Lacrimi si tristete in fieful azur
“E un semn de noblete mentala sa stii sa admiri si sa apreciezi ceea ce te depaseste “
.
Adio ! Adio calificare , adio speranta , adio victorii iar mai mult de atat adio Europa League , adio dorinta , adio putinta .
In vacarmul de pe San Paolo ultima echipa romaneasca spunea la revedere unui parcurs presarat cu meciuri incantatoare si infrangeri pe alocuri putin enervante.![]()
.
Dar cum lupul nu-si schimba niciodata naravul , asa nici mentalitatea romaneasca nu s-a schimbat.
De ce sa incerci sa cauti golul cand poti sa muncesti 90 de minute si sa iti fie stricata socoteala exact la final. Nu invatam nici sa fim mai flexibili , sa incercam sa organizam noi jocul si sa nu ne lasam impinsi in propria jumatate.
.
Spunea Trica candva ca jucatorii cu chelie nu sunt fotbalisti buni , dar in prima repriza a jocului am vazut un Anghelov stapan pe sine , cu mintea limpede , cu o acuratete a paselor incredibila pentru campionatul romanesc si cu interventii la limita regulamentului , dar totusi regulamentare.
Un jucator care a tinut mijlocul alaturi de Gardos suplinind si lipsa de implicare a lui Ricardo.
.
Dar a doua repriza tactica s-a schimbat , stelistii nu mai aveau atacanti , iar singura ocazie clara a venit in urma unei greseli napoletane sin u in urma unei faze construite.
Am jucat ca niciodata , am pierdut ca intotdeauna , dar am pierdut un joc care , poate , cu antrenorul potrivit pe banca ar fi avut cu totul alt deznodamanat.![]()
Nu ai voie sa joci niciodata la 0-0 impotriva unei echipe care nu mai are nimic de pierdut , nu ai voie sa arunci orice minge in terenul advers , iar cel mai avansat jucator al tau sa fie la 30-35 m de propria poarta , nu ai voie sa degajezi gresit mingi in propria suprafata de pedeapsa.Daca scorul era 4-0 nu se supara nimeni , dar zeita Fortuna a fost ros-albastra doar 90 de minute , putin pentru o echipa ca Steaua.
.
Degeaba ne batem cu pumnul in piept ca am jucat bine , ne plangem ca am avut indisponibili , asta nu poate schimba mentalitatea de joc. Echipele mari prefera sa piarda cu 2-1, 3-2 , 4-3 dar sa joace nu sa se apere pe 2 linii , nu sa stea la fiecare lovitura de la colt cu sufletul la gura ca o deviere poate duce mingea in plasa.
Degeaba jucam bine daca nu avem decat un Martinovici , doar un Surdu , doar un Geraldo care pun suflet si lupta pentru orice minge iar altii doar se plimba pe teren , Stancu dand doar 2 pase bune , a fost pur si simplu inexistent , iar planurile de a-l vinde par risipite.
.
Plecam cu capul sus si vom ramane cu amintirile golurilor lui Tanase de pe Anfield , golul lui Tanase de la Bucuresti cu Napoli , golul cu capul al lui Gardos cu Utrecht , dar ne va ramane in amintire si cum am facut egal in minutul 97 si cum am pierdut pe Anfield.
.
Ne cream propriile destine in fiecare zi a vietii , dar nu ne putem opune fotbalului si palcerii de a juca.Napoli a jucat cu zambetul pe buze si a invins , iar Steaua a stat tremurand pana la fluierul ce anunta dezastrul.
Diferenta de mentalitate , de joc si de noroc.Norocul tine cu cei puternici , dar noi suntem cei care ni-l facem.
Chiar si asa San Paolo va fi un vis frumos ce ne va aduce tristete , Cavani va fi mereu tipul care ne-a eliminat cu un gol marcat cu spatele , iar primavera europeana va fi … tot mai indepartata.
.
“Am invatat ca prelungirile nu sunt ceva in plus , apendice regulamentar care nu pra mai conteaza , ci sansa pe care o asteapta adversarul si pe care o joaca la disperare “
.
Ladislau Boloni
.
By Ds




