la altă echipă! Însă oficialii brazilieni ştiu cum să-l facă pe fotbalist să rămână. I-au promis atacantului 80 la sută din încasările rezultate din publicitatea „secundară”, cea care apare pe mânecile şi pe şorturile lui Corinthians.
IL Fenomeno s-a intors , iar cat de curand Ronaldo va face din nou pasul spre Europa , pentru ca fotbalul brazilian are nevoie de un fenomen , iar fotbalul din Europa are nevoie de Ronaldo, la fel cum are nevoie si echipa nationala a Braziliei de el.
Ronaldo a renascut sau Renasterea unui mit , pentru toti cei care iubesc fotbalul spectacol care astazi lipseste cu desavarsire.
Bafta Fenomenule

Mult mediatizata venire la echipa nationala a lui Maximilian Nicu a provocat putina invidie printre ceilalti tricolori , multi dandu-si cu parerea sau comentand in stilurile proprii venirea unui “zeu” la echipa nationala.
.
S-a mediatizat prea mult , s-a facut prea mult tam-tam pentru ca daca Max va juca titluar si va gresi va fi privit ca un tradator , ca un neajuns , va fi o persoana pentru care Romania nu va mai fi atat de primitoare.
.
Va mai amintiti cand a fost prezent un alt “neamt” la nationala ? La acel 2-5 cu Danemarca pe plaja de pe Lia Manoliu . Laurentiu Reghecamf , un alt neamt care a venit la nationala dupa o perioada lunga iar pasa sa cu capul a fost transformata in gol , in poarta lui Lobont.
.
Max nu este un Messi sau un Pirlo sa faca diferenta pe teren , este doar un jucator care a avut norocul sa joace la o echipa ce se afla pe primul loc in Budensliga , si sa aiba in echipa jucatori de top.Dar Max nu este un jucator de top , Max nu poate fi comparat cu Mutu , Marica sau Chivu , jucatori fara de care Romania ar fi o echipa mediocra.Max nu are pasa cu calcaiul lui Mutu , plasamentul lui Chivu sau incrancenarea lui Marica .Max este doar un jucator care a muncit mult pentru a ajunge sus , dar noi romanii il vedem ca un salvator.
.
Salvarea va veni din unitatea grupului si nu din piciorul unui jucator , salvarea va veni din tactica aleasa de Piturca si nu din plasamentul tehnic si tactic al unui jucator , salvarea va veni de la suporterii care vor incuraja Romania si nu de la suporterii care vor incuraja un singur jucator.
.
Nu-l priviti ca pe un salvator , dar incredeti-va in talentul , munca si daruirea sa , pentru ca va incerca sa dea tot ce are mai bun pentru a demonstra ca este “ROMAN”

Ma uitam zilele acestea pe seria cu “Titani ai fotbalului” si cum timpul imi permite , m-am gandit sa o continui putin cate putin.
M-am oprit asupra continentului negru fara nici un motiv intemeiat ci pur si simplu pentru ca acolo am gasit 2 atacanti de superclasa care au facut istorie , iar unul dintre ei este un fost balon de aur al lumii.
Toti ii cunoastem dar sa vezi toata cariera lor este ceva fabulor , un camerunez si un liberian sunt episodul 13 al “Titani ai fotbalului” .
Cand o epoca e saraca în opere de valoare, vinovat e publicul, nu artistii.Astfel se poate descrie lipsa atacantilor care erau odata.
.
.
ROGER MILLA
.
.
Pe 20 mai 1952 se nastea cel care avea sa devina cu timpul cel mai galonat fotbalist camerunez al tuturor timpurilor.
Primul contract de profesionist l-a semnat la 13 ani cu echipa Éclair de Douala , iar la varsta de 18 ani castiga primul sau trofeu , Campionatul Camerunului cu echipa Leopard de Douala.
In 1974 se transfera la Tonnerre Yaoundé unde avea sa cunoasca primele satisfactii importante , dupa 2 ani fiind desemnat Cel mai bun jucator African al anului , ceea ce l-a adus mai aproape de batranul continent.
In 1977 face cunostinta pentru prima data cu Europa , francezii de Valenciennes cumparandu-l pe o suma modica de la Tonnerre Yaoundé .Aici Milla nu este vazut ca o solutie viabila jucand foarte putin ,  doar 28 de meciuri si este  transferat de AS  Monaco .
La echipa din Principat , Milla joaca foarte putin ,  17 meciuri reusind sa  marcheze si 2 goluri .
Vrea sa se reintoarca acasa  dar Bastia ii intinde o  mana de ajutor , iar la  Bastia Roger Milla incepe  sa creasca , incepe sa  marcheze , semn ca pustiul teribil al Camerunului s-a maturizat.
Joaca pentru Bastia 113 meciuri reusind sa marcheze de 35 de ori , dar apoi avea sa faca cel mai important pas al carierei cum el insusi spunea . Se transfera la Saint-Ettiene unde atinge apogeul carierei , 31 de goluri in 59 de meciuri .
Devenise un idol printer suporterii verzilor , iar Lothar Matthaus in urma unui amical spunea despre Milla : “ Usurinta cu care Milla scapa de adversarul direct este debordanta , este printre cei mai buni atacanti impotriva carora am jucat”
Colegii il iubeau , il vedeau ca pe un idol , suporterii il adorau la Saint-Ettiene , dar Milla alege sa plece la Montpellier lasand in urma tristete si amaraciune in sufletul verzilor.
La Montpellier , joaca 95 de meciuri marcand 37 de goluri dupa care alege sa plece de pe batranul continent.
Varsta isi spunea cuvantul , iar Milla pleaca in Reunion la echipa JS Saint-Pierroise pentru ca mai apoi sa se intorca in Camerun la vechea sa dragoste , Tonnerre Yaoundé si pentru a-si incheia cariera in Indonezia la Pelita Jaya .
La echipa nationala a jucat 102 meciuri , fiind participant cu nationala Camerunului la 3 CM si o editie a JO .
Primul contact este in 1982 , cand participa cu nationala Camerunului la World Cup , avand si un gol anulat in meciul cu Peru.
In 1984 participa cu echipa olimpica a Camerunului la JO de la Los Angeles , pentru ca mai apoi in 1988 sa se retraga de la echipa nationala.
Nationala Camerunului s-a calificat la World Cup 1990 din Italia , iar insusi presedintele tarii , Paul Biya il suna si-l roaga pe Milla sa revina asupra deciziei .
Acesta accepta si pleaca cu leii neimblanziti in Italia unde avea sa marcheze de 5 ori fiind in acelasi timp si capitanul de echipa al Leilor.
2 goluri a marcat in poarta prietenului sau Rene Higuita , 2 in poarta Romaniei .Avea 4 goluri iar Camerunul era calificata in optimi unde a intalnit Anglia.
Milla a intrat in minutul 64 iar in minutul 83 a marcat un gol de kinograma ducand meciul la penaltyuri unde din pacate Camerunul a pierdut.
La aceasta editie Milla a dat nastere unui nou cult , acel dans la fanionul de la colt dupa fiecare gol.
Dupa aceasta editie Milla a anuntat ca se retrage de la nationala , bazandu-se doar pe echipa de club , dar in SUA la World Cup 94 Milla se reintoarce acolo unde ii este locul , printre lei neimblanziti.Chiar daca Camerunul a  fost eliminata inca din faza  grupelor , Milla devine la  42 de ani si 3 luni cel mai  varstnic marcator de la un  campionat mondial , in  minutul 38 al meciului cu  Rusia acesta punctand  pentru 1-1.
Se retrage total din fotbal  dedicandu-se familiei si  fiind ambasador pentru cauzele Africii din anul 2004.
Amintiri vagi despre un fotbalist cu un simt al portii foarte dezvoltat , un jucator care marca din orice pozitie (Andone stie foarte bine ) , un jucator cu o cariera impresionanta chiar daca nua re in palmares titluri cu echipele unde a jucat , avand la activ titlul de cel mai bun jucator African castigat de 2 ori in 1976 si 1990 .
In 2006 CAF i-a acordat titlul de “Best African Player of the century “ .
In topul celor mai buni fotbalisti ai tuturor timpurilor , facut de Pele , numele lui Roger Milla a fost primul nume de African trecut in top.
O cariera impresionanta , o sumedenie de meciuri si deasemenea o sumedenie de goluri , 724 de meciuri jucate si 334 de goluri marcate.
Cifre impresionante in dreptul unui titan al fotbalului.
.
.
GEORGE WEAH
.
.
Probabil toti fanii “diavolilor milanezi ” inca il regreta pe marele atacant , pe golgeterul care le aducea bucurie in suflet .
George Tawlon Oppong Ousman Weah pe numele sau complet , s-a nascut pe 1 octomrie 1966 in Liberia , facand parte dintr-o familie saraca.
Primul contact cu fotbalul profesionist l-a avut in 1981 cand a semnat cu Young Survivors pentru ca dupa numai 2 ani sa se transfere la Bongrange Company unde avea sa joace si primul sa meci .
Schimba repede echipele trecand pe la Mighty Barolle si pe la Invincible Elevene unde avea sa aiba un record incredibil 24 de goluri in 23 de meciuri.
Pleca la echipa de suflet a lui Roger Milla , Tonnerre Yaoundé in Camerun iar apoi isi incepe lungul drum pe batranul continent.
Este transferat de AS Monaco echipa pentru care joaca in perioada 1988–1992 , reusind sa marcheze 55 de goluri in 115 partide.
Atrage atentia parizienilor de la PSG , care il cumpara de la echipa din Principat , iar pentru PSG marcheaza tot in 3 sezoane 53 de goluri in 152 de meciuri.
Cele 53 de goluri ii atrag atentia lui Silvio Berlusconi care isi pune oamenii sa ii aduca “minunea liberiana” .
In 1995 semneaza cu “Diavolii Milanezi” si devine repede idolul tribunelor , 147 de partide jucate , 58 de goluri marcate plus numeroase assisturi.
Era un zeu pentru tiffosi milanezi , era un fotbalist complet , iar in primul an la Milan reuseste sa cucereasca cel mai ravnit trofeu , Balonul de Aur.
In 2000 pleaca la Chelsea unde sta putin jucand doar 11 meciuri in care a marcat 4 goluri , se transfera la Manchester City unde joaca 7 meciuri marcand un singur gol .Vrea sa plece in Arabia Saudita dar accepta oferta  celor de la Olimpique Marseille unde  joaca timp de 1 sezon , marcand 5 goluri in 19  meciuri.
Paraseste batranul continent pentru Al-  Jazira unde marcheaza 13 goluri in 8  partide. Se retrage din activitatea  fotbalistica , candidand la presedintia  Liberiei dar pierde in turul 2 la diferenta foarte mica.
Este idolul miilor de liberieni , este un zeu   pentru ei , este cel care i-a ajutat mereu ,  tinand cont ca Weah platea mare parte din  biletele de avion ale echipei nationale , platea masa sic azarea din proprii bani.
Un suflet mare care la echipa nationala a jucat 60 de meciuri inscriind de 22 de ori .
Un zeu coborat pe pamant pentru a ajuta si a invata , liberienii avand acum doar un singur idol , George Weah.
Un simt al portii extraordinar , un jucator care marca din orice pozitie , un jucator care nu se juca cu ocaziile , un atacant complet , care astazi nu prea mai exista.
Toti colegii si adversarii aveau cuvinte de lauda pentru George Weah , un domn atat pe teren cat si in afara lui.
O cariera impresionanta , care cuprinde trofee cu echipa dar si personale :
Cupa Frantei cu AS Monaco in 1991 , Campionatul Frantei cu PSG in 1994 , 2 Scudetto cu AC Milan in 1996 si 1999 iar in sezonul 1994-1995 de UCL a devenit cel mai bun marcator al competitiei.
Un singur lucru i-a umbrit bucuriile , ratarea calificarii la World Cup 2002 pentru doar un singur punct . Cu o echipa nationala in care George Weah era jucator , antrenor si finantator , Liberia a pierdut calificarea datorita unui singur punct.
Weah este printre putinii foarte mari fotbalisti care nu au luat parte la nici o Cupa Mondiala , el continuand o lista deschisa de marele Alfredo Di Stefano.
Premiul de Jucatorul African al anului l-a primit de 3 ori , 1989, 1994 si 1995 .Pele l-a numit intre cei mai buni 125 de fotbalisti ai lumii , el completand alaturi de Roger Milla , un atac fenomenal.
Este cunoscut si ca un mare donator , oferind bani fundatiilor pentru ajutorarea copiilor cu probleme.
In toata cariera a jucat 574 de meciuri marcand 259 de goluri , o cariera plina de reusite3 pe plan profesional , o cariera pe care toata Liberia o respecta enorm de mult.
Daca ar fi sa facem un cuplu cu cei doi superatacanti cifrele ar fi pur si simplu impresionante : 1298 de meciuri impreuna si 553 de goluri marcate.
Spunea candva Weah : “Mă atrag lucrurile care n-au şansa să se-mplinească ori să dăinuie “ dar … el a demonstrate ca poate face si cele mai grele lucruri sa se indeplineasca .
Mi-e dor de fotbalul spectacol mi-e dor de fotbalul adevarat .Intoarceti-va inapoi titani ai fotbalului sau cel putin mai nasteti-va o data.

Abilitatea de a te surprinde e esentiala in viata unui om , dar nu te poti astepta la ceva ce nu poti controla.
Se intoarce acasa din postura de adversar pentru prima data de cand a parasit iubirea sa vesnica , se intoarce acasa pentru a invinge echipa sa de suflet , se intoarce acasa pentru a privi din nou ceea ce a iubit o viata intreaga .
E Walter Zenga , fostul mare portar al Interului , cel care prin paradele sale a ridicat in picioare intreg stadionul Giuseppe Meazza , cel poreclit Spiderman se intoarce pe terenul pe care a cunoscut gloria de odinioara , se intoarce pentru a-si indeplini destinul .
Va pasi pe gazonul verde se va opri in loc si va inconjura cu privirea intreg stadionul , iar in acel moment in mintea sa sute de imagini vor trece cu repeziciune prin fata ochilor , sute de imagini fericite si triste vor trece dandu-I senzatia ca inca traieste clipele de glorie cu Interul , Scudetto-ul din sezonul 1988-1989 si Cupa Uefa din 1991 fiind cele care vor aparea mereu si mereu si mereu .
Zenga a fost cel ce a facut din arta pasiune, a fost cel care a facut din fotbal cu adevarat un fenomen dar nu social ci sufletesc.
Zenga a iubit culorile albastru-negru mai mult decat  familia , pentru el Inter era familia .
Aici a invatat sa traiasca intre oameni aici a cunoscut ce  inseamna adevaratii oameni , aici a invatat ce inseamna  fericirea netarmurita si deznadejdea dezolanta.
Fotbalul e un drog de care nu poti scapa , iar suporterii nu il  vor uita niciodata , suporterii nu pot uita ce a facut el  pentru club si cat de mult l-a iubit.
Cand castigi sufletul iti arde de bucurie ; te crezi intr-un  vis , un vis din mijlocul unui cosmar , un cosmar care te  face sa tremuri dar in acelasi timp te face sa speri.
Ce e mai frumos decat sa invingi , dar si mai frumos este sa invingi huiduit de 100 de mii de oameni , dar acest lucru nu se va intampla pe Meazza , nu are cum sa se intample pentru ca tifosii nu vor uita niciodata cine a fost cu adevarat Zenga si ce a facut el pentru club.
Cand va pasi pe dreptunghiul verde lui Walter picioarele I se vor inmuia , va simti ca cerul se prabuseste peste el , va incerca sa-si stapaneasca emotiile dar nu va putea , pentru ca pur si simplu iubeste echipa dar trebuie sa o invinga , traieste pentru Inter dar antreneaza Catania , iar marea sa dilemma va fi : CE SA FAC ? .
Mandria si comportamentul te fac demn iar infrangerea te face mai puternic , probabil Walter va invata si va intra cu capul sus starnind admiratia suporterilor.
Mai mult ca sigur in momentul citirii echipelor la antrenori Walter va fi mai aplaudat decat Mourinho , Mourinho un ingamfat pentru care un nou pas gresit ar insemna un dezastru.
Se spune ca o aterizare dupa care esti in viata este o aterizare reusita , astfel se va spune si despre Zenga , daca dupa terminarea meciului fanii nu l-au injurat inseamna ca nu l-au uitat si inca il mai iubesc.
Vremea sa la Inter a trecut dar poate odata , candva Walter va fi chemat inapoi la copilarie , Walter se va intoarce cu zambetul pe buze la ceea ce a iubit si l-a iubit candva , Inter Milano.
Acea vreme era o vreme cand nu huiduiai decat pe stadion si totusi , chiar daca erai suporter al echipei adverse , iar aclamatul si ovationatul iti dadeau mari fiori de umilinta , exista cineva pentru care sareai in picioare si il aplaudai , pentru tot ceea ce a facut pe teren indifferent de echipele care jucau merita aplaudat si incurajat , Walter Zenga.
Pentru taria de character si faptul ca privea mereu in perspective , respect maxim .
Bine te-ai reintors acasa Zenga , ochii se bucura sa vada Meazza iar inima plange pentru amintiri .

Se apropie turul III al UCL si vad tot mai multe tampenii si povestioare despre Galata , dar cea mai mare am vazut-o azi cand am citit “ Le e Frica de noi”.
Oricat de patriot ai fi , oricat de mult ai iubi Steaua , sau echipele romanesti , nu poti spune niciodata ca unei echipe din Turcia ii este frica de o alta.
Cum poti spune tu ca suporterilor turci le este frica de Steaua o echipa care are un nume in Europa si atat.
Sunt roman in primul rand si am vazut declaratia lui Arda Turan ,ca re spunea ca lui ii este frica doar de  Mohamed al lor , nicidecum de vreo alta echipa .
Iar noi ne trezim acum ca turcilor le e frica de Steaua . Care a fost  concluzia la care au ajuns jurnalistii ? Care ar fi motivul pentru care le-  ar fi frica ? Faptul ca Skibbe (antrenorul turcilor) a tinut antrenamentul  dinaintea meciului cu Bursaspor inchis presei.
Dar cum se face ca jurnalistii turci au poze si imagini de la antrenament  iar romanii nu?
Ei cred ca daca un antrenor inchide un antrenament gata acelei echipe ii  este frica de adversar.
Nu cred si mai curand hai sa ne uitam la alti antrenori , iar primul  exemplu e Piturca care a ridicat acel zid in cantonamentul nationalei .  Deci lui ii era frica de echipele adverse . Sau Aragones care a aridicat  un zid asemanator , insemna ca ii este frica de Grecia ?
Sa fim seriosi si sa privim in perspective . Cum sa iti fie frica cand tu ai  un atac format din Nonda congolezul trecut pe AS Roma si AS  Monaco si Umit Karan jucator loial turcilor inca de pe vremea lui Hagi , jucator care a castigat cu Galata Cupa Uefa , Supercupa Europei , 3 campionate ale Turciei , 2 CUpe ale Turciei si 2 Supercupe fara sa mai pun si desele participari in UCL.
Acum veti spune ca da , Umit are 31 de ani , da dar aratati-mi mie in echipa Stelei jucatorul cu experienta care are peste 30-31 de ani? , Petre Marin dar el nu este in stare sa traga echipa dupa el pentru ca postul nu-l ajuta . Ar fi Zapata urmatorul jucator ca varsta din echipa Stelei , dar degeaba incearca Zapata el nu poate lua mingea si sa le-o ofere colegilor in fata portii.
Ar mai ramane Radoi , inca tanar dar parca joaca de o viata pentru Steaua , el ar putea fi cel care ar putea trage echipa cum a facut in atatea jocuri exemplul cel mai bun fiind meciul cu Rosenborg.
Mijlocul terenului este prins de Kewel , fostul cormorant , Hamutovsky cred ca si acum are cosmaruri cu el , pentru ca daca nu va aduceti aminte Kewel a marcat golul lui Liverpool in meciul de pe Anfield Road , din inima Liverpoolului.
Mijlocul nostru este luat de Toja , sau mai bine zis noul idol in Ghencea un jucator pe care suporterii l-au vazut pe DVD si pe youtube si care este deja un idol .Un jucator fara nici un meci in tricolul ros-albastru un juctor care spun stelistii va face diferenta.
Ce diferenta ? In meciurile cu Brasovul cu Otopeniul cu Craiova , dar cand va avea in fata un jucator de clasa mondiala cu peste 30 de selectii la nationala mare ce va face ? Ce va face cand va avea in fata un Heinze , un Silvestre , un Veloso sau chiar un Meira viitorul adversar.
Nu va mai fi la fel , se vor schimba datele problemei , se va schimba totul.
Pedrazzini a fost la meci cu nemtii de la Munchen , si a vzut o echipa cum el spunea “obosita” . Dar cu ce te va ajuta ca este o echipa obosita atata timp cat iti va da un gol si apoi se va apara cu 11 jucatori.
A si aratat ce inseamna pentru ei contraatacul
“Au jucat într-o anumită formulă timp de 50-55 de minute, după care au fost multe schimbări.”4-2-4 pe faza de atac” a spus Pedrazzini.
Ce inseamna asta , Galata va veni la Bucuresti sa joace classic 4-4-2 si o va invita pe Steaua sa atace lucru care nu-I prea place . Ce se va intampla daca Steaua va avea nevoie de gol pentru a se califica iar Galata va ataca pe contraatac ?
Si mai spunem ca le este frica de noi . Asta n-o voi intelege niciodata , le facem curaj singuri iar cand ajung pe dreptunghiul verde le tremura picioarele.
Am mai citit cum ca Skibbe ar mai vrea un atacant , nu ca n-ar avea de unde alege.Steaua a avut de ales la atacanti : Pepe Moreno de la Independiente (Acum la Santa Fe) 1.5 milioane Euro , Habibou care e la Charleloi 900.000 Euro , Arthuro de la Cordoba 800.000 Euro si Kapetanos de la AEK (daca se poate spune asa pentru ca la cat a jucat …) care era gratis.si i-a ales pe ultimii doi renuntand in acelasi timp si la Mendoza care era liber de contract.
Iar Skibbe isi face griji ca nu stie pe cine va cumpara : Fernando Morientes (Valencia) cotat undeva in jur  de 10 milioane de Euro ( iar sansele de reusita ale transferului conform  transfermarket sunt de 75 % ), Bennie McCarthy sud-africanul lui Blackburn cotat si el undeva la 8.5 milioane de euro (conform  transfermarket sansele de reusita ale transferului sunt de 48 %) , Ricardo  Oliveira (Zaragoza) fost la AC Milan si Betis cotat si el undeva in jurul  sumei de 8.5 milioane Euro iar ultimul pe lista este Mevlut Erding un pusti  de 21 de ani de la Sochaux cotat si el undeva la 4.5 milioane de Euro . Deci  sa comparam putin , dar nu prea cred ca avem ce compara.
Si avem curajul sa spunem ca turcilor le este frica de Steaua iar in plus  presa din Turcia este circumspectă cu privire la capacităţile de antrenor ale  lui Michael Skibbe, însă fanii se simt încurajaţi de fotbalul spectacol pe  care-l propune neamţul şi cu care îi obişnuise deja pe suporterii lui Bayer  Leverkusen.
Fotbal spectacol , de cand nu am mai auzit cuvantul asta.In amicalul cu TSV Munchen in 20 de minute turcii si-au creat 13 face fixe din zona de  16-28 metri , dar cum pe teren nu era Lincoln nu au reusit decat un gol.Dar ganditi-va ca in meciul cu Steaua pe teren este Lincoln un jucator foarte bun la aceste lovituri libere , ce se va intampla , iar in plus la multe faulturi vin si multe cartonase.
Pe siteul transfermarket am gasit o echipa formata de un supporter al Galatei , ea arata cam asa chiar daca vor mai aparea schimbari cum ar fi De Sanctis in poarta .

—————————– (Nonda) (17)————— —————–
——————Cassio de Souza Soãres Lincoln(10)——————
Harry Kewell(19)—————————————Arda Turan(66)
————-Tobias Linderoth(6)—–Mehmet Topal(14)—————
Hakan Balta(22)————————————-Sabri Sarioglu(55)
————–(C)Servet Cetin(76)—-Fernando Meira(5)————–
—————————Aykut Ercetin(1)————————–

Si mai spunem ca turcilor le este frica de noi …

“Intotdeauna am spus ca atunci cand imi va fi greu sa ma trezesc dimineata si sa merg la antrenamente voi spune stop”
Asa si-a inceput Joao Pinto discursul care marca anuntul retragerii sale din templul fotbalului , templu pe care l-a slujit pana la varsta de 37 de ani.
Este alaturi de Rui Costa unul dintre liderii nationalei de tineret a Portugaliei (Under-20) campioana mondiala de doua ori 1989 si 1991.
A fost iubit si idolatrizat de fanii lusitani , iar echipele la care a jucat mereu  au avut in echipa un golgeter desavarsit si un jucator emblematic.
Nascut in Porto a incerca de mic copil sa jure credinta eternal lui FC Porto dar a fost refuzat , primii pasi in fotbalul mare facandu-I la Boavista.
Dupa ce in perioada 1988-1990 a jucat doar 19 meciuri pentru Boavista marcand de 2 ori a luat drumul Spaniei cu destinatia Madrid , semnand cu  Atletico Madrid.
Aici insa nu a prins prima echipa si a fost trimis la echipa a doua a  clubului.Frustrat a plecat din nou in tara natala la echipa care l-a dat  fotbalului mare , Boavista.
In sezonul 1991-1992 a jucat 43 de meciuri si a marcat de 8 ori ducandu-si  echipa spre castigarea Cupei Portugaliei.
Anul 1992 ii aduce si transferul la Benfica Lisabona , echipa pentru care a  jucat nu mai putin de 8 sezoane , care au insumat 302 meciuri si 90 de goluri pentru vulturii rosii.
Momentul sau de glorie la Benfica reprezinta , hat-trickul de pe Arvaladze si victoria cu 6-3 in fata rivalei Sporting , victoria aducandu-I si banderola de capitan al echipei.
In sezonul 1993/1994 Joao a castigat cu Benfica titlul in Portugalia , iar in acest timp toti si-au dat seama ca Joao este unul dintre marile talente ale fotbalului portughez.
Cu cateva saptamani inainte de Euro 2000 lui Joao Pinto i-a fost reziliat contractul cu Benfica in urma unor neintelegeri salariale si a devenit singurul jucator fara echipa de la Euro.
Dupa Euro unde si-a ajutat echipa sa ajunga in semifinale , a semnat cu Sporting Lisabona unde sub comanda lui Ladislau Boloni in sezonul 2000/2001 avea sa castige un nou titlu de campion.Pentru Sporting a jucat 142 de meciuri marcand de 32 de ori .
In 2004 a decis sa se intoarca la echipa care l-a dat fotbalului European si mondial , Boavista , pentru care a jucat 2 sezoane , marcand 13 goluri in 62 de partide.
Ultimii 3 ani ca jucator (2006-2008 ) i-a petrecut la Sporting Braga o echipa cu pretentii de Cupa Uefa , echipa pentru care a marcat de 3 ori in 33 de partide.
A decis sa se retraga in ciuda ofertelor , pentru a nu intra asa cum chiar el spunea , “in penibil”.
Pentru echipa nationala de seniori a fost o imagine importanta , jucand 81 de partide si marcand 23 de goluri pentru nationala care l-a dat fotbalului mare pe Eusebio.
A participat cu nationala la CE 1996 , Euro 2000 si CM 2002 , iar ultimul sau mare moment de glorie la nationala a fost golul din meciul cu Anglia la EURO 2000 incheiat cu victoria 3-2 a portughezilor intr-o grupa cu Romania si Germania.
Este cunoscut fotbalului European si pentru iesirile sale nervoase si pentru faulturile grosolane , cel mai important fiind atunci cand l-a lovit pe centralul meciului cu Argentina de la World Cup 2002 , fiind eliminat si primind 6 luni suspendare in urma acelui incident.
” Este imposibil să amintesc pe toată lumea, dar vreau să le mulţumesc tuturor colegilor mei, tuturor celor care au jucat alături de mine şi împotriva mea [...] În ciuda ofertelor, am decis să-mi închei cariera, pentru că am considerat că a venit momentul. Voi împlini 37 de ani, iar disponibilitatea mea fizică şi cea mentală nu mai sunt aceleaşi”.
Fotbalul mai pierde un zeu care se retrage din templu si priveste din alta postura drumul pe care il continua zeul fotbal.Multumim pentru tot ce ai facut pentru fotbalul mondial Joao Pinto , Multumim.
“Doresc sa multumesc fotbalului pentru tot ce mi-a oferit”
Respect Joao Pinto , respect din partea tuturor.

Cat tam-tam s-a facut cu imnul romanilor , cu faptul ca romanii au cantat imnul de parca ar fi fost datator de putere ca pe vremea dacilor.
Multi au ras de noi , multi au considerat ca suntem demodati dar cand am privit imnurile Frantei , Italiei si Olandei mi-am dat seama ca nu suntem demodati , suntem mai presus de ei , suntem niste zei.
Olanda – Romania a inceput , iar imnul a fost pur si simplu strigat din toata inima de romani pe cand la olandezi doar Boulahrouz si Heitinga au cantat imnul restul au tacut malc.
Stekelenburg , Huntelaar , Afellay , Engellar , vedeta Van Persie , jucatori a caror cota face cat primul 11 al nostrum fara Mutu si Chivu , jucatori care nu stiau sa lege doua cuvinte , jucatori care nu isi stiau propriul imn.Au cantat Van Basten si Van der Sar mai tare ca toti , au cantat antrenorul si veteranul echipei mai tare ca toti cei din teren.
Meicul Franta – Italia a decurs cam in acelasi mod la prezentare .In primul meci italienii nu scoteau un sunet la imn dar acum , acum , saracul Panucci se uita speriat la Buffon cu cata tarie canta imnul , se uita speriat si in dreapta si in stanga vazandu-si colegii cu cata insufletire canta imnul.
Cei care ne-au facut “tigani” si “gainari” cei care ne-au facut o natie de “tigani hoti” ei nu s-au uitat in propria ograda.Din 11 titulari cu Italia 7 erau negri , si doar 4 albi , europeni aici punandu-l la socoteala si pe Benzema care nu e nici el prea alb .
Din cei 11 din teren ai Frantei doar 3 au cantat imnul si curios , doar unul era alb , ceilalti doi erau fie negri fie mulatri , Henry , Makelele si Coupet.Doar ei au stiut imnul si mai spuneau de noi ca suntem un popor de inculti si hoti.
Nu le place de noi , dar ne copie , au ras de noi cand am cantat imnul cu toata suflarea noastra dar acum la final ne-au copiat.
Nu suntem cei mai buni dimpotriva suntem probabil cei mai slabi ca valori individuale , dar ca echipa suntem un tot , suntem Romania si oricand putem sa trecem mai departe.

ZIUA CAND ZEII AU MURIT.
Ziua cand campionii si vicecampionii au cazut iar din propria cenusa au renascut doua echipe conduse de doi antrenori la prima prezenta la o mare competitie fotbalistica.Romania dar mai ales Olanda au renascut din propria cenusa reusind sa distruga zeii care erau campioana mondiala Italia si vicecampiona Franta.
Nu mi-e rusine sa o spun , dar Romania a fost peste Franta cel putin tactic unde Piturca si-a dovedit din plin calitatile de “Diavol” reusind sa inchida toate spatiile spre poarta lui Lobont , iar despre ce a reusit Van Basten cu “Portocala mecanica” nici nu mai are rost sa mai vorbesc.
Toti spuneau ca Van Basten se gandeste mai mult la Ajax decat la nationala , dar nu a fost asa.La fel ca Piturca Van Basten a folosit un “pariu” al sau , introducerea lui Boulahrouz in locul viitorului sau elev .. Heitinga (chiar daca acesta se transfera la Atletico Madrid)..A folosit acest pariu al sau si i-a reusit iar Piturca a inceput surprinzator sau nu cu Daniel Niculae in atac in detrimental lui Marius Niculae.
Amandurora le-a reusit.
Piturca a pregatit meciul in cel mai mic detaliu , probabil a pregatit si auturile executate de francezi pentru ca Anelka nu a facut mai nimic , cand mingea era la el parca toata tribuna rasufla usurata “Iar scapam fara gol daca e la Anelka” pareau a spune suporterii.
Ribery a incercat sa treaca si s-a lovit de Goian de parca avea in fata sa un zid , nici chiar intrarea lui Gomis nu a mai impresionat , televiziunea fiind ocupata sa difuzeze imagini cu presedintele Basescu si Michael Platini vorbind.
Nu a contat nimic , chiar daca Coupet a prins o minge tot meciul , iar noi am luat 3 galbene care mai mult ca sigur vor conta in ultimul meci.
Celalalt meci a vrut sa ofere spectacol cat si pentru meciul  nostru cu Franta.Olanda a bombardat o Italie care nu  seamana nici pe departe a campioana mondiala.
Primul gol parea sa fie si prima mare greseala a arbitrilor  de la acest turneu final.Dar numai in opinia italienilor si a  jurnalistilor englezi care au fost prezenti la meci.
Poate daca italienii ar invata regulamentul ar sti de ce nu  s-a acordat offside dar asa.Oricum meciul a curs doar spre  poarta italiana , Buffon reusind performanta de a fi omul  meciului in sens negative datorita golurilor primate.
Una peste alta Olanda este favorite grupei in acest moment iar toata lumea asteapta renasterea Italiei si a Frantei.
Luni 09.06.2008  va fi ziua care va ramane mereu in mintea tuturor , ca fiind ziua in care zeii au murit iar cei de pe pamant au urcat pe tron , in locul celor morti.

“Fotbalul este medicamentul care alina orice durere provocata de saracie”
Episodul XII este episodul Italian , un episod cu doi jucatori de legenda ai fotbalului din aceasta tara , doi jucatori care au facut istorie atat in tara natala cat si in Anglia la Chelsea Londra .
Doi jucatori legendari , doi titani ai fotbalului , Gianfranco Zola si Gianlucca Vialli.

GIANFRANCO ZOLA

Este cunoscut tuturor mai ales pentru perioada Napoli si perioada Chelsea , perioada Napoli pentru faptul ca a jucat alaturi de Maradona si Careca iar pentru perioada Chelsea pentru reusitele sale din teren.
Sa faci parte dintr-o echipa cu Maradona si Careca este superb , dar sa  fii unul dintre cei care ajuta echipa alaturi de ei sa cucereasca trofee e si mai frumos.
Zola a inceput fotbalul in Sicilia la Nuorese si apoi a plecat la Torres , dar talentul l-a propulsat la Napoli si in 1989 a semnat contractul cu echipa din Serie A.
Tanar si mai presus de toate foarte talentat l-au facut pe marele Maradona sa-l ia sub aripa sa protectoare sis a-l invete unele mici “magii” .Dupa antrenamente tanarul Gianfranco ramanea cu Diego si exersau lovituri libere.
Chiar el spunea “ Am invatat totul de la Diego .M-am folosit de fiecare clipa ca sa il spionez sis a invat de la el , iar el ramanea cu mine dupa antrenamente si exersam impreuna executarea loviturilor libere.”
In perioada petrecuta la Napoli a reusit sa ajute echipa sa castige titlul in 1990 , Cupa Italiei in 1991 iar sub comanda lui Arrigo Sacchi si-a facut debutul in “Squadra Azzurra”.
In 1993 vazand ca Napoli nu mai cucereste nimic a ales sa plece la Parma unde l-a avut antrenor printe altii pe Carlo Ancelotti .Alaturi de galben-albastri a cucerit CUpa Uefa in 1995 castigandu-si totodata titulatura de play-maker sau jucator de creatie.In acelasi an Parma a terminat pe locul doi in Serie A la 2 puncte de lider si a reusit sa castige Cupa Italiei. Insa venirea lui Ancelotti la echipa avea sa-I schimbe cariera la Parma , pentru ca un jucator talentat si tehnic nu se incadra intr-un system al lui Ancelotti bazat pe precizie , forta si munca multa.Talentul sau nu mai avea loc la Parma si a ajuns dintr-un idol al tribunelor intr-un jucator pus pe lista de transferuri.
A profitat Chelsea care in 1996 l-a inregimentat pe cel care avea sa fie  minunea de pe Stamfor Bridge.Doar 4.5 milioane a platit Chelsea pentru  talentatul mijlocas care avea sa fie cel care va resuscita Chelsea pe atunci o  echipa de pluton.
In primul campioant in Anglia a reusit sa fie omul cu spectacolul pe Stamfor ,  ramanand in mintea tuturor golurile sale memorabile marcate in Anglia printre care si golul din poarta celor de la Blackburn cand a driblet 5 jucatori  adversi si portarul inscriind apoi in poarta goala.
A fost cheia din echipa lui Chelsea , cel care a resuscitat echipa si a ajutat-o  sa castige FA Cup intr- finala cu Middlesbrough , meci disputat pe  Wembley cand Zola a fost vioara intai a echipei.Dar in mintea tuturor a ramas meciul cu Liverpool cand Chelsea a castigat cu 4-2 iar doua din goluri au fost marcate de Zola , unul mai frumos ca altul , iar in  semifinala cu Wimbledon a marcat din vole dupa o intoarcere la 180 grade direct in vinclul portii.
Momentele memorabile de pe teren s-au transpus in reactia tribunei , Zola devenise un zeu printe albastri , Zola era cel mai iubit fotbalist din Londra , Zola era zeul lor coborat pe Pamant pentru a oferi spectacol.La finalul anului a primit premiul “Uniunea Scriitorilor pentru fotbalistul anului” primind aproximativ 75% din voturile celor aproximativ 400 de ziaristi.
In sezonul 1997-1998 Zola si-a condos echipa spre tripla istorica : Cupa Cupelor , Cupa Angliei si Supercupa Europei intr-o finala cu Real Madrid , finala castigate cu 1-0.
Desia ccidentat in finala Cupei Cupelor , Zola a intrat in a doua repriza si dupa numai 21 de secunde la a doua atingere de balon a marcat golul care a trimis trofeul la Londra.
In sezonul 1999-2000 a bifat si prima prezenta in cea mai importanta competitie intercluburi din Europa , Uefa Champions League .Zola a marcat 3 goluri in UCL dintre care unul superb cu Barcelona in sferturi dintr-o lovitura libera executata perfect.A reusit din nou sa-si duca echipa spre castigarea FA Cup , dar antrenorul Ginlucca Vialli a inceput sa foloseasca sistemul cu rotatia jucatorilor din lor , limitandu-I prezentele pe gazon ale magicianului.
Venirea lui Ranieri care a adus la echipa atacanti ca Gudjohnsen si Hasselbaink , i-au limitat si mai mult prezentele pe dreptunghiul verde.
Dar in meciul cu Norwich a reusit sa-l faca pe Ranieri sa planga ca un copil la golul marcat , gol pe care “Profesorul” l-a numit “Magic , Fantastic” .In ultimul sezon la Londra 2002-2003 , Zola a renascut marcand de 16 ori chiar daca varsta isi spunea cuvantul , reusind sa fie desemnat cel mai bun jucator al echipei in anul precedent.
Ultimul gol marcat de Zola in tricoul albastru londonez a fost in poarta lui Everton , un lob din afara careului , iar ultimul meci impotriva rivalilor lui Everton , Liverpool , unde a jucat ultimele sale 20 e minute , iar suporterii aua vut ce vedea.Un dribbling care a facut inconjurul lumii , un dribling prin care a scos din joc 4 cormorani , un dribbling care a smuls aplauzele unui stadion intreg.
Se spune ca marile victorii sunt demne , iar marile echipe nu fac scamatorii cu mingea la 4-0 iar cineva mi-a spus candva ca nu este sanatos sa-ti bati joc de un disperat pentru ca nu te va ierta in veci.
Dar sa il vezi pe Zola cum dribleaza , cum preia fara sa se uite la minge , cum trimitea pasele de parca masura distanta de 50 de ori inainte sa trimita , sa-l vezi cum priveste si loveste mingea la o lovitura libera , s ail vezi cum strecoara mingea printe picioarele unui adversar te face sa te gandesti , ce frumos este fotbalul.
Cand il vedeai pe Zola dribland sufletul iti ardea de bucurie , parca avea mingea lipita de picior , iar nimeni nu se supara pentru ca el dribla , nici chiar colegii sai care fiind condusi intr-un meci cu Bologna in Cupa Italiei (pe atunci juca la Parma) s-au oprit uluiti vazandu-l pe Zola cum in minutul 85 el dribla 5 adversari spre propria poarta pentru ca mai apoi in minutul 92 sa marcheze golul egalizator dintr-o lovitura libera.
Meciul cu Liverpool a fost ultimul in tricoul lui Chelsea , a fost meciul de adio , meciul pe care Zola nu-l va uita in veci.Imparatul a iesit plngand de pe terenul unde odinioara facea spectacol , Imparatul a iesit in lacrimi din scena care i-a oferit cele mai mari bucurii , Imparatul isi lua ramas bun cu lacrimi in ochi de la cei care timp de 6 ani l-au aplaudat la scena deschisa.
Dar s-a lasat convins si a mai jucat doi ani la Cagliari in Italia , echipa pe care a ajutat-o sa se salveze de la retrogradare in primul an .
In 2005 s-a retras din fotbal , dar s-a apucat de antrenorat momentan fiind antrenor la grupa under-21 a Italiei.
La nationala a participat la World Cup 1994 si la Euro 1996 cand a si ratat un penalty in meciul cu Germania.La nationala a jucat 35 de meciuri amrcand 10 goluri.
O cariera impresionanta completata de numeroase premii individuale :
In 2003 a fost votat de fanii lui Chelsea cel mai bun jucator ce a activate vreodata la acasta echipa , in 2004 a primit in cadrul unei ceremonii la Roma distinctia de Onoare Membru al Imperiului Britanic , iar in 2005 a fost votat in 11 tuturor timpurilor al lui Chelsea o data cu sarbatorirea centenarului clubului.
Desi official clubul nu a retras numarul 25 , nimeni de la echipa nu poarta acest nuamr , iar nou venitii il refuza din respect pentru cel care a fost GIANFRANCO ZOLA.

GIANLUCA VIALLI

241 de goluri , doar atat spun si arat talentul si flerul acestui mare atacant Italian , care a facut istorie la Juventus si Chelsea dar si la Sampdoria.
In 1980 a semnat primul sau contract de profesionist la echipa  Cremonese de unde a plecat la Sampdoria unde avea sa atinga cele mai  mari performante ale clubului si probabil ale sale.
Facand cuplu in atac cu Roberto Mancini , ajungand sa fie porecliti  gemenii golului , pentru Sampdoria reuseste sa marcheze de 115 ori  contribuind astfel la castigarea in premiera a campionatului Italian in  sezonul 1990-1991 cand Vialli a iesit si golgeter al campionatului cu 19  goluri , echipa castigand apoi si Cupa Uefa dupa o finala cu Anderlecht in  care Vialli a marcat ambele goluri ale meciului.
Deasemenea Vialli a cucerit cu Sampdoria 3 cupe ale Italiei in 1985 ,   1988 si 1989 iar in 1992 a ajuns pana in finala cupei Europene (UCL) ,  finala pierduta in fata Barcelonei.
La nationala a debutat intr-un amical cu Polonia iar primul gol l-a marcat  impotriva Maltei in preliminariile pentru Euro 88.A fost in lotul pentru  World Cup 1986 , a jucat la EURO 88 si a jucat deasemenea la World  Cup 1990 din Italia cand tara gazda a terminat pe locul 3.
La putin dupa finala Campionatului European , Juventus il inregimenteaza pe talentatul jucator Italian , pentru 12.5 milioane de lire sterline , iar in primul an Vialli reuseste sa-si treaca in palmares inca o Cupa Uefa .A reusit in 1995 sa castige Scudetto cu Juventus precum si Cupa Italiei reusind sa marcheze 16 goluri dar nu a reusit sa aduca o noua Cupa Uefa dup ace in meciul cu Parma din aceasta competitie Juve a fost eliminata.
A plecat de la Torino dupa finala pierduta in fata lui Ajax in 1996 si s-a transferat la Chelsea sub comanda lui Gullit pentru “numai” 1 milion de euro.In primul sezon a castigat FA Cup marcand doua goluri cu Liverpool.
In sezonul 1997-1998 a reusit intr-un meci cu Barnsley sa marcheze de 4 ori si in CUpa Uefa a reusit un hat-trick in fata norvegienilor de la Tromso.
S-a retras din cariera de jucator dedicandu-se antrenoratului , prima echipa antrenata fiind chiar Chelsea pe care a condus-o la castigarea Supercupei Europei , a FA Cup , a Charity Shield dar este demis dupa o serie de 5 meciuri fara vitorie intr-un moment in care echipa se fla pe pozitia a 4-a a clasamentului.
Momentan este commentator sportive , dar in mintea tuturor Vialli este unul dintre celebrii atacanti ai lumii , un titan al fotbalului mondial , un zeu printer tifosii englezi si italieni.
Ca o comparative , Vialli a jucat in total in cariera sa 715 meciuri marcand de 241 de ori iar Zola a jucat 631 de meciuri reusind sa perforeze portile adverse de 204 ori , iar adunate cuplul Zola – Vialli au impreuna 1346 de meciuri in care au marcat impreuna 445 de goluri .
Zola si Vialli au fost si vor ramane mereu doi titani ai fotbalului mondial pentru ceea ce au realizat in fotbal.
Zola si Vialli doua nume care pe veci vor ramane in mintea tuturor , un dribling fin si un sut imparabil , o detenta impreionanta si un sut superb doar cate doua calitati a acestor mari “titani ai fotbalului”.
Mi-e dor de spectacol … Intoarceti-va inapoi titani ai fotbalului sau cel putin mai nasteti-va o data …

“E fabulos sa castigi, huiduit de o suta de mii de spectatori”
Dar cand faci asta cu ajutorul a unor “pariuri” pe care doar tu le gandesti si pe care toata lumea din jur le dezaproba , devine si mai fabulos.
Piturca este singurul care decide ce echipa va fi trimisa in teren , Piturca decide cine merge la EURO si cine sta acasa , dar dupa plecarea lui Bratu din cantonament , multe voci au spus ca Marica este acolo doar pentru ca ar fi un copil de suflet al lui Piti.
Interesant , dar sa auzi apoi cum ca Marica ar fi o povara pentru toti ceilalti colegi ai sai te duce cu gandul departe.
Daca pentru lasarea acasa a lui Bratu s-a facut atat tam-  tam de spre Domenech care a lasat acasa 20 de fotbalisti  care joaca totusi in echipe de frunte ale Europei , iar cel  mai bun exemplu este Trezeguet , ce mai poti spune.
Sa fii nebun sa lasi acasa al doilea golgeter din  campionatul Italian si sa te bazezi in atac pe Gomis un  pusti de 20 de ani este pur si simplu incredibil.Chiar si  Henry a zis ca e ciudat sa nu il vada pe Trezeguet cand  centreaza.Dar Domenech asa a gandit , iar Gomis va juca  chiar daca nu titular , dar va juca cu siguranta.
Gomis este pariul lui Domenech asa cum Donadoni a  pus  pariul pe Cassano in detrimental batranului vulpoi  Inzaghi.
Despre Piturca s-a spus mereu ca ar fi “omul diavolului” dar de ce?Pentru ca tot timpul risca si de cele mai multe ori aceste riscuri se adeveresc si Piti castiga mai mereu.
Un pariu al unui antrenor nebun ar spune multi , pentru ca Marica nu prea joaca la Stuttgart , dar EURO va decide daca Piturca va castiga din nou pariul.
Doza de scepticism avem toti , dar intrebarea este de ce?Dar tot Piti ne raspunde .
In 2000 Romania s-a calificat dupa ce Piti a renuntat la Popescu si Hagi si acest lucru l-a costat postul , dar acum , cand toata lumea a vazut ce a reusit Piturca ar trebui sa I se dea credit in tot ce face si sa fie judecat dupa rezultate nu cu 9 zile inainte de EURO.
In 2000 Ienei si-a pus speranta si pariul in tanarul Cristi Chivu , un pusti pe atunci care la Ajax 2 etape juca si doua statea pe banca pentru cartonase rosii.
Si ce s-a intamplat? Romania a iesit din grupe cu ajutorul lui Chivu si acel gol marcat Angliei.Toata lumea l-a felicitat pentru increderea acordata tanarului fundas , dar intrebarea care ma framanta este ce s-ar fi intamplat daca Romania pierdea pe mana lui Chivu?
In 98 in Franta Iordanescu a ales sa mearga pe mana lui Adrian Ilie chiar daca pe banc ail avea pe Gica Craioveanu ce avea un plus de experienta si ce s-a intamplat ? Romania a trecut de grupe cu ajutorul lui Ilie si cu acel gol din meciul cu Columbia.
Tot in 98 Dan Petrescu nu a impresionat in primul meci si toata lumea l-a pus la zid , dar Iordanescu i-a acordat un loc aparte (tactic) in meciul cu Anglia.Si Petrescu i-a rasplatit increderea cu acel gol printe picioarele lui Seaman din minutul 90.
Asa si Piturca acum a gandit , asa a ales el sa faca , asa a pariat si cu siguranta daca Romania nu va marca va fi vina lui Marica , iar daca Romania va trece de grupe va fi meritul lui Piturca pentru alegerea facuta.
Marica este un campion si toti campionii au perioade mai putin faste in carierele lor.Uitati-va la Sagnol care chiar daca mai mult rezerva la Bayern a prins nationala in dauna lui Mexes , uitati-va la Sevchenko a carui cariera a luat-o serios in jos de cand e la Chelsea iar cel mai bun exemplu e Ronaldinho.
Ce se va intampla daca Marica se va trezi la EURO si va duce nationala in sferturi sau semifinale , ce vor face cei care l-a acuzat?Ce va mai spune Badea si Borcea ? Ca daca era Bratu el ii ducea in finala ? nu prea cred.Atunci vor tace toti si se vor bucura pentru ca de acum punctele aduse de nationala conteaza in clasamentul coeficientilor.
Romania este tara noastra , este nationala noastra si nu o vindeti pentru a face reclama unui jucator ,care sincer spus acum este sub Danciulescu si Costea ca valoare.Doi jucatori care nici macar nu au prins lotul .
Pana la EURO mai sunt 9 zile si ce frumos ar fi daca Marica se va trezi chiar la meciul cu Franta.

Vineri seara cand scriam episodul X am citit despre Dobrin , o descriere a lui si nu am mai rezistat.Am decis sa faca episodul XI pentru romani , pentru tot ce a avut mai bun fotbalul romanesc , pentru un rege si un print , pentru Hagi si pentru Dobrin.
Doua legende , doi titani , doi zei ai fotbalului romanesc , european si mondial.
Hagi … un nume care ne trezeste amintiri superbe , iar Dobrin un nume care ne trezeste tristete pentru meciul sau de retragere pe care il va juca in Rai.

GHEORGHE HAGI

In 1965 pe 5 februarie la Sacele se nastea un aroman , care peste ani avea sa devina “regale” fotbalului romanesc , avea sa conduca nationala Romaniei spre culmile gloriei , avea sa aduca bucurie in inimile a 23 de milioane de oameni.
A inceput fotbalul la Farul Constanta , echipa care a ramas  aproape de sufletul sau chiar si dupa retragerea de pe  dreptunghiul verde.
Dupa doar un sezon pe malul Dunarii a luat calea  Bucurestiului , mai exact drumul Regiei , Sportul  Studentesc fiind echipa la care a jucat timp de 4 sezoane in  ultimul dintre ele conducandu-si echipa spre titlul de  vicecampioana a Romaniei.
Este inregimentat de Steaua cu care joaca o finala de Uefa  Champions League (in formatul vechi) o finala de trista  amintire , pierduta in fata Milanului olandez condus de  trioul :Gullit , Rijkaard , Van Basten , cu 4-0.
In acel an este plasat de specialisti pe locul doi in topul celor mai buni jucatori din “Liga” dupa Van Basten , cel care in finala avea sa inscrie de doua ori.Deasemenea Hagi reuseste golul victoriei in meciul cu Dinamo Kiev din Supercupa Europei disputata in 1987.
Cu Steaua a mai cucerit 3 titluri de campion in 1987 , 1988 si 1989 si 3 Cupe ale Romaniei in aceeasi ani.
In 1990 devine vicecampion al Romaniei cu Steaua , caderea regimului comunist permitandu-i sa se transfere in strainatate.
Alege Spania ca viitoare destinatie , mai exact Real Madrid unde joaca timp de doua sezoane.
Din Spania pleaca la Brescia in Italia echipa cu care reuseste sa cucereasca o cupa anglo-italiana in 1994.Dar dupa cucerirea acestui trofeu pleaca inapoi in Spania la rivala Realului , FC Barcelona pentru care joaca tot doua sezoane in perioada 1994-1996.
Se transfera in Turcia la , Galatasaray Istambul pentru care joaca timp de 5 sezoane in perioada 1996-2001 inainte de a se retrage si a se dedica antrenoratului.
A cucerit 4 titluri de campion al Turciei in 1997 , 1998 , 1999 si 2000 si doua cupe ale Turciei in 1997 si 2000.
Pe plan international a cucerit Cupa Uefa in 2000 dupa o finala castigate la penaltyuri in fata Arsenalului , meci in care Hagi a fost eliminate impreuna cu tunarul Petit.In acelasi an Hagi si “Cim Bom Bom” castiga si Supercupa Europei dupa un meci cu Real Madrid castigat cu 2-1 , prin golurile marcate de brazilianul Jardel.
În 1985, pe 16 octombrie, Mircea Lucescu, pe atunci antrenor al echipei naţionale, l-a desemnat pentru prima oara pe Hagi capitan al echipei naţionale. Hagi avea doar 20 de ani şi meciul, disputat pe stadionul 23 August împotriva Irlandei de Nord, era decisiv pentru calificarea la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic – 1986. Evoluţia lui Hagi a fost foarte ştearsă şi mulţi au criticat la acea vreme decizia lui Lucescu. Cert este că vreme de câţiva ani căpitanul “de drept” al echipei naţionale a devenit portarul Silviu Lung, un jucător mult mai matur şi mai experimentat decât Hagi.
Totuşi, după retragerea lui Silviu Lung (în 1990), Hagi a devenit repede căpitanul de drept al Naţionalei.A fost de 65 de ori capitan al nationalei conducand echipa din teren la 2 Cupe Mondiale ( 1994 si 1998 ) si la doua Campionate Europene ( 1996 si 2000) .
Deasemenea cariera lui Hagi este completata de participarile la CE din 1984 si CM din 1990.
La World Cup 1994 din SUA , in meciul cu Argentina , Hagi s-a intalnit pe teren cu marele Maradona iar castigator a iesit atunci “Maradona din Carpati” , Romania eliminand Argentina in optimi cu scorul de 3-2 iar decarul roman marcand si un gol.
In anul 2000 Hagi a fost desemnat “cel mai bun jucator roman al tuturor timpurilor “.
Dar Hagi a avut si momente mai putin palcute in fotbal cum ar fi eliminarile , doua dintre ele foarte importante .Una pentru nationala in meciul cu Italia din sferturile CE din Belgia si Olanda iar cea de-a doua in finala Cupei uefa din 2000 in fata lui Arsenal.
Dar Hagi a avut probleme si cu justitia turca care l-a obligat la 100 de  ore in folosul comunitatii dupa ce l-a calcat pe picior si l-a scuipat pe  un arbitru deoarece tocmai il eliminase.
Cu toate acesta Hagi este iubit in Turcia , este idolatrizat de fanii  Galatei , este considerat un zeu , Hagi fiind pentru ei viata .
Spectaculos sau nu Hagi a avut doua retrageri , una in 1998 , dar a  revenit asupra deciziei in 1999 iar cea de-a doua dupa sfarsitul CE din  Belgia si Olanda.
La retragerea sa din 2001 la ultimul meci pentru Romania , au asistat  80.000 de oameni care si-au luat adio de la regale lor.Rege cu lacrimi in  ochi , rege care si-a luat adio de la scena unde isi desfasura piesele.
Un dribling abia schitat si de neinteles pentru fudasii care cadeau, posac  si mirati, precum un sac de cartofi.Un dribling care naucea adversarii  prin finetea si magia cu era executat.Mingea il iubea , mai presus de  orice , pe teren mingea era iubita lui si el era iubitul ei.Pentru el terenul  era locul unde se putea distra , locul unde putea incerca orice , iar de cele mai multe ori ii reuseau si cele mai imposibile lovituri.
Nu privea mingea ca un stapan ci o privea ca o prietena ,o iubita iar mingea il asculta , lasandu-l sa deseneze curbe si traiectorii absolute incredibile , lasandu-l sa o mangaie si sa o conduca de parca o avea lipita de picior.
Mingea il asculta facand din driblingurile sale o adevarata bijuterie , iar suturile sale adevarate parabole asa cum a fost si golul marcat Columbiei la CM din 94 cand mingea sutata de la 30 de metri dintr-o pozitie care era perfecta pentru centrare , a intrat in vinclul portii sud-americane .
A fost un gol norocos au spus unii , a fost un gol superb , au spus altii iar altii au spus simplu , a fost un gol sudamerican.Dar pe reluari toti au ramas masca si au spus in cor , a fost mana destinului iar Hagi este un zeu.
Au ramas stupefiati , pentru ca mingea nu s-a rotit in aer , mingea a mers fara a schita vreun gest de neliniste .Mingea a mers prin aer parca era condusa de o mana invizibila , a mers prin aer de parca ar fi fost tinuta de acea mana exact pana in vinclul portii columbiene , de unde a cazut ca o piatra fara a se mai misca .
Probabil Cordoba si acum are cosmaruri cu acea parabola absolute incredibila.
Un jucator care a facut istorie oriunde a jucat , un jucator care in toata cariera a jucat : 691 de meciuri marcand de 282 de ori in portile adverse.

NICOLAE DOBRIN

Un print care a dovedit lumii ca fotbalul este viata sa , un print care ascundea mingea si celui mai bun jucator din lume , un print al Romaniei care nu a fost niciodata lasat sa plece la Real dar nici sa joace la CM din Mexic.

In una din zilele anului 1947 s-a strecurat in vechile tinuturi ale   Argesului,o lumina dumnezeiasca ce a invaluit intr-o aura maiastra,un  suflet curat de copil-acesta era viitorul jucator de fotbal NICOLAE  DOBRIN.
Jucator cu o tehnica desavirsita ce doar mingiia mingea,desenind trasee  imprevizibile ce sfidau legile fizicii,facind din fotbal un spectacol de  teatru iar din spectatori o multime ce se inchina zeului Fotbal..Intr-o lume  intunecata el aducea bucuria si lumina.Azi acea lumina s-a dus intr-o  stea si ne lumineaza de acolo.
Ramas de mic orfan de tata, Nicolae Dobrin isi petrecea toate clipele libere  pe malul Argesului jucind fotbal cu prietenii.
Intr-o zi lui Leonte Ianovschi , cautator si slefuitor de talente un om  oarecare i-a spus pe strada : “ Dute pe malul Argesului pe maidanul de  langa rau si vei gasi un pusti care iti ascunde mingea indiferent ca te  cheama Halagian , Lovin Matache sau Zgardan “
Nu l-a luat in serios crezand ca acesta isi bate joc de el , dar destinul s-a schimabt intr-o zi.
Venind de la antrenament jucatorii Daciei Pitesti au trecut pe langa maidanul unde pustii se jucau iar la vederea lor au inceput in urale sa le scandeze numele.Impresionati de admiratia pustilor, vedetele, printre care Florin Halagian, Lovin Matache si Zgardan le acorda onoarea unei miute, pentru a se distra.
La partida au asistat si aproximativ 20 de trecatori printe ei , intamplarea facand sa treaca chiar pe acolo , Leonte Ianovschi.
Cel mai tare s-au distrat cei 20 de suporteri mai ales ca pustii de pe maidan au invins vedetele cu 12-6 , iar 6 goluri au fost marcate de pustiul blond care le ascundea mingea tuturor fara sa il intereseze numele lui sau pozitia pe care juca.
Dupa meci “nea Leonte” cum ii placea sa fie strigat , s-a dus la pustiul blond si i-a spus a doua zi sa vina cu buletinul la club.
Dobrin nu a zis nu , dar i-a spus ca nu are buletin ca are doar 13 ani.Stupefiat Leonte Ianovschi ii raspunse uimit “fugi de aici, astia spun ca joci fotbal pe maidan de 10 ani”.”Da de pe la 3-4 ani joc fotbal dar m-am nascut cu mingea sub perna “ ii raspunse Dobrin.
“Am lucrat în viaţa mea cu mii de copii, am fost prin toată ţara şi am avut ocazia să cunosc mulţi băieţi foarte dotaţi, dar un asemenea element ca Dobrin, atât de excepţional înzestrat, nu mi-a fost dat să întâlnesc. Era uimitor, credeţi-mă, şi pot să vă asigur că, încă de la vârstă fragedă, de la 10-11 ani, lăsa mulţi cunoscători de fotbal cu gura căscată. Pentru că făcea cu mingea adevărate lucruri de virtuoz, Dobrin a rămas şi peste ani cel mai mare fotbalist român pe care l-am văzut eu din 1945 încoace. Şi anii care vor trece îmi vor da dreptate”îşi aminteşte antrenorul emerit Leonte lanovschi.
Un talent uriaş nu putea aştepta prea mult debutul. La 14 ani şi zece luni juca deja în divizia A unde a rămas titular timp de 23 de ani. Iar la 18 ani dădea primele pase la Naţională, împotriva RFG.
In perioada 1959 – 1967 a jucat pentru Dacia Pitesti , dand dovada de calitati tehnico-tactice extraordinare , iar apoi a plecat la singura si unica sa iubire FC Arges echia la care avea sa cunoasca cele mai mari satisfactii ca fotbalist.14 ani sub culorile alb-violet l-au facut pe Dobrin un jucator de legenda.
Dobrin a fost desemnat de 3 ori in 1966 , 1967 si 1971 Cel mai bun jucator roman , iar cu FC Arges a reusit sa castige doua titluri nationale in 1972 si 1979 , iar in amintirea tuturor ramane meciul cu DInamo din ultima etapa a campionatului din 1979 cand la scorul de 3-3 Dobrin i-a spus arbitrului sa incheie meciul ca sa ii scape pe dinamovisti de al 4-lea gol.Arbitrul a continuat sa ii impinge de la spate pe dinamovisti iar Dobrin a luat o minge de unul singur a driblat tot ce a intalnit in cale si a marcat golul de 4-3 ducand astfel titlul la Pitesti.
Era firesc ca Gica sa ajunga jucator, si-i era scris sa nu fie dintre truditori ci dintre artistii care i-si canta ariile sub privirile uimite ale partenerilor si adversarilor. Zborul sau a fost atat amplu incat a ars etapele, jucand la 17 ani in nationala.
I-a fost scris ca meciul de debut sa nu fie unul oarecare, ci contra RFG-ului una dintre cele mai puternice echipe din lume. Adversar, Szymaniak, un mijlocas langa care nici iarba nu crestea, cu 2 campionate mondiale jucate.
Nimic din astea nu l-a speriat pe Dobrin, care in primele  10 minute i-a introdus nonsalant balonul printre picioare,  ca unui vechi amic de pe maidanul pitestean. Szymaniak a  fost primul care a intuit ca are in fata un astru in  ascensiune, ferindu-se sa-l mai atace, si multumindu-se  sa-l urmareasca respectuos de la distanta.
Dupa meci, desi Romania pierduse, marele castig era  blondul coordonator de 18 ani neampliniti. Dupa meci,  Fritz Walter l-a mangaiat parinteste pe cap, sfatuindu-l sa  bea mult lapte, pentru ca asa va ajunge sa fie o vedeta.
Ce bine era daca Dobrin i-ar fi urmat mereu sfatul… Sub  bagheta sa magica, Argesul face ca Pitestiul sa devina o prezenta cunoscuta si temuta in Europa, in Trivale inclinand steagul Leixoes Porto, FC Tolouse, Sevilla FC, sau Ferencváros TC Budapest…
Gica devine un idol, incununarea sa facandu-se atunci cand in meciul de vis contra Portugaliei lui Eusebio, Torres si Simoes, a presarat pe teren florile talentului sau, implinind un vis de 32 de ani – calificarea la mondialul mexican.
Dobrin a fost pagubos. Dar asta numai dupa calculul terestru al epocilor meschine si marunte. Traim intr-o asemenea epoca. Dobrin n-a jucat la nici un Campionat Mondial si ar fi putut juca la unul singur, in 1970. Nicolae Dobrin a ajuns la Campionatul Mondial din Mexic cu gandul de a-l eclipsa pe marele Pele in meciul pe care Romania urma sa-l joace cu Brazilia. Din pacate, din cauza unui conflict cu antrenorul Angelo Niculescu si cu grupul jucatorilor dinamovisti din lot, Dobrin nu a jucat nici un minut la Guadalajara. La mai bine de 30 de ani de la acea neagra amintire a carierei sale, Dobrin a povestit ce s-a intamplat in Mexic ’70. Totul ar fi plecat de la un joc de poker in care Dobrin a castigat 4.000 de marci si 9.000 de dolari de la Radu Nunweiller. Antrenorul Angelo Niculescu, presat de grupul dinamovistilor din lot, i-a cerut lui Dobrin sa ii inapoieze banii lui Nunweiller, “Gascanul” a refuzat, iar Niculescu l-a trimis in tribuna fara a-l mai convoca la nici unul dintre cele trei meciuri sustinute de Romania in Mexic. Cei doi s-au impacat apoi, dar Dobrin a ramas mereu cu durerea de a nu fi evoluat la cel mai important turneu de fotbal din lume.. A trecut peste asta cu detasarea geniului care priveste de sus zbirciturile de lut ale lumii pamintesti. Avea treaba. Trebuia sa joace si pentru asta era deajuns o minge si un maidan.Juca fotbal oriunde in Trivale , pe Republicii , pe Napstadion sau in curtea casei.
Ranit in orgoliu, “printul” pitestean s-a retras in cetatea de scaun, Pitesti, dar a reaparut in toata splendoarea cu ocazia meciului decisiv cu cehii, cind golul sau trimitea in premiera Romania in primele 8 echipe ale Europei., in total Dobrin jucand 48 de meciuri pentru nationala si marcand 6 goluri..
Aventura a continuat in C.C.E., cind dupa un adversar “de incalzire” din Luxemburg, avea sa urmeze in turul secund marele Real Madrid. Echipa milionarului Santiago Bernabeu continea nume ca Santillana, Amancio, Velasquez sau Grande, cu al caror salariu puteai cumpara tot Pitestiul si-ti raminea si rest.
Si totusi meciul de la Pitesti avea sa fie o mare victorie pentru Dobrin & comp. Capitanul, Remus Vlad a jucat cu arcada sparta, dar nu s-a predat. Toti le proroceau o bataie clasa intii la Madrid dar pana la urma cei care au tremurat pentru calificare au fost spaniolii, si au obtinut-o doar dupa ce Olteanu, liberoul ce jucase fantastic s-a accidentat in minutul 80.
Dupa acest meci Santiago Bernabeu s-a suit in avionul sau personal aterizand in biroul primului secretar de partid al Argesului cerind sa decoleze doar cu Dobrin, pentru care era dispus sa ofere oricat suma vehiculata fiind 2 milioane de dolari si instalatie de nocturna pe stadionul din Trivale. Nici pina la moarte n-a inteles cum poate fi el refuzat, omul caruia nu-i rezistasera Di Stefano sau Puskas.
Dar Ceausescu nu a vrut sa-l lase pe Dobrin sa plece , spunand ca este o valoare nationala iar daca i-ar fi dat lui drumul ar fi trebuit sa dea drumul la toti fotbalistii romani.
A avut sansa sa ramana in Spania la Real cand a fost prezent la retragerea lui Gento , cand Santiago i-a spus sa ramana illegal in Spania si sa joace pentru Real.A fost adorat de fanii Realului care l-au vrut imbracat in alb , dar Dobrin a spus ca nu poate sa ramana pentru ca pentru el familia si nationala sunt cele mai importante lucruri , asta chair daca Santiago a spus ca va interveni pentru ajutarea familiei sale si venirea ei in Spania.
S-a intors la Pitesti si a mai jucat pana cand aparitia a noi stele (Balaci, Iordanescu) l-a scos din vizorul nationalei pina in 1978.
Atunci, ca in toate situatiile de criza se apeleaza la Dobrin, mai ales ca adversarul, plavii, aveau ascendentul moral al acelui 6-4 de cosmar. Dobrin a facut ce-a vrut pe teren si ajutat de Sames si Aurica Radulescu, reuseste sa obtina o splendida victorie cu 3-2.
Dupa inca un an de la castigarea ultimului titlu ,cel din minutul 90 cu Dinamo, si un loc 3, Dobrin simte ca din spate vin tineri talentati, si cu modestia ce-l caracterizeaza, s-a retras la Tirgoviste pe care i-a ajutat sa promoveze inapoi in Divizia A.
S-a retras din viata sportive dupa ce a avut mai multe incercari de a antrena Argesul fara prea mari realizari .
O singura lupta , un singur meci a pierdut “Gascanul “ in toata cariera sa ,  meciul cu boala care l-a macinat putin cate putin.
A murit la 26 octombrie 2007, ora 07:20, pe patul spitalului judeţean  Piteşti, după o lungă luptă, suferind de cancer la plămâni.
La aflarea vestii durerea a curpins toata suflarea fotbalistica dar si cea a  chibitilor de fotbal .Dobrin a lasat in mintea tuturor o amintire superba si  un mare regret ca fotbalul si-a pierdut unul dintre cei mai mari titani ai  sai , fotbalul si-a pierdut printul , fotbalul si-a pierdut farmecul dat de un  dribling care sfida si cele mai ascunse taine.
Pentru multi, Dobrin nu a murit, caci legenda lui continua, cu zeci, cu sute  de povesti despre fotbal, despre minge, spectacol si placerea de a juca  pentru spectatori.
“Printul din Trivale” nu mai este printre noi. A plecat spre Cer, acolo unde il  asteapta, cu siguranta, un regat mult mai mare, mult mai frumos si mult mai bun decat cel peste care a domnit aici, printre noi. Poate ca abia acum, acolo, isi va gasi linistea si va afla de ce fotbalul, caruia el i-a darit totul, i-a intors atat de putin.
Nicolae Dobrin nu a fost un rasfatat al sortii, desi fotbalul ar fi putut sa ii ofere o alta viata. Nu a jucat niciodata la un Campionat Mondial, desi a fost la Guadalajara, nu a jucat niciodata in strainatate desi l-a dorit Real Madrid, nu a avut niciodata parte de contractele financiare ametitoare de acum, desi era de departe cel mai stralucitor fotbalist din Romania, nu a obtinut niciodata rezultate deosebite ca antrenor, desi a avut ocazia…
Dumitrache… Dobrin… Dumnezeu i-a chemat la El mult prea devreme pe cei mai frumosi nebuni ai echipei Romaniei din anii ’70. Ciudat, ambii au avut un destin asemanator. In alte vremuri, ar fi putut fi stapanii fotbalului in Europa, ar fi avut averi, masini, vile. Din pacate, ei, ca si altii din acele vremuri, nu au putut avea ceea ce ar fi meritat.Printul din Trivale ar fi putut fi Printul Europei.
Oamenii din fotbal au vorbit despre el chiar la aflarea vestii ca a murit si iata cateva cuvinte despre cel ce a fost un print pe teren :

“Gicu Dobrin a reprezentat din punct de vedere social un fenomen: acolo unde juca, stadionul se umplea, indiferent pe ce arena din tara evolua. Dobrin era un lider al intregului stadion. Nu mai vorbesc de o serie intreaga de generatii care au crescut cu Dobrin in minte si in ideea de a-l imita.
E o pierdere imensa pentru intreg fotbalul romanesc si pentru societatea romaneasca”- Mircea Lucescu.

“Este o pierdere foarte grea. Va ramane vesnic in memoria noastra. Nicolae Dobrin e nemuritor. Dumnezeu sa-l odihneasca!” - Emeric Dembrovschi.

“Sunt foarte trist pentru aceasta disparitie prematura. Ne-a parasit poate cel mai bun fotbalist roman al tuturor timpurilor. Am obtinut alaturi de el doua titluri de campion national, dar toate meritele i-au apartinut in mare masura lui. Stiam ca este bolnav grav si eram constient ca acest moment va veni foarte curand. Dumnezeu sa-l odihneasca!” - Florin Halagian.

“Sunt distrus. Plang incontinuu de cand am aflat. Stiu ca toti trebuie sa murim, dar parca prea repede se duce aceasta generatie a noastra. Dupa Florea Dumitrache, acum si el. Dobrin a facut parte din generatia de platina, pentru ca noi am deschis drumul si am aparat culorile patriei.
Am stat cu el prin spitale si nici nu cred ca o sa merg la inmormantare, pentru ca vreau sa-l am in minte pe Dobrin asa cum il stie toata lumea cu mingea la picior si cu zambetul pe fata “- Rica Raducanu.

“Un rege care a murit prea devreme. Cuvintele sunt de prisos. A fost un jucator pe care nu l-am avertizat niciodata in 28 de meciuri. Sunt foarte trist, cuvintele sunt de prisos cand dispar oameni de talia lui” – Nicolae Rainea, fost arbitru international.

“A fost unul dintre cei mai mari jucatori de la noi. Un artist! La un moment dat, cind Argesul a jucat cu Valencia, l-a eclipsat in teren pe Mario Kempes, marele jucator argentinian. E mare pacat ca s-a stins…” - Gavril Balint, fost international.

“Noi am pierdut o mare valoare. Moartea prematura a lui Dobrin este atit de nedreapta! Un om cu o bunatate iesita din comun si cu o inteligenta aparte…” – Ion Craciunescu, fost arbitru international.

Gicu Dobrin a iubit enorm viata. Iubea fotbalul atit de mult, incit juca cu copii prin parc. Un fotbalist imens!” - Mircea Sandu, presedinte FRF.

“Sunt ravasit! A fost un om atit de bun… Dobrin ajunge sigur in rai… Toti avem amintiri despre Dobrin, toata tara asta are amintiri cu Dobrin.” – Dumitru Dragomir, presedinte LPF.

“Nu pot sa cred ca s-a intimplat asta… A murit Dobrin? Nu pot sa cred. Ce om a fost Gicu!… Era atit de mare, incit mi-era rusine sa trec prin fata lui!” - Ilie Balaci, fost international.

Legendele nu dispar niciodata. Ele raman tot timpul in mintile si in inimile noastre. Nicolae Dobrin a plecat intr-un loc unde se poate odihni linistit. Dumnezeu l-a chemat pe “Printul din Trivale” sa joace pentru echipa Sa si sa lumineze Cerurile cu aura lui de geniu.
O amintire in mintea tuturor , un suflet dedicat fotbalului in inima tuturor , Dumnezeu sa te odihneasca Gascane si fie ca acolo in cer sa ii incanti pe ingeri cum neai incantat si pe noi pe Pamant.Ai schimbat terenul dar cum tu spuneai , joc fotbal oriunde este un maidan si o minge.Argesul a scazut din debit pentru ca nu mai are ce sa vada pe maidanul unde le-ai ascuns mingea vedetelor , Trivale este suparat iar becurile nocturnei palesc la gandul ca tu puteai sa le aduci acolo cu 25 de ani inainte , oamenii inca se mai gandesc la driblingurile si pasele care pareau luate din manual , ai oferit fotbalului tot ce aveai si ai primit in schimb foarte putin.Pacat
Adio Gascane si niciodata nu te vom uita.
Mi-e dor de spectacol , Intoarceti-va inapoi zei ai fotbalului sau cel putin mai nasteti-va o data…
( Episodul XI )

Fotbalul este “sportul sporturilor”, este sportul miraj, care imbina forta, inteligenta, curajul; indrazneala si eleganta miscarilor, cu intrecerea dura dar sublima, polarizand in jurul sau copiii de la cea mai frageda varsta, care incearca sa-si imite idolii din arena, si care raman extaziati si fericiti ca au reusit sa descopere frumusetile jocului de fotbal.
Fotbalul este ultima reprezentatie sacra a timpului nostru. Fotbalul este spectacolul care a substituit teatrul.
Croatia o tara macinata de razboi , o tara care la doar 7 ani dupa castigarea independentei a cucerit medaliile de bronz la mondialul din 98.
Dar cum si cum s-a putut? Boban , Suker , Prosinesky , Jarni , BIlici doar cateva nume care pot descrie aceasta reusita.
Dar vom prezenta pe primii doi , un mijlocas de creatie , probabil unul dintre cei mai buni din Balcani , alaturi de Hagi , Iar cel de-al doilea un atacant cu sange rece care marca din orice pozitie si care isi crea ocazie de gol dintr-o simpla pasa la 40 de metri de poarta adversa.

ZVONIMIR BOBAN

Vom incepe cu finetea , tehnica si talentul lui Boban , un jucator pe care Croatia il respecta ca pe Dumnezeu , pentru ei Boban fiind zeul suprem.
In mod evident si inexplicabil, Zvonimir Boban a jucat  fotbal cu o usurinta care sugera perfectiunea si nepasarea.  Cu acel dezinteres suveran si cu acea desavirsire subita pe  care le are numai versul scaparat de genii in epopei culte  sau in cintecele mahalalei. Misterul lui Zvonimir Boban era  intens mitic si hipnotic.
Fotbalul trecea repede, in jerbe orbitoare. O pasa  magnetica si ironica , o pasa de geniu , o pasa care sfida  legile fizicii.
Sa vezi o pasa trimisa de la mijlocul terenului la marginea  careului advers , o pasa trimisa in forta dar care loveste  pamantul si se opreste cuminte la piciorul atacantului fara  a incerca sa fuga din stransoarea data de magia piciorului  atacantului , sau sa incerce sa schimbe traiectoria ti se  pare nebunie curate ,dar Boban a facut din nebunie un dar ,  a facut din nebunie o arta , a facut din nebunie si din terenul de fotbal , o scena in care si pe care isi desfasura piesele de “fotbal” , scena invaluita in mister si magie , in legenda si patriotism in dragoste pentru culori si talent.
Un dribling abia schitat si de neinteles pentru fudasii care cadeau, posac si mirati, precum un sac de cartofi.Un dribling care naucea adversarii prin finetea si magia cu era executat.Mingea il iubea , mai presus de orice , pe teren mingea era iubita lui si el era iubitul ei.Nu privea mingea ca un stapan ci o privea ca o prietena , o colega o iubita iar mingea il asculta , lasandu-l sa deseneze curbe si traiectorii absolute incredibile , lasandu-l sa o mangaie si sa o conduca de parca o avea lipita de picior.
Raminea, in schimb, ca o intoxicatie florala, un miros intens de poezie pura. Din acest motiv, faptele de arme ale lui Zvonimir Boban sint aproape imposibil de povestit.
Boban era gratuit, intr-un fel, care a incurajat, in toti cei ce au avut norocul sa-l vada, credinta in puterea si autonomia creatiei. Boban a fost pagubos. Dar asta numai dupa calculul terestru al epocilor meschine si marunte.
Traim intr-o asemenea epoca , dar Boban si tot siragul de porecle pe care il purta in jurul gleznei, au apus , iar acum Eduardo sau Rakitici i-au luat locul.
Caci omul nu s-a speriat de nimic si a mers pe drumul lui leganat de geometrii bizare pina la capat..Am stiut ca adolescenta mea si a tuturor celor ce ne-am imbatat cu Boban si Hagi s-a terminat.
A disparut talentul si magia data de numarul 10 albastru sau alb cu romburi (sau patrate ) rosii , tricou pe care croatii in semn de respect au vrut sa il retraga.
O cariera incredibila a unui jucator ce a jurat credinta diavolului milanez dar si Croatiei , tara sa renascuta din fosta Iugoslavie.
Chiar Boban spunea ca in ciuda meciurilor jucate pentru nationala Iugoslaviei , singura sic ea mai arzatoare dorinta a sa era sa cante imnul croat cu mana la inima , pentrua cest lucru fiind divinizat de suporterii croati .
A inceput fotbalul in tara natala la Dinamo Zagreb , dar dupa 6 sezoane si 109 meciuri a plecat in Italia la Bari.
Aici a stat doar un an pentru ca a jurat credinta diavolului milanez si lui Silvio Berlusconi , echipa pentru care a jucat timp de 9 sezoane inainte de a fi imprumutat in Spania la Celta Vigo unde a jucat daor 4 meciuri inainte de a se retrage.
Si uite cum in 6 propozitii ai spus intreaga cariera a acestui superb jucator , dar trofeele si premiile castigate au facut din Zvonimir un jucator de legenda , un titan al fotbalului mondial.
A castigat Champions League in 1994 iar in 1995 a terminat pe locul ina ceeasi competitie.Deasemenea a castigat de 4 ori titlul in Serie A (campionatul Italian) 1993 , 1994, 1996 si 1999.
A mai cucerit deasemenea Supercupa Italiei de 3 ori in 1992, 1993 si 1994 iar in 1994 a cucerit si Supercupa Europei.
La echipele nationale are deasemenea trofee castigate , cu nationala Iugoslaviei a cucerit titlul de campion mondial de tineret in 1987 , dar in 1991 cand Croatia si-a proclamat independenta a ales sa joace pentru croatii sai lasand deoparte nationala Iugoslaviei.
La nationala Croatiei a debutat intr-un amical cu Romania , participand cu nationala Croatiei la CE din 1996 si la CM din 1998 , la acesta din urma reusind sa castige medaliile de bronz dup ace in finala mcia au invins cu 2-1 pe Olanda.
In toata cariera Boban a jucat 368 de meciuri si a marcat 81 de goluri , dar Boban este creditat in toata cariera cu nu mai putin de 178 de pase de gol (Assisturi) , la toate echipele la care a jucat.
S-a retras din fotbal dar ne-a lasat magia si talentul sau vii in amintirea noastra.A reusit sa faca Balcanii sa il aplaude indiferent ca juca in Croatia , in Iugoslavia sau in Slovenia .
A fost crescut in fotbal iar fotbalul i-a fost prieten , fotbalul l-a invatat sa traiasca , fotbalul i-a oferit viata.Fotbalul a pierdut un titan in momentul retragerii sale , fotbalul a pierdut ceea cei conferea calitate si magie.
Boban a disparut dar a ramas ceea ce el a realizat , ne-a ramas magia data de pasele sale cu precizie milimetrica si incrancenarea din timpul jocului.

DAVOR SUKER

“Pentru mine, statistica este foarte importantă. Întotdeauna mi-am realizat măsura valorii după numărul golurilor marcate”, declara Suker.
Născut pe 1 ianuarie 1968, în Osijek, Davor Şuker şi-a  cîştigat de-a lungul carierei titulatura de cel mai bun  atacant din istoria fotbalului croat. Fosta glorie a făcut  parte din cea mai bună “naţională”a ţării de pe malul  Adriaticii, jucînd alături de valori internaţionale precum  Robert Prosinecki, Zvonimir Boban, Ivica Vlaovic sau Alioşa  Asanovic.
Şuker a debutat în fotbal la echipa din oraşul natal, NK  Osijek, pentru care a marcat 40 de goluri în 91 de partide.  La vîrsta de 21 de ani, Dinamo Zagreb l-a transferat pe  promiţătorul tînăr, propunîndu-l fotbalului de înalt nivel.  Davor era în 1987 om de bază în “naţionala” U21 a Iugoslaviei, ţară nedivizată la acea vreme, cu care a cîştigat un Campionat Mondial de Tineret, reuşind şase goluri.
După doi ani prolifici la Zagreb, Şuker a simţit nevoia unei noi provocări. FC Sevilla a fost prima echipă din străinătate care l-a ochit, aducîndu-l în Spania în 1991. Nici în Peninsula Iberică atacantul nu şi-a găsit rival în apărările adverse.
În cinci ani petrecuţi pe “Sanchez Pizjuan” a marcat de 76 de ori, o cifră remarcabilă şi atractivă pentru cei de la Real Madrid, care i-au făcut “mutaţia” pe “Bernabeu” în 1996.
La primul sezon în Capitala Spaniei, Davor a făcut o dată în plus demonstraţia valorii şi eficacităţii sale, înscriind de 24 de ori în 38 de jocuri. “Cele mai bune momente din carieră le-am trăit la Madrid. Am avut parte de cel mai frumos oraş în care am locuit vreodată, cea mai bună echipă la care am jucat şi cele mai mari performanţe pe care le-am obţinut în cariera de jucător”, spune fostul atacant croat.
La Real a reusit sa castige Uefa Champions League in finala cu Juventus in sezonul 1997-1998.
După aventura de la Real Madrid (114 goluri în 239 de meciuri), Davor Şuker a fost pasager în Premier League, unde a evoluat la Arsenal şi West Ham United dar nu a reusit sa fie acelasi golgeter innascut.
Dar a ajuns in cele din urma în Germania, la TSV Munchen 1860, de unde s-a şi retras din activitate. La gruparea bavareză, croatul a marcat şi golul cu numărul 200 din istoria reuşitelor sale în campionatele Europei.
Dintre golurile înscrise în tricoul “naţionalei” Croaţiei, Şuker spune că reuşita sa cea mai spectaculoasă rămîne cea din partida cu Danemarca, de la EURO 1996, cînd a avut un duel direct palpitant cu legendarul portar danez Peter Schmeichel: “Întotdeauna am spus că următorul gol este cel mai frumos, însă pe acela nu-l intrece nici unul” .
Performanţa cea mai remarcabilă din cariera lui Davor Şuker rămîne însă medalia de bronz obţinută cu Croaţia la Cupa Mondială din Franţa 1998, cînd a ieşit golgeterul competiţiei, cu 6 goluri, cucerind şi Gheata de Aur.
“Locul 3 de la Mondialul francez m-a făcut să mă simt ca un adevărat campion, însă, dacă aş fi putut, aş fi dat Gheata de Aur cucerită la finalul acelui turneu, pentru un titlu suprem”.
În 2004, Pele l-a numit pe Şuker in Top100 , cei mai buni jucatori din lume ai tuturor timpurilor , fiind totodata si singurul jucator croat prezent in acest top.
Suker a fost desemnat “Jucatorul de Aur” premiu acordat de federatia Croata pentru cel mai bun jucator din ultimii 50 de ani.
Astăzi, Davor Şuker se ocupă în paralel de activitatea de impresar, dar şi de cea de conducător al unei academii de fotbal. Desemnat şi Jucătorul de Aur al Croaţiei, Şuker savurează din plin succesele obţinute în cei 19 ani de carieră, căutînd totodată se descopere şi primul tînăr jucător care să-i calce pe urme. O misiune dificilă, avînd în vedere că a fost cel mai bun.
O cariera care cuprinde 517 meciuri jucate si 252 de goluri marcate la echipele pentru care a jucat.
O cariera impresionanta , un atacant complet , care marca din orice pozitie , un atacant care nu astepta sa fie invitat sa marcheze ci marca cu toate ca era tinut , impins , lovit sau injurat.
O cariera care va dainui dea pururi asupra Europei , mai ales prin numele Davor Suker , un nume iubit in Croatia aproape la fel de mult ca cel al lui Boban.
Combinand carierele celor doi titani croati rezulta : cuplul Boban- Suker au impreuna 333 de goluri marcate in 885 de meciuri jucate impreuna.
Au fost iubiti idolatrizati si nu doar in Croatia ci in toata Europa , iar eu mi-am permis sa caut comentarii legate de cei doi scrise de suporteri romani si va prezint doar unul dintre ele :
“Cel mai valoros varf din istorie, multumim suker pt toate momentele de minune care le-ai oferit suporterilor croati dar si a fotbalului in general,,vei ramane in inimile tuturor,
respect si succes in a-ti gasi inlocuitoru “ – mesaj postat pe siteul GSP de un supporter din Caras-Severin.
Mi-e dor de spectacol, intoarceti-va inapoi titani ai fotbalului sau cel putin mai nasteti-va o data …
( Episodul X )

A fi un jucator emblematic nu inseamna neaparat sa castigi trofee , ci mai degraba inseamna sa fii un jucator pe care tribunele il idolatrizeaza , un jucator pe care lumea il iubeste pentru magia de care da dovada in teren.
Columbia o tara fara mari performante internationale , dar cu niste jucatori care au scris istorie in fotbalul mondial.Carlos Valderrama un geniu creator la mijlocul terenului , un jucator care stia ce sa faca cu mingea , un jucator pe care columbienii l-au divinizat , iar atacantul Faustino Asprilla este cunoscut mai ales pentru perioada petrecuta in Italia la Parma si perioada din Anglia de la Newcastle.
CARLOS VALDERRAMA

Trebuie ca un fotbalist sa fie extraordinar, pentru a ramane in istoria unui sport precum fotbalul. Este cu atat mai greu sa ramai in istorie fara sa castigi vreodata o competitie importanta, asa ca cei care ajung la acest nivel merita tot respectul nostru.
Cu toate ca Valderrama este cunoscut de cei multi ca un jucator cu un par  blond si foarte cret (cam ca un mop), istoria isi aduce aminte de el, iar  simpla mentiune a lui `El Pibe` (Pustiul) aduce aminte, celor ce cunosc  fotbalul, de acele momente pline de magie ale unui mijlocas extrem de  talentat si ordonat in joc.
Iata un jucator care a jucat fotbal la pas si, cu toate acestea, a reusit sa  acopere fiecare fir de iarba cu pasul sau. Acest jucator era letal pentru  adversar si a tinut in viata ideea de mijlocas de creatie, post acum pe cale  de disparitie.
A fi capitanul nationalei tarii tale la 3 cupe mondiale este o performanta  chiar si pentru jucatori ca Maradona , Pele sau Eusebio.
Este considerat jucatorul cu pase in ritm de “mers” deoarece toata lumea  privea nedumerita cum un mic jucator (1.75 m) trimitea pase de 50-60 de  metri cu o precizie de chirurg.
A inceput fotbalul la Union Magdalena de unde a mai trecut pe la  Millionarios si Deportivo Cali in tara natala.
A fost cumparat apoi de Montpellier unde a jucat 2 sezoane reusind sa castige si o Cupa a Frantei , in perioada cand la echipa erau printre altii si tinerii Eric Cantona si Laurent Blanc.
De la Montpellier pleaca in Spania mai exact la Real Valladolid unde joaca doar un sezon.Dar pleaca din Spania inapoi in tara natala la Independiente Medellin si Atletico Junior .Cu aceasta din urma reuseste sa castige de doua ori campionatul Columbiei in 1993 si 1995 .
Dupa 3 sezoane la aceste doua echipe se transfera in MLS in Statele Unite la echipa Tampa Bay si apoi la Miami Fusion.Dupa un sezon la Miami se intoarce la Tampa Bay unde joaca doua sezoane.
Ultima echipa la care a evoluat este Colorado Rapids pentru care a evoluat doua sezoane in perioada 2002 -2004.
Este considerat cel mai valoros jucator al Columbiei all-time fiind totodata considerat unul dintre cei mai buni mijlocasi centrali (de creatie) ai Americii de Sud.
Carlos Valderrama a primit pe 23 noiembrie2001 , la Santa Marta, orasul sau natal, titlul de „Mare cavaler“, cea mai importanta distinctie acordata de Congresul Columbiei, „Valderrama va primi titlul de «Mare cavaler», distinctia suprema acordata de Congres“, a spus Armando Benedetti , parlamentar columbian.
Un jucator a carui cariere nu pare prea “stralucita” cum a fost a lui Van Basten , Batistuta , Gullit si alti mari jucatori , dar in tara sa natala este cel mai iubit jucator al tuturor timpurilor.
Pe langa cele doua campionate castigate in Columbia si Cupa Frantei cu Montpellier , Valderrama a primit si numeroase distinctii individuale printre care :
Cel mai bun jucator din America de Sud in 1987 si 1993 , Cel mai bun mijlocas de creatie din MLS , Jucatorul anului in MLS in 1996 si detine in continuare primul loc in topul celor mai multe pase de gol din MLS.
In 2004 a fost inclus in Top100 al celor mai buni jucatori din lume de catre Pele.
In 2002 dupa o cariera impresionanta de 22 de ani , Valderrama s-a retras din fotbal in cadrul unei gale absolute superbe , gala la care au participat printer altii :Pele , Maradona , Chilavert , Enzo Francescoli .
Mijlocasul si-a luat ramas bun de la suporteri cu lacrimi in ochi , iar un intreg stadion l-a aplaudat si i-a scandat numele celui care le-a adus speranta si zambetul pe buze cu ajutorul fotbalului.
In 2005 a fost numit in cel mai bun 11 al MLS revenindu-I totodata si locul doi in topul celor mai buni stranieri din SUA.
La echipa nationala , a fost capitan inca de la varsta frageda , ajutandu-si echipa din teren sa ajunga la 3 cupe mondiale : 1990 (Italia) 1994 (SUA) si 1998 (Franta).In ultimele doua cupe mondiale in grupe a intalnit nationala Romaniei iesind de fiecare data invins 3-1 in `94 si 1-0 in `98.
Detine recordul de selectii la echipa nationala cu 111 prezente dintre care 10 sunt la CM.Momentul sau de glorie la CM este in meciul cu Germania , care avea apoi sa devina campioana mondiala , cand a luat mingea de la aproximativ 30 de metri de propria poarta a driblat 5 nemti si i-a pasat la milimetru lui Rincon care a inscris printe picioarele lui Bodo Illgner , un alt titan al fotbalului mondial.
Acest gol a ajutat Columbia sa se califice in faza urmatoare pentru prima data in istoria ei.Din pacate pentru Valderrama la urmatoarele cupe mondiale in 94 nu au reusit decat o victorie cu Elvetia 2-0 si terminand pe ultimul loc in grupa iar la World Cup 98 au reusit tot o victorie cu nationala Tunisiei , victorie ce le-a adus doar locul 3 in grupa cu Anglia si Romania.
Are in palmares cu nationala tarii sale un loc 3 la Copa America din 1993 , dupa
ce in semifinale au pierdut la penaltyuri in fata viitoarei campioane Argentina cu 6-5 dupa 90 de minute scorul fiind 0-0 si inca un loc 3 la aceeasi competitie in 1995 dupa ce in semifinale au fost invinsi de Uruguay iar in finala mica au invins SUA cu 4-1.
Astazi, la varsta de 46 de ani, Valderrama pastreaza in continuare o relatie aparte cu sportul pe care l-a practicat cu arta. In acest moment, Carlos conduce o academie de fotbal in orasul Columbian Barranquilla, academie ce reprezinta o sursa de satisfactie enorma pentru el. Lasand la o parte interesul pentru afaceri, Valderrama ramane aproape de sport pentru ca asteapta sa i se implineasca un vis: sa antreneze nationala Columbiei.
“Cu toate ca nu amfost niciodata managerul unei echipe, sunt antrenor. Daca vrei sa existi ca antrenor de success, calea fireasca este aceea de a antrena nationala tarii tale. Nu vreau sa supar pe nimeni, dar daca mi-ar oferi slujba, as accepta,” a spus Carlos Valderrama.
“Acesta ar fi momentul perfect, avand in vedere ca am ratat mondialul din 2006 si avem o excelenta echipa care a participat, in Olanda, la Campionatul Mondial de Juniori. Majoritatea dintre ei sunt jucatori care evolueaza la formatii puternice din intreaga lume. In acest moment, actualul antrenor, sau urmatorul, va beneficia de marele avantaj de a-i avea in echipa pe acesti pusti, in urmatorii ani.”
Dar Valderrama a avut si momente mai putin placute in fotbal , ca antrenor , fiind director sportiv la clubul Junior, este trimis in tribuna de arbitrul de centru, in minutul 46, dupa ce i-a aratat acestuia o bancnota de 50.000 de pesos (17 euro), lasandu-se sa se inteleaga ca arbitrul ar fi fost cumparat pentru a favoriza America de Cali. In urma acestui incident, fanii iritati, au rupt gardurile izbucnit un adevarat razboi pe Stadionul “Barranquilla”.
Valderrama un idol si un titan pentru fotbalul mondial , iar retragerea lui a insemnat o pierdere enorma pentru fotbalul mondial , pentru ca lumea pierdea probabil unul din ultimii mijlocasi centrali de creatie ai fotbalului profesionist.
Carlos a jucat in toata cariera 616 meciuri reusind sa perforeze portile adverse de numai 80 de ori , un numar mic tinand cont ca joaca mijlocas central , dar pasele sale transformate in gol se ridica la un numar impresionant 116 doar in MLS iar in celelate campionate inca 134 totalizand 250 de pase de gol (assisturi).
Valderrama este nume pe care si peste veacuri il vom avea in minte iar talentul sau va fi unic.

FAUSTINO ASPRILLA

“The Octopus” porecla primita datorita flexibilitatii de care dadea dovada in timpul meciurilor , dar multi il cunosc sub numele “Tino” sau “2 goals Tino” pentru ca majoritatea reusitelor sale veneau pereche.
Este de amintit un meci al Parmei cu Lazio cand Marchegianni portarul lazial a primit un gol la un corner de la Faustino , iar la urmatorul corner le-a spus colegilor : “Stati trei la Tino ca trebuie sa dea si al doilea gol daca l-a dat pe primul ” .Meiul s-a incheiat 3-1 pentru Parma ultimele doua goluri marcate de … Faustino Asprilla ultimul din ele in minutul 90 la un … corner.
A inceput fotbalul la Cucuta Deportivo iar la doar 18 ani s-a transferat la  Atletico Nacional cu care a reusit si primele trofee : Copa Libertadores in  1989 , Campionatul Columbiei in 1991 si Toyota Cup (Cupa  Intercontinentala) in 1989.
Succesul in Copa Libertadores si cele 35 de goluri pentru Altletico l-au  propulsat la Parma in 1992 pentru suma de 4.6 milioane de dolari.
In primul an la Parma este de amintit golul amrcat campioanei AC  Milan , oprind-o din recordul de 58 de meciuri fara infrangere.Dar nu  numai oprirea recordului este de amintit ci si faptul ca golul a fost  marcat dintr-o lovitura libera de la aproximativ 25 de metri.
La Parma a cunoscut si cele mai importante succese ca fotbalist , Cupa  Uefa castigata in sezonul 1992/1993 , iar in urmatorul an in ciuda  castigarii Supercupei Europei au fost invinsi in finala aceleasi competitii  pe care cu un an inainte o castigasera.
Ultimul trofeu cu Parma a fost din nou Cupa Uefa castigata in sezonul   1994/1995.
A plecat de la Parma la Newcastle pentru 6.7 milioane de dolari unde a jucat 3 sezoane iar cel mai important moment a fost in 1997 in UCL intr-un meci cu Barcelona pe St.James` Park cand Asprilla a marcat de 3 ori in poarta catalanilor aducand victoria cu 3-2.
S-a intors la Parma pentru un sezon dupa care a plecat in Brazilia la Palmeiras cu care a reusit si ultimele trofee din cariera in 2000 castigand Cupa Braziliei si Turneul Rio-Sao Paulo.
A mai trecut spre finalul carierei pe la Fluminense in Brazilia , CF Atlante in Mexic , Atletico Nacional in Columbia , Universitad de Chile in Chile si ultima echipa Estudiantes La Plata in Columbia.In 2004 s-a retras din fotbal in cadrul unui meci al lui Estudiantes.
A participat alaturi de nationala tarii sale la 2 Cupe Mondiale (1994 in SUA si 1998 in Franta) , iar in SUA chiar daca era de asteptat sa fie unul dintre cei mai buni jucatori au pierdut meciul cu SUA in urma unor amenintari cu moartea la adresa jcautorilor si a familiilor acestora.
Are in palmares cu nationala tarii sale un loc 3 la Copa America din 1993 , dupa ce in semifinale au pierdut la penaltyuri in fata viitoarei campioane Argentina cu 6-5 dupa 90 de minute scorul fiind 0-0 si inca un loc 3 la aceeasi competitie in 1995 dupa ce in semifinale au fost invinsi de Uruguay iar in finala mica au invins SUA cu 4-1.
Acum se dedica antrenoratului semnand un contract cu Darlington din liga a doua engleza , iar in paralel se ocupa de academia de fotbal pe care a deschis-o.
A jucat in nationala Columbiei 57 de meciuri dintre care 6 la Cupe Mondiale si a marcat de 20 de ori iar in toata cariera a jucat 387 de meciuri marcand de 131 de ori , iar cuplul Valderrama – Asprilla au impreuna 211 goluri in 1003 meciuri.
Poate nu au castigat trofee , sau campionate mondiale dar au jucat pentru spectacol si au razbatut in fotbalul modern.
Datorita calitatilor de care dau dovada , Valderrama si Asprilla sunt idolatrizati in Columbia , Valderrama avand totodata si o statuie din bronz de 7.5 metri care il infatiseaza pe “cel mai bun jucator Columbian al tuturor timpurilor”.
Doi titani care au facut istorie pentru echipele la care au jucat , doi titani ai fotbalului chiar daca nu la fel de mari ca Platini , Cantona sau Van Basten.
Mi-e dor de spectacol , intoarceti-va inapoi titani ai fotbalului sau cel putin mai nasteti-va o data…
( Episodul IX )

Legende peste legende si zei coborati pe pamant pentru a face spectacol , asa se pot numi cei care au dus fotbalul la cel mai inalt nivel.
Franta este o tara care alaturi de Olanda si Belgia are una dintre cele mai dezvoltate scoli de fotbal , iar cei doi jucatori prezentati in episodul VIII nu se dezic de la regula.
Michel Platini , un nume care trezeste amintiri in mintea oricarui om , iar numele Eric Cantona este probabil cunoscut publicului mai ales datorita perioadei Manchester United.

MICHEL PLATINI

Este “Adevaratul numar 10” al nationalei cocosului galic , este splendoarea intruchipata a fotbalului spectacol , cel care a facut din fotbal o placere si cel care este alaturi de Pele , Di Stefano , Maradona , Eusebio si alti cativa titani ai fotbalului pintre cei mai buni jucatori din intreaga istorie a fotbalului.
A inceput fotbalul indrumat de tatal sau , antrenor , dar nu a jucat de la inceput pentru vreo echipa ci a jucat pe strazi iar acest lucru l-a ajutat enorm , chiar el declarand : “ Strada este cea mai buna cale sa devii un bun fotbalist “ .
Primul club la care a fost legitimat ca profesionist a fost AS Nancy , cu  care a jucat atat in Divizia B Franceza cat si in prima liga.
La revenirea din divizia secunda a devenit golgeterul echipei cu 17 goluri ,  fiind totodata si unul dintre cei mai buni executanti de lovituri libere ,  majoritatea golurilor sale venind in urma acestor faze fixe..
A debutat la Nancy in 1976 iar in urma participării sale la Jocurile  Olimpice de la Montreal din 1976, Platini a semnat un contract pe doi ani  cu Nancy, primul său contract de profesionist.
Primul trofeu a venit dupa finala cupei Frantei jucate impotriva lui Nice ,  finala in care Platini a marcat singurul gol al meciului , la final radicand  trofeul alaturi de presedintele Valery Giscard .
In iunie 1979 contractul sau a expirat iar PSG , Inter si Saint-Etienne s-au aratat interesate sa il legitimize pe tanarul Michel.A ales pe Etienne pentru care a semnat contract timp de 3 ani.
Etienne l-a legitimate pentru a putea castiga Cupa Europei (UCL) dar in  ciuda unor rezultate absolute incredibile : 6-0 cu PSV si 5-0 cu Hamburg nu au putut castiga Cupa Campionilor Europeni multumindu-se doar cu amintirea finalei din 1976.
A castigat un titlu in 1981 dar a pierdut doua Cupe ale Frantei , una in 1981 in fata lui Bastia si una in 1982 in fata lui PSG.
A plecat liber de contract la Juventus in Italia , unde avea sa scrie cu adevarat istorie pentru trupa din Torino.
Intr-o echipa formata in mare parte din campionii mondiali ai Italiei , a fost aproape sa plece inca din turul campionatului , el fiind o tinta permanenta a presei de sport din Peninsula.
Dar in urmatorul an au aparut primele trofee , Cupa Italiei precum si finala pierduta in Cupa Europeana in fata lui Hamburg.In urmatoarele sezoane vitrina cu trofee a clubului si a lui Platini s-a inmultit considerabil : Campionatul Italian de doua ori 1984 si 1986 , Supercupa Europei in 1984 , Campionatul Mondial cu nationala Frantei in 1984 , Cupa Europeana (UCL) in 1985 si Campionatul Mondial al Cluburilor in 1985.
La aceste trofee s-au adaugat si trofee personale : 3 sezoane consecutive a fost golgeterul campionatului Italian (1982-83, 1983-84 si 1984-85 ) , deasemenea fiind votat Jucatorul anului si World Soccer Magazine de doua ori in 1984 si 1985.
In 1985 in finala cu Liverpool de pe stadionul de trista amintire Heysel , Platini s-a incoronat regele Europei dup ace a si marcat din penalty singurul gol al meciului.
Dar reusitele profesionale individuale nu se opresc aici , el avand nu mai putin de 32 de premii castigate printre care : Onze d`or de 3 ori (1983,84si 85) , ales de French Football jucatorul anului de 3 ori ( 1976,77 si 79) , Cel mai bun fotbalist din lume 1984 si 1985 .
Deasemenea a fost facut “Cavaler al Legiunii de Onoare” iar mai apoi “Ofiter al Legiunii de Onoare” iar mai presus de toate a fost inclus in top100 din 2004 de catre Pele , langa cei mai buni 99 de jucatori ai tuturor timpurilor.
In prezent este presedintele UEFA , fiind totodata si cel mai tanar presedinte ala cestui for.
La echipa nationala Platini a facut spectacol mereu fiind unul dintre cei mai iubiti jucatori francezi ai tuturor timpurilor , iar trofeul castigat in 1984 atarna greu in balanta , in acest sens . mai avand de asemenea un loc 3 la CM din 1986 din Mexic.
“Daca un turneu de CM s-ar fi jucat in fiecare an intre 1982 si 1986 , Franta ar fic astigat 2 sau 3” , asta declara dupa aproximativ 10 ani Platini.
A jucat pentru nationala Frantei din 1976 pana in 1987 avand jucate 72 de meciuri (din care 49 ca , capitan) si a marcat de 41 de ori , un record national doborat de curand de Thiery Henry care a marcat in preliminarii in meciul cu Lituania golurile cu numarul 42 si 43.
In toata cariera a jucat 652 de meciuri punctand de 353 de ori in portile adversarelor.
Un jucator nascut pentru spectacol , un jucator pe care lumea l-a iubit pentru creatiile sale de geniu , pentru golurile de generic si pentru daruirea de care dadea dovada in teren.
Fotbalul a pierdut un titan , chiar si acum multi suporteri asteapta aparitia unui nou Platini , tanarul Nasri fiind unul dintre “bobocii” care pot aspira la un asemenea titlu.
Platini , un zeu pentru francezi un titan pentru Europeni iar pentru intreaga lume o legenda vie.

ERIC CANTONA

Daca s-ar face un clasament al celor mai rai si indisciplinati jucatori ai tuturor timpurilor , Cantona poate nu ar fi primul dar ar fi in Top3 .
Un jucator care peste tot pe unde a jucat a avut ceva de impartit cu lumea din jurul sau , fie ca era coleg , adversar , antrenor sau suporter.
Practic, cariera sa a constat intr-un sir interminabil de scandaluri si iesiri indisciplinare care au fost pe punctul de a-i pune capat activitatii fotbalistice la doar 24 de ani.
A inceput fotbalul la AJ Auxerre , la care a debutat la doar 16 ani , spre a fi apoi imprumutat la Martigues o echipa foarte slab cotata.
Se intoarce la Auxerre unde marcheaza 21 de goluri in 67 de meciuri , fapt ce i-a adus si prima convocare la nationala cocosului galic.
Dar incep “nazbatiile” si in 1987 este amendat de Auxerre dup ace la  un antrenament isi loveste propriul portar ,Bruno Martini , in plina  figura.
A făcut parte din echipa Franţei sub-21 care a câştigat  Campionatul European, şi la scurt timp după acel succes, s-a  transferat la Marseille, clubul favorit al copilăriei sale, pentru o  sumă record pe atunci în campionatul francez 3 milioane de dolari.
Cantona dăduse semne că ar fi „iute la mânie” până atunci, şi în  ianuarie 1989, într-un amical cu FC Torpedo Moscova, şi-a rupt  şi aruncat tricoul in arbitrul intalnirii după ce a fost înlocuit. Clubul  a răspuns prin suspendarea lui pe o lună , dar nici la echipa  nationala nu ii merge prea bine nabadaiosului francez. In 1988 a fost  suspendat din selectionata Cocosului Galic dupa ce l-a injurat pe  antrenorul Henri Michel intr-un interviu televizat pe postul  national.
După ce a încercat să se adapteze la Marseille, Cantona a fost împrumutat la Bordeaux pentru şase luni, şi apoi la Montpellier pentru un an la cea din urma reuseste sa castige si Cupa Frantei , dar el se alege cu o noua suspendare :10 zile pentru ca in urma unei batai cu coechipierul sau Jean Claude Lemoult ii arunca acestuia cu ambele ghete in fata.
Şase jucători au cerut atunci expulzarea lui Cantona din lot. Cu toate acestea, fiind sprijinit de coechipieri precum Laurent Blanc sau Carlos Valderrama, Cantona a rămas la club, ajutându-l să câştige Cupa Franţei. Forma sa bună i-a convins pe cei de la Marseille să-l aducă înapoi pentru ca inca sperau in reabilitarea copilului teribil al fotbalului francez.
Întors la Marseille, Cantona a jucat iniţial bine sub comanda noului antrenor Franz Beckenbauer. Cu toate acestea, preşedintele lui Marseille, Bernard Tapie, nu a fost satisfăcut de rezultatele echipei, şi l-a înlocuit pe Beckenbauer cu Raymond Goethals, antrenor cu care Cantona nu s-a înţeles bine deloc. Cantona intra în dispute şi cu Tapie, astfel că, deşi a ajutat echipa să câştige titlul de campioană, a fost transferat la Nîmes în sezonul următor.
La Nimes nu a jucat prea mult fiind suspendat 3 etape pentru ca a sutat intentionat intr-un arbitru.Este chemat la Comisia de Disciplina care il suspenda o luna , dar la auzul verdictului se duce in fata unui membru al consiliului si ii spune “Idiotule” , suspendarea crescand la doua luni.
Pentru Cantona a fost picătura care a umplut paharul, şi a anunţat că se va retrage din fotbal în decembrie 1991 dar antrenorul de atunci al echipei naţionale a Franţei, Michel Platini, era un fan al lui Cantona, şi l-a convins să se întoarcă în fotbal. La sfatul lui Gérard Houllier, a decis să se transfere în Anglia.
Refuza sa dea probe la Sheffield United si semneaza contract cu Leeds , echipa pe care o ajuta sa castige singurul titlu din istorie si ultimul titlu in formatul vechi al Premier League.
Alaturi de Leeds a castigat si FA Community Shield in finala cu Liverpool , finala castigate cus corul de 4-3 , 3 goluri marcate de Cantona in poarta cormoranilor.
Cu toate acestea, conducerea lui Leeds “scapa” de francez, care este de cumparat Manchester United pentru 1,2 milioane de lire sterline , o suma relative mica pentru valoarea jucatorului francez.
Cantona a debutat la United într-o deplasare la Benfica, într-un amical care celebra aniversarea de 50 de ani a lui Eusébio.
Era 6 decembrie 1992 si Cantona debuta într-un meci oficial împotriva rivalilor de la Manchester City, pe Old Trafford, intrând ca rezervă în repriza a doua.
United dezamăgise în acel sezon înainte de transferul lui Cantona. Avea probleme mari cu marcarea golurilor : Brian McClair nu era în formă, iar achiziţia din vară Dion Dublin avea piciorul rupt.
Cantona s-a integrat repede în echipă, nu doar marcând multe goluri, ci şi creand multe situaţii de gol. În cei doi ani care au urmat, United a avut performanţe remarcabile, câştigând prima ediţie a Premier League în 1993. Cantona a devenit astfel primul jucător care a câştigat două titluri consecutive cu doua echipe diferite.
Prima “performanta” a scandalagiului Cantona a fost o amenda de 1.000 de lire dupa ce l-a scuipat in fata pe un suporter al lui Leeds la prima intoarcere pe Elland Road iar in competitiile europene nu se dezminte intr-un meci disputat de United la Istanbul, contra lui Galatasaray, Cantona il face “hot” pe arbitru, este eliminat si apoi are loc o incaierare cu politia turca la marginea terenului. Este suspendat de UEFA pentru patru meciuri in competitii europene.
United a câştigat din nou titlul în sezonul 1993/1994, şi două penaltiuri ale lui Cantona au contribuit la victoria cu 4-0 în faţa lui Chelsea în finala Cupei FA. Cantona a fost votat Jucătorul Anului de către Asociaţia Fotbaliştilor Profesionişti în 1994 , dar apare din nou o boacana a talentatului mijlocas francez si probabil cea mai cunoscuta.
Reputaţia lui Cantona a fost afectată de un incident din 25 ianuarie 1995. Într-un meci în deplasare laCrystal Palace, după ce fusese eliminat pentru o lovitură aplicată fundaşului advers Richard Shaw (după ce Shaw îl trăsese de tricou şi scăpase nepedepsit), l-a lovit în stil „kung-fu” pe un fan al lui Crystal Palace, Matthew Simmons , acesta din urma fiind si el judecat pentru
limbaj şi comportament ameninţător.
A fost gasit vinovat si a atacat consiliul care a judecat cazul , sarind peste o banca si lovind in acelasi stil “kung-fu” pe unul din membri la fel cum fusese el lovit de Cantona.
A fost condamnat la şapte zile în închisoare, dar a executat o singură zi din sentinţă.

La o conferinţă de presă organizată mai târziu, Cantona a dat poate cea mai faimoasă declaraţie a sa. Pe măsură ce jurnaliştii s-au strâns ca să îl asculte, Cantona a intrat în cameră, s-a aşezat şi a spus, cu ton lent şi căutat :
„Când pescăruşii îl urmăresc pe năvodar, este pentru că îşi închipuie că vor fi aruncate sardine în mare.”
Apoi s-a ridicat şi a plecat, lăsându-i pe mulţi năuciţi. A fost condamnat la 120 de ore de muncă în folosul comunităţii, după ce o curte de apel a anulat condamnarea la două săptămâni de închisoare pentru asalt. A fost suspendat de Asociaţia Engleză de Fotbal până în octombrie iar Manchester United fara aportul sau avea să piardă titlul de campioană, în favoarea lui Blackburn.
S-a speculat mult atunci că Eric Cantona va părăsi fotbalul englez după terminarea suspendării, dar Alex Ferguson l-a convins să rămână la Manchester, şi Cantona se va dovedi din nou decisiv.
United vânduse mai mulţi jucători-cheie, şi îi înlocuise cu fobtalişti de la echipa sa de tineret. Meciul de întoarcere a lui Cantona, împotriva lui Liverpool pe 1 octombrie 1995, a stârnit multă vâlvă. În acel meci, Cantona a dat o pasă de gol pentru Nicky Butt după două minute de joc, şi apoi a marcat dintr-un penalty obţinut de Ryan Giggs (singurul jucător despre care Cantona a spus că se poate înţelege cu el ca prin telepatie).
Cele opt luni departe de gazon şi-au spus cuvântul, şi Cantona s-a străduit să-şi recapete forma până la Crăciun.
Lucrurile s-au schimbat după aceea, şi golurile lui Eric au contribuit la succesul lui United în ligă ,chiar daca in ianuarie 1996 la pauza dintre tur si retur Man UTD se afla la 12 puncte de Newcastle.
A existat o serie de victorii cu 1-0 pentru United, cu goluri marcate de Cantona, dar decisivă a fost victoria cu 3-0 în deplasare la Middlesbrough.
A fost tot 1-0, şi tot un gol marcat de Cantona, în finala de Cupă FA cu Liverpool, francezul devenind atunci primul jucător străin care a ridicat Cupa FA din postura de căpitan.
Golul a venit atunci cu 5 minute înainte de final, şi este poate cel mai faimos din întreaga lui carieră. Un corner de pe partea stângă i-a pus probleme portarului lui Liverpool, David James, care a încercat să respingă mingea în afara careului, dar ea a ajuns la limita careului, pe centru.
Cantona, care se retrăsese când a fost executat cornerul, a reuşit un voleu extrem de atletic cu piciorul drept, trimiţând mingea printr-o pădure de jucători, în plasă. A fost golul victoriei si golul descatusarii pentru ca se revanşase faţă de fani pentru scandalul şi forma slabă din anul precedent.
Cantona a declarat într-un interviu de după meci : „Ştiţi că aşa e viaţa. Suişuri şi coborâşuri”.
Manchester United a devenit atunci prima echipă din Anglia care a reuşit de două ori „dubla”.
In 1997, la doar 30 de ani, baiatul rau al fotbalului francez, Eric Cantona, isi anunta retragerea spre adanca mahnire a fanilor din Manchester.
Dupa ce in 1996 a fost votat drept jucatorul anului de Asociatia Ziaristilor Sportivi din Albion, Cantona a fost desemnat, dupa retragere, cel mai bun jucator strain din istoria lui Manchester United.
Mai presus de toate Cantona a condamnat preluarea clubului de catre Malcom Glazer si a anuntat ca atat timp cat americanul va conduce Manchester el nu va veni ca antrenor sau manager la echipa in ciuda faptului ca a fost votat de suporteri drept cel mai potrivit sa preia Manchester dupa retragerea lui Ferguson.
Un jucator a carui cariera nu poate fi contestata de nimeni , iar talentul sau enorm au facut din el un titan al fotbalului modern..
Acum zece ani, s-a retras ultimul fotbalist cu stil. Înainte ca gelul şi oglinda să-i transforme pe barbati, , Cantona îşi semna manifestul ridicîndu-şi gulerul şi plecînd la atac. Era puternic ca un docher, iute ca un hoţ de buzunare, sigur ca un lunetist. Şi, lucru rar, ferm ca un comandant. Mingea mai degrabă se supunea ordinelor sale decît legilor fizicii.
S-a retras din fotbal premature poate pentru ca ii era teamă că va veni o zi în care fanii nu-i vor mai scanda numele .Dar s-a intampalt invers , fanii inca scandeaza numele sau si ii dedica cantece celui care a fost “Eric the King” , un rege pe teren si un zeu in inimile noastre.
Fotbalul a devenit sarac in 1997 o data cu retragerea sa ,  dar legenda continua Beckham si acum Cristiano  Ronaldo , purtand cu talent si pricepere numarul 7.Dar  parca imi este dor de gulerul ridicat si de flerul  fotbalistului care a fost ERIC CANTONA.
Singurul regret al sau ramane ca nu a participat la nici o  faza finala de Cupa Mondiala , dar chiar si asa reusitele  sale vor dainui vesnic in inimile suporterilor lui Manchester  si ai lumii intregi.
In toata cariera a jucat 487 de meciuri marcand de 177 de  ori in portile adversarelor , dar memorabile raman pasele  sale de geniu si driblingurile pe centimetru patrat.
“Cu gulerul ridicat, spatele drept şi pieptu-n afară, intra în arenă de parcă era proprietarul ei” spunea Roy Keane despre Eric , iar Eric a fost si va ramane printre cei mai buni jucatori pe care i-a dat Franta lumii intregi.
Mi-e dor de spectacol , intoarceti-va inapoi titani ai fotbalului , sau cel putin mai nasteti-va o data …
( Episodul VIII )

Real Madrid este unul dintre cele mai galonate cluburi din istorie avand totodata si unul dintre cele mai impresionante stadioane din intreaga lume.
Santiago Bernabeu , doar cand pronunti numele iti da fiori , datorita faimei de care are parte dar prin rostirea acestui nume nu ne dam seama ca de fapt noi rostim numele unui fost campion al gruparii din capitala Spaniei , rostim numele unui golgeter , numele unui titan al fotbalului mondial , numele creatorului Realului adevarat.
Episodul VII prezinta carierele a doi jucatori a caror cariera pare a nu avea sfarsit , Santiago Bernabeu si Alfredo di Stefano.
Despre primul se pot spune foarte putine pentru ca a jucat destul de putin , dar isi  are meritul sau in crearea Realului ca forta mondiala fotbalistica.
Dar sa incercam din acel putin sa aducem aminte despre realizarile sale.Bernabeu a  jucat fotbal doar pentru Real , chiar daca s-a nascut la Albacete a ales sa joace la Real inca de la juniori.
A jucat aproximativ 1200 de meciuri pentru Real , o mare parte din ele ca , capitan  al echipei dar venirea razboiului i-a interupt careira .
In 1927 a ales sa se retraga din fotbal ,dar nu a rezistat departe de el decat 1 an  pentru ca s-a intors la “dragostea sa eterna” langa care a stat pana in 1935.A fost pe  rand director al clubului , antrenor secund si in final manager al echipei.
Dupa razboi se intoarce pe strada O`Donnell unde se afla sediul clubului , dar il  gaseste asa cum era si inainte sa se apuce el de fotbal , in degringolada.
Dar o idée geniala ii apare in minte si in urmatoarele luni ii cauta pe fostii jucatori , antrenori , membri ai comitetului si reuseste sa formeze “noul Real”.
In 1943 dupa violentele din tribuna de dupa victoria in fata Barcelonei , guvernul a impus ca cei doi presedinti de club sa demisioneze , iar Santiago este ales presedinte la Real.
Apoi Santiago a format la Real ceea ce putem numi o echipa multinationala , reusind sa aduca jucatori de clasa mondiala , cel mai important dintre ei Alfredo Di Stefano.
Inainte de moartea sa , de mentionat ca echipa devenise una dintre cele mai importante echipe din Europa si din lume ,.
Santiago a condus Realul ca presedinte timp de 35 de ani , perioada in care clubul a cucerit de 6 ori Cupa Europeana (actuala Champions League) , o cupa Intercontinentala , 16 titluri ale Spaniei si 6 Cupe ale Regelui (Copa del Rey ).
Stadionul construit dupa proiectul lui Santiago s-a numit chiar “Santiago Bernabeu” si este unul dintre cele mai impresionante stadioane din lume.
A murit in 1978 in timpul Cupei Mondiale , iar in onoarea sa FIFA a declarat 3 zile doliu din timpul turneului.
In 2002 a fost decorat postmortem cu “Ordinul de merit FIFA” .
Moartea sa a lasat in urma doar lacrimi si durere pentru ca murise cel care a fost intemeietorul Realului superm , Realul care a castigat de 5 ori consecutiv Cupa Europeana (UCL).

Alfredo Di Stefano , un nume care trezeste admiratie si respect numai daca este rostit .Am cautat sa-I alatur un jucator de acelasi nivel cu el dar nimeni nu este atat de valoros sa stea langa el decat poate cel care l-a promovat in fotbalul modern , Santiago Bernabeu , la a caror insistente a semnat cu Real dupa un conflict cu Barcelona.
Nascut in Argentina din parinti italieni si-a inceput cariera la River Plate in 1943 echipa cu care a castigat de 2 ori campionatul Argentinei.Aici a fost imprumutat timp de un an la Huracan , dar Di Stefano in primul meci din campionat chiar cu River a marcat golul victoriei echipei sale in secunda 15 a meciului , fapt ce i-a determinat pe cei de la River sa-si cheme inapoi pustiul.
Dar nu a stat prea mult la River pentru ca a plecat in Columbia la Millionarios , unde alaturi de Nestor Rossi si Adolfo Padernera , doi argentinieni care au facut istorie si ei , facut din Millionarios o echipa de legenda.
Transferul la Real a fost cu cantec datorita faptului ca Barcelona credea ca si-a asigurat semnatura lui , dar la insistentele lui Bernabeu , Francisco Franco a decis ca Di Stefano sa mearga la Real in detrimental Barcei , mai ales ca generalul Franco nu era un simpatizant al provinciilor autonome in speta Catalunya. Dispozitia a fost comunicata Federatiei si Di Stefano a devenit jucator al Realului. Pentru urmatorii 11 ani, fotbalul avea sa învete un lucru nou: consistenta luminoasa a unei cariere princiare.
A doua zi dupa transfer a jucat un meci chiar cu rivala Barcelona , alibi invingand cu 5-0 iar 4(patru) goluri au fost marcate de minunea argentiniana.In urmatorii ani la Real se intrenaste perfectiunea mai ales ca in jurul lui Alfredo Santiago mai aduce niste goleadori , Puskas , Gento alti doi titani ai fotbalului.
Di Stefano devenea un zeu printre spanioli mai ales prin prima celor “5 ani de aur ai Madridului” intre 1955-1960 , cand Real a castigat de 5 ori consecutive Cupa Europeana (actuala Champions League).
In acest timp Di Stefano a devenit golgeterul all-time al echipei spaniole in competiile europene punctand de 49 de ori in 58 de meciuri , iar recordul sau a stat neclintit pana in 2005 cand Raul a reusit sa-l depaseasca ca numar de goluri.
Ultimii ani in fotbal i-a petrecut la Espanyol unde a jucat pana la varsta de 40 de ani inainte de a se retrage.
Di Stefano a catigat premiul de cel mai bun jucator din lume de doua ori in 1957 si 1959.
In ciuda trofeelor castigate cu Real Di Stefano nu a prins nici un CM , iar acest  lucru a fost cea mai mare dezamagire din cariera sa de fotbalist.Asa cum chiar el  spunea , “cand joci la un CM , poti spune ca intradevar ai fost fotbalist , iar daca nu  ai jucat inseamna ca nu ai reusit in fotbal”.
Mereu s-au incercat comparatii dar nu ne prea este ingaduit sa asociem  numelui Di Stefano vreun nume de jucator , poate cu doua – trei  exceptii ele , Cruijff si Maradona si poate Eusebio.Restul “fotbalistilor”  ii sunt inferiori cu mult si va trece multa cerneala pana cand se va naste  un nou “Alfredo Di Stefano”.
O cariera impresionanta data si de cele 24 de trofee cu echipa castigate si de cele 9   premii individuale castigate.
A fost campionul Argentinei in 2 randuri , iar in Columbia de 4 ori , pentru ca in Spania sa fie campion de nu mai putin de 8 ori.
A mai cucerit o data Cupa Spaniei , o Cupa Intercontinentala , Copa America cu antionala Argentinei in 1947 , de doua ori Cupa Latina , precum si 5 Cupe ale Europei (UCL) , fapt ce a permis Realului sa pastreze trofeul.
Trofeele individuale sunt in mare parte de golgeter , in Argentina in 1947 in Columbia de 2 ori in 1951 si 1952 si de 5 ori golgeter al Spaniei ( 1964 , 1956 , 1957, 1958 , 1959 ).
A mai primit deasemenea premiul pentru cel mai bun jucator din Europa in doua randuri 1957 si 1959.
Di Stefano este in prezent pe locul 3 in topul celor mai prolifici atacanti ai campionatului spaniol din toate timpurile .Primul este legendarul Hugo Sanchez iar al doilea Telmo Zarra dar Di Stefano conduce in topul celor mai buni marcatori ai lui Real din toate timpurile cu 216 goluri in 281 de meciuri pentru Real.
In 2004 a fost pus de Pele in topul celor mai buni 100 de fotbalisti din toate timpurile multi spunand despre Di Stefano ca este mai bun decat Pele si Maradona.
Di Stefano declara despre Maradona ca “”La tehnică individuală, îmi este mult superior pentru ceea ce poate face cu mingea; capacitatea mea de a acoperi întreg terenul şi adaptabilitatea mea sunt calităţile pe care el încă nu le are, deşi cu un antrenament potrivit, ar putea cu uşurinţă să mă întreacă.” .
Deasemenea in prezent , presedinte onorific la Real , Di Stefano a fost declarat de suporteri , care au votat pe site-ul clubului , ca fiind cel mai bun jucator din istoria acestui club.El a fost urmat in clasament de Zinedine Zidane si de Raul Gonzalez.
Doi titani ai fotbalului , doi zei aparuti din neant pentru a marcat o lunga perioada de glorie a unui club caruia i-au jurat iubire vesnica.Dumnezeu sa te odihneasca in pace Santiago Bernabeu iar tie Alfredo Di Stefano cat mai multe aniversari .
Mi-e dor de spectacol.Intoarceti-va inapoi titani ai fotbalului , sau cel putin mai nasteti-va o data …
( Episodul VII )

Olanda a dat mereu jucatori de talie mondiala , dar cei doi care ii voi prezenta sunt cu o clasa peste restul , doi jucatori care au facut istorie atat in Olanda cat si in Italia.Episodul VI ii prezinta pe Ruud Gullit si Marco Van Basten .
Dar sa incepem cu fenomenalul Ruud Gullit, un jucator polivalent in adevaratul sens al cuvantului datorita faptului ca putea juca pe orice pozitie de la fundas pana la atacant , dar cu toate acestea acest lucru nu l-a impiedicat sa fie un jucator legendar pentru olandezi dar si pentru echipele la care a jucat .
A inceput fotbalul la HFC Haarlem de unde a fost transferat la academia lui Feyenoord .A jucat 3 sezoane aici dupa care a plecat la PSV unde a jucat 2 sezoane inainte ca Silvio Berlusconi sa il cumpere pentru a forma acea tripleta de aur a Milanului , tripleta careia i-a cazut victima si Steaua .
Dupa 6 sezoane petrecute la Milan a plecat la Sampdoria la care a jucat un sezon pentru ca apoi sa se intoarca la Milan jucand si aici un sezon si apoi facand din nou rocada la Sampdoria.Ultimii ani ca fotbalist i-a petrecut la Chelsea in Anglia , Chelsea o echipa pe atunci de mijlocul clasamentului.
O cariera impresionanta , care i-a adus multe realizari in plan professional , realizari atat cu echipa cat si realizari individuale :
Eerste Divisie cu Haarlem in 1981 , KNVB Cup cu Feyenoord in 1984 , Eredivisie in 1984 tot cu Feyenoord , Eredivisie in 1986 ,1987 cu PSV Eindhoven , dupa care au urmat trofeele din Italia .
A cucerit de 3 ori titlul in Italia cu AC Milan in 1988 , 1992 , 1993 , Supercupa Italiei in 1988 , 1992 si 1994 cu diavolii milanezi , Cupa Italiei in 1994 cu Sampdoria , cu aceeasi echipa cucerind si Cupa Lotto in 1993.In 1989 a reusit sa cucereasca cea mai importanta competitie intercluburi din Europa , Uefa Champions League dupa acea finala cu Steaua incheiata cu acel halucinant 4-0 , iar doi ani la rand a cucerit Supercupa Europei 1989 si 1990 la fel ca , Cupa Intercontinentala in aceeasi ani , toate aceste trofee cucerite cu AC Milan.
Ultimul trofeu este cucerit in Anglia ca antrenor-jucator , anume Cupa F.A cu Chelsea.
Dar premiile individuale le depasesc pe cele cu echipa , Gullit fiind jucatorul care a avut mereu priza la premii , iar multi nu s-au ferit sa declare ca s-a nascut intr-o zodie norocoasa.
In 1981 a fost declarat cel mai bun jucator din liga a doua olandeza , iar in 1984 a primit acelasi premiu dar in prima liga fiind totodata si golgeterul Cupei Olandei cu 9 goluri.In 1986 a primit din nou premiul pentru cel mai bun jucator olandez , dar si gheata de argint a Olandei pentru cele 24 de goluri marcate.
1987 a debutat cum nu se putea mai bine , fiind declarat de France Football cel mai bun jucator din Europa , primind acelasi premiu de la FIFA si de la oamenii de sport din Olanda.
In 1988 a primit Onze d`silver , premiu acordat dupa voturile date de antrenorii din Europa , locul doi la premiul pentru fotbalistul anului in lume , locul 3 in topul celor mai buni jucatori din lume acordat de IFFHS , a primit gheata de bronz pentru cele 5 goluri de la CE .
In 1989 a primit din nou Onze d`silver , premiul pentru cel mai bun jucator din lume acordat de FIFA , Locul doi in clasamentul celor mai buni jucatori din lume clasament UEFA si locul 3 in acelasi clasament dar facut de IFFHS.A fost selectionat in Dream Teamul CE din 1988 si 1992.
In 1993 a luat premiul 3 in World Soccer Magazine World Fotballer of the Year. In 1996 a primit premiul pentru cel mai bun jucator al lui Chelsea , precum si locul doi in topul celor mai buni fotbalisti din Anglia.
Iar in 2004 a fost inclus in Top100 cu cei mai buni fotbalisti ai tuturor timpurilor.
Dar poate cel mai important trofeu castigat este CE din 1988 cu nationala Olandei iar Harry Harris a publicat o carte cu un titlu sugestiv : Ruud Gullit ortrait of a Genius .
Portertul unui geniu , un zeu pe teren si un domn in afara lui au facut din Gullit un star adevarat caruia faima nu i-a intunecat gandirea.
Tehnica , viteza , sutul puternic , gandirea jocului si mai presus de toate un talent extraordinar au facut din Gullit unul dintre titanii fotbalului mondial.
Dar ramane o intrebare , ce se intampla cu el daca nu se nastea in Olanda si se nastea in tara sa natala , Surinam.Mai avea acelasi success?Doar Dumnezeu stie dar acum merita sa ne gandimc e frumos este fotbalul si cum a putut un singur jucator sa-l faca si mai frumos.
Un jcuator iubit de fanii diavolilor milanezi pentru daruirea de care dadea dovada in meciuri dar si pentru golurile sale spectaculoase.
Colegul lui Gullit , Van Basten este cunoscut publicului mai ales datorita golului sau superb marcat din acel unghi imposibil.
Vam Basten un jucator crescut la scoala de fotbal a lui Ajax a jucat in cariera sad oar la doua formatii , Ajax si AC Milan , cu ambele reusind performante impresionante.
La Ajax si-a aratat calitatile care l-au facut un titan al fotbalului mondial , o tehnica impresionanta si un sut puternic care a facut multe pagube portilor adverse.A debutat la Ajax in victoria cu NEC inlocuindu-l pe idolul sau Johan Cruijff , reusind sa inscrie chiar de la debut.
Apoi a functionat fara incetare 10 ani, cu aceeasi figura usor detasata de student exceptional la drept. Lumea s-a oprit brusc si a remarcat usor incantata, usor ingrozita, ca Marco nu poate fi oprit, ca Marco nu poate fi blocat, ca Marco e pur si simplu cel mai mare atacant al acelor vremuri. Cultul a izbucnit delirant in ziua de 25 iunie 1988 la München. Olanda-URSS, finala Campionatului European a fost practic anihilata in minutul 54. Meciul ar fi trebuit rejucat. Inregistrarile au demonstrat fara dubiu o tulburare grava de camp magnetic, in urma careia, vreme de cateva secunde, constantele fizice terestre au fost suspendate.
Era 1-0 pentru Olanda si Arnold Muhren a centrat lung peste apararea sovietica in zona moarta din preajma fanionului de corner. Marco van Basten se afla acolo si era de asteptat o preluare, urmata de o pasa sau o noua centrare. Cei 72.000 de oameni din tribuna si zecile de milioane care se uitau la televizor nu terminasera inca acest gand, cand Marco van Basten a lovit din volé.
La reluare s-a putut vedea spasmul necontrolat al marelui portar rus Rinat Dasaev. Se mai vad cateva figuri de aparatori sovietici si inaintasi olandezi.
Unii dezamagiti, altii amuzati. Voleul lui van Basten a plecat ca un proiectil spre Bagdad, a planat o secunda la o inaltime ridicola si s-a infipt apoi in vinclu.
Asa a aparut cultul.Putin cam tarziu, dupa gustul lui Johann Cruyff, care vestise lumea inca din 1982 ca s-a nascut “al doilea Cruyff”. Dar Johann Cruyff a fost mereu un geniu incomod si rece. Zicerile sale oraculare n-au fost nicicand bine primite.
Cand profetia s-a adeverit, prea putini au mai laudat profetul. Urgenta era cu totul alta. Van Basten trebuia adjudecat. Marile cluburi nu o puteau face decat cu bani. Adversarii, numai prin violenta.
Asa au aparut ultima clipa de maretie si pierzania lui Marco van Basten. Pironit in fata televizorului, Silvio Berlusconi a murmurat: “Gasiti-l pe acest om si aduceti-l!”. Van Basten a venit la A.C. Milan, unde a fost fericit si a jucat cel mai frumos fotbal de atac post-Cruyff.
Sentinta a fost pronuntata de adversari, la 26 mai 1993. Olympique Marseille a castigat, la München, finala Ligii Campionilor contra lui A.C Milan, dar in minutul 86 Basile Boli a adjudecat cazul van Basten. Un atac oribil din spate a zdrobit glezna olandezului, care a petrecut urmatorii doi ani pe mai toate mesele de operatie ale Europei.
Zadarnic. Sfarsitul fusese dictat la München, acolo unde se nascuse si cultul
Un palmares impresionant : Cupa uefa in 1987 , 3 Eredivisie (Campionatul Olandei) , precum si 3 cupe ale Olandei toate cu Ajax , la care s-au adaugat Uefa Champions League de doua ori , Supercupa Europei , Cupa intercontinentala ambele deassemenea de doua ori , 3 cupe ale Italiei si de 4 ori Campionatul in Serie A (Italia) , dar la fel ca Gullit cea mai mare performanta ramane castigarea CE din 1988 alaturi de nationala Olandei.
Dar la fel ca la Gullit , performantele si premiile individuale le intrec pe cele cu echipa:
A castigat de 4 ori titlul de golgeter al Olandei cu 28 , 22 , 37 si respetiv 31 de goluri pe stagiune.A castigat de asemenea Onze d`agent de doua ori si Onze d`or deasemenea de doua ori.
A primit gheata de aur pentru cele 37 de goluri marcate si ocupand o data locul doi cu 28 de goluri.A fost declarat in 1985 cel mai bun jucator din Olanda.
In 1988 a castigat de premiul pentru cel mai bun jucator din lume , alaturi de premiul pentru cel mai bun jucator European , premiu oferit de France Football.Deasemenea a castigat premiul pentru jucatorul turneului si titlul de golgeter al campionatului European.
In 1989 a primit de la UEFA premiul pentru jucatorul anului , de la Frane Football a primit premiul pentru cel mai bun jucator European iar in Italia a luat locul doi in topul golgeterilor cu 19 de goluri.Deasemenea a castigat titlul de golgeter al Uefa Champions League cu 10 goluri.
A primit 2 premii de jucatorul anului oferite de IFFHS in 1988 si 1989 iar in 1990 de la FIFA a primit premiul pentru cel mai bun jucator din lume.
In 1992 FIFA i-a acordat si ea distinctia de jucatorul anului , acelasi premiu primindu-l si de la UEFA , iar de la France Football a primit premiul de cel mai bun jucator European , in acelasi an castigand si titlul de golgeter in Italia cu 25 de goluri.
In 1993 a luat locul 3 in topul golgeterilor Uefa Champions League iar in 2004 a fost inclus in top 100 al celor mai buni jucatori ai tuturor timpurilor.
Un atacant complet , noul Cruijff , un atacant care a demonstrate ca fotbalul cu zambetul pe buze era valabil si atunci si acum doar ca acum nimeni nu se mai distreaza ci joaca doar pentru bani , pentru ca fotbalul a devenit o afacere.Cand si-a luat adio de la San Siro tot stadionul l-a aplaudat iar seriosul Capello a izbucnit in lacrimi , pentru ca fotbalul pierdea o stea.
Gullit are jucate in toata cariera 540 de meciuri perforand portile adverse de 216 de ori iar Van Basten a disputat 367 de meciuri marcand 274 de goluri iar cuplul de vis Van Basten Gullit au impreuna : 907 meciuri si 490 de goluri marcate , iar ca o alta curiozitate cei doi au impreuna 42 de trofee la echipele la care au jucat , un numar impresionant de trofee Gullit 20 iar Van Basten 22.
Doi titani ai fotbalului mondial , doi zei care au adus fericire pe dreptunghiul verde , doi titani ai care au dezvoltat fotbalul spectacol care acum lipseste cu desavarsire.Lumea a pierdut doi titani , doi zei care au facut din fotbal cel mai frumos cadou pe care-l poate da viata.

Mi-e dor de spectacol.Intoarceti-va inapoi titani ai fotbalului , sau cel putin mai nasteti-va o data …
( Episodul VI )

Pentru episodul V ne intoarcem in Amercia de Sud pentru a vedea doua cariere de exceptie , doi jucatori care au facut istorie atat la campionatele mondiale cat si la echipele de club la care au jucat.Dar sa vedem care sunt cei doi :
Gabriel Omar Batistuta , este probabil unul dintre cei mai galonati jucatori din lume , datorita carierei de succes dar si datorita golurilor sale.Bati-gol cum era alintat de tifosii viola ai lui Fiorentina a avut o cariera cum rar mai gasesti , o cariera presarata cu trofee atat pe plan individual cat si cu echipa.
Un atacant cu sange rece care marca din orice pozitie , un atacant care a facut multi suporteri sa planga la golurile sale iar pe altii i-a facut sa planga cand s-a retras din fotbal.
O cariera impresionanta a acestui jucator care a jucst la 3 cupe mondiale si este prezent in Top 100 realizat de Pele.
A inceput fotbalul la Newells de unde a plecat la River Plate iar de acolo a plecat dupa doar un sezon dupa o cearta cu antrenorul Daniel Passarela , dar surpriza a venit prin alegerea noii echipe : rivala de moarte Boca Juniors.Dupa un sezon la Boca a luat drumul Italiei mai précis la AC Fiorentina unde avea sa cunoasca adevarata glorie , ajungand un idol , un zeu pentru tifosii italieni.
Noua sezoane a jucat in tricoul viola , fiind jucatorul cu cele mai multe goluri pentru echipa din Firenze .Nereusind sa castige Scudetto cu Fiorentina s-a transferat la AS Roma cu care a reusit sa cucereasca si acest titlu .A jucat un sezon si la Internazionale Milano inainte de a lua drumul “tarilor calde” mai exact Qatar la echipa Al-Arabi.
La echipa nationala a jucat la 2 CM : 1994 , 1998 si 2002 , fiind singurul fotbalist din lume care a marcat 2 hat-trickuri la 2 cupe mondiale diferite.
Dar sa vedem trofeele lui Bati-gol : Un Scudetto (Campionatul Italian) cu AS Roma , doua Supercupe ale Italiei (una cu Fiorentina , una cu AS Roma) , o cupa a Italiei cu Fiorentina , Trofeul pentru Golgeterul Ligii secunde din Italia , Trofeul de golgeter pentru Prima liga din Italia cu 26 de goluri marcate pentru Fiorentina .

A cucerit deasemenea Copa America de doua ori la fel ca Cupa Confederatiilor , a fost o data golgeterul Copei America in 1991 si golgeterul campionatului din Qatar precum si din toate ligile arabe pentru care a primit o gheata de aur.
Deasemenea Batistuta este jucatorul care detine recordul de meciuri consecutive in care a inscris in Serie A , 11 meciuri consecutive reusind sa perforeze portile adverse.
La echipa nationala a jucat 78 de meciuri reusind sa inscrie de 56 de ori fiind totodata si golgeterul all-time al nationalei argentiniene.
Batistuta este idolatrizat de fanii Fiorentinei iar conducatorii echipei au decis sa-I construiasca o statuie din bronz , aceasta statuie avand aceleasi caracteristici ca jucatorul , aceeasi inaltime etc. . Uneori la meciuri fanii viola intoneaza cantece dedicate celui care a fost cel mai iubit jucator prezent vreodata pe Artemio Franchi.
Pele la caracterizat pe Batistuta ca fiind “ un atacant care da gol din jumatate de ocazie , iar dintr-o ocazie intreaga iti da un super gol “ deasemenea Simeone colegul sau la nationala l-a caracterizat ca fiind “cel mai complet jucator pe care l-am vazut in viata mea si cu care am jucat”.Un jucator care marca din orice pozitie si care isi creea ocazie de gol dint-un nimic , calitati care au facut din Batistuta un titan al fotbalului mondial.
Va ramane mereu in mintea mea si a multor alte persoane ultimul meci disputat de Batistuta pe EL Monumental cand un intreg stadion l-a aplaudat pe cel care a scris istorie pentru Argentina , iar eroul a iesit in lacrimi de pe teren luandu-si ramas bun de la teatrul viselor , de la locul sau de joaca , locul unde a cunoscut performante incredibile dar si dezamagiri .Batistuta si-a laut adio cu lacrimi in ochi de la suporterii care il divinizau , suporteri care si astazi asteapta nasterea unui nou Bati-gol.

Juan Sebastian Veron un alt jucator care a scris istorie pentru fotbalul din tara dar sip e continental European unde a avut realizari notabile la cluburi importante din Italia si Anglia.
Un jucator crescut parca pentru a controla mingea , un jucator nascut pentru a fi campion ,un jucator talentat nascut pentru fotbal , nascut pentru a dribla si a pasa , un jucator iubit de suporteri pentru neinfricarea sa in dueluri , dar si pentru golurile sale superbe sau pasele cu precizie uluitoare.
A inceput fotbalul la Estudiantes de unde a plecat dupa doua sezoane transferandu-se la Boca Juniors .La Boca a stat doar un tur de campionat pentru ca a luat , asemenea tuturor jucatorilor din America de Sud , drumul Europei , mai exact al Italiei la Sampdoria.A trecut apoi pe la Parma si Lazio cu prima  reusind performante notabile in Cupa Uefa iar de la Lazio a plecat in Anglia la Manchester in urma scandalului cu pasaportul fals inc are au mai fost implicate jucatori din Serie A printre care si Dida si Recoba.
In Anglia la Manchester a jucat doua sezoane inainte sa fie cumparat de Chelsea si apoi imprumutat pe rand la Internazionale Milano si la Estudiantes.Din 2008 este legitimat la Estudiantes unde joaca probabil in ultimul sau sezon.
O cariera impresionanta a carei singura pata neagra ar fi cea cu pasaportul fals , acel scandal care l-a determinat sa plece din Italia , dar si scandalul legat de controlul antidoping de la World Cup 98 , dar in rest o cariera plina de success si performante notabile.

Dar are ar fi acele performante : Cupa Italiei de 4 ori , Campionatul Italian de 2 ori iar Supercupa Italiei deasemenea de doua ori.A mai castigat Campionatul Angliei cu Manchester dar si Apertura (Campionatul Argentinei) cu Estudiantes in 2006.
A cucerit cu Parma o Cupa Uefa si o Supercupa a Europei , iar cu nationala Argentinei a obtinut un loc 2 la Copa America .

A participat la doua campionate mondiale in 1998 si 2002 , fiind unul dintre cei mai buni jucatori ai competitiei.A jucat 60 de meciuri in tricoul nationalei marcand 9 goluri.
Un super jucator , creat parca pentru a distruge actiuni adverse decat pentru a creea , de aceea majoritatea golurilor sale au fost adevarate opera de arta , cu cat mai putine cu atat mai frumoase.
Batistuta are jucate in toata cariera 541 de goluri si a marcat 316 goluri , iar Veron a jucat 383 de meciuri si a marcat de 54 de ori iar un cuplu format din Batistuta – Veron ar arata astfel : 924 de meciuri si 370 de goluri impreuna.

Respect Batistuta , respect Veron pentru tot ce ati facut pentru fotbalul mondial.Fara Batistuta fotbalul este mai sarac , pentru ca a pierdut un titan , iar fara Veron va deveni si mai sarac pentru ca va mai pierde inca unul.
Mi-e dor de spectacol , intoarceti-va inapoi titani ai fotbalului sau cel putin mai nasteti-va o data …