Tot ce inseamna Fotbal

“E fabulos sa castigi, huiduit de o suta de mii de spectatori”
Dar cand faci asta cu ajutorul a unor “pariuri” pe care doar tu le gandesti si pe care toata lumea din jur le dezaproba , devine si mai fabulos.
Piturca este singurul care decide ce echipa va fi trimisa in teren , Piturca decide cine merge la EURO si cine sta acasa , dar dupa plecarea lui Bratu din cantonament , multe voci au spus ca Marica este acolo doar pentru ca ar fi un copil de suflet al lui Piti.
Interesant , dar sa auzi apoi cum ca Marica ar fi o povara pentru toti ceilalti colegi ai sai te duce cu gandul departe.
Daca pentru lasarea acasa a lui Bratu s-a facut atat tam-  tam de spre Domenech care a lasat acasa 20 de fotbalisti  care joaca totusi in echipe de frunte ale Europei , iar cel  mai bun exemplu este Trezeguet , ce mai poti spune.
Sa fii nebun sa lasi acasa al doilea golgeter din  campionatul Italian si sa te bazezi in atac pe Gomis un  pusti de 20 de ani este pur si simplu incredibil.Chiar si  Henry a zis ca e ciudat sa nu il vada pe Trezeguet cand  centreaza.Dar Domenech asa a gandit , iar Gomis va juca  chiar daca nu titular , dar va juca cu siguranta.
Gomis este pariul lui Domenech asa cum Donadoni a  pus  pariul pe Cassano in detrimental batranului vulpoi  Inzaghi.
Despre Piturca s-a spus mereu ca ar fi “omul diavolului” dar de ce?Pentru ca tot timpul risca si de cele mai multe ori aceste riscuri se adeveresc si Piti castiga mai mereu.
Un pariu al unui antrenor nebun ar spune multi , pentru ca Marica nu prea joaca la Stuttgart , dar EURO va decide daca Piturca va castiga din nou pariul.
Doza de scepticism avem toti , dar intrebarea este de ce?Dar tot Piti ne raspunde .
In 2000 Romania s-a calificat dupa ce Piti a renuntat la Popescu si Hagi si acest lucru l-a costat postul , dar acum , cand toata lumea a vazut ce a reusit Piturca ar trebui sa I se dea credit in tot ce face si sa fie judecat dupa rezultate nu cu 9 zile inainte de EURO.
In 2000 Ienei si-a pus speranta si pariul in tanarul Cristi Chivu , un pusti pe atunci care la Ajax 2 etape juca si doua statea pe banca pentru cartonase rosii.
Si ce s-a intamplat? Romania a iesit din grupe cu ajutorul lui Chivu si acel gol marcat Angliei.Toata lumea l-a felicitat pentru increderea acordata tanarului fundas , dar intrebarea care ma framanta este ce s-ar fi intamplat daca Romania pierdea pe mana lui Chivu?
In 98 in Franta Iordanescu a ales sa mearga pe mana lui Adrian Ilie chiar daca pe banc ail avea pe Gica Craioveanu ce avea un plus de experienta si ce s-a intamplat ? Romania a trecut de grupe cu ajutorul lui Ilie si cu acel gol din meciul cu Columbia.
Tot in 98 Dan Petrescu nu a impresionat in primul meci si toata lumea l-a pus la zid , dar Iordanescu i-a acordat un loc aparte (tactic) in meciul cu Anglia.Si Petrescu i-a rasplatit increderea cu acel gol printe picioarele lui Seaman din minutul 90.
Asa si Piturca acum a gandit , asa a ales el sa faca , asa a pariat si cu siguranta daca Romania nu va marca va fi vina lui Marica , iar daca Romania va trece de grupe va fi meritul lui Piturca pentru alegerea facuta.
Marica este un campion si toti campionii au perioade mai putin faste in carierele lor.Uitati-va la Sagnol care chiar daca mai mult rezerva la Bayern a prins nationala in dauna lui Mexes , uitati-va la Sevchenko a carui cariera a luat-o serios in jos de cand e la Chelsea iar cel mai bun exemplu e Ronaldinho.
Ce se va intampla daca Marica se va trezi la EURO si va duce nationala in sferturi sau semifinale , ce vor face cei care l-a acuzat?Ce va mai spune Badea si Borcea ? Ca daca era Bratu el ii ducea in finala ? nu prea cred.Atunci vor tace toti si se vor bucura pentru ca de acum punctele aduse de nationala conteaza in clasamentul coeficientilor.
Romania este tara noastra , este nationala noastra si nu o vindeti pentru a face reclama unui jucator ,care sincer spus acum este sub Danciulescu si Costea ca valoare.Doi jucatori care nici macar nu au prins lotul .
Pana la EURO mai sunt 9 zile si ce frumos ar fi daca Marica se va trezi chiar la meciul cu Franta.

Vineri seara cand scriam episodul X am citit despre Dobrin , o descriere a lui si nu am mai rezistat.Am decis sa faca episodul XI pentru romani , pentru tot ce a avut mai bun fotbalul romanesc , pentru un rege si un print , pentru Hagi si pentru Dobrin.
Doua legende , doi titani , doi zei ai fotbalului romanesc , european si mondial.
Hagi … un nume care ne trezeste amintiri superbe , iar Dobrin un nume care ne trezeste tristete pentru meciul sau de retragere pe care il va juca in Rai.

GHEORGHE HAGI

In 1965 pe 5 februarie la Sacele se nastea un aroman , care peste ani avea sa devina “regale” fotbalului romanesc , avea sa conduca nationala Romaniei spre culmile gloriei , avea sa aduca bucurie in inimile a 23 de milioane de oameni.
A inceput fotbalul la Farul Constanta , echipa care a ramas  aproape de sufletul sau chiar si dupa retragerea de pe  dreptunghiul verde.
Dupa doar un sezon pe malul Dunarii a luat calea  Bucurestiului , mai exact drumul Regiei , Sportul  Studentesc fiind echipa la care a jucat timp de 4 sezoane in  ultimul dintre ele conducandu-si echipa spre titlul de  vicecampioana a Romaniei.
Este inregimentat de Steaua cu care joaca o finala de Uefa  Champions League (in formatul vechi) o finala de trista  amintire , pierduta in fata Milanului olandez condus de  trioul :Gullit , Rijkaard , Van Basten , cu 4-0.
In acel an este plasat de specialisti pe locul doi in topul celor mai buni jucatori din “Liga” dupa Van Basten , cel care in finala avea sa inscrie de doua ori.Deasemenea Hagi reuseste golul victoriei in meciul cu Dinamo Kiev din Supercupa Europei disputata in 1987.
Cu Steaua a mai cucerit 3 titluri de campion in 1987 , 1988 si 1989 si 3 Cupe ale Romaniei in aceeasi ani.
In 1990 devine vicecampion al Romaniei cu Steaua , caderea regimului comunist permitandu-i sa se transfere in strainatate.
Alege Spania ca viitoare destinatie , mai exact Real Madrid unde joaca timp de doua sezoane.
Din Spania pleaca la Brescia in Italia echipa cu care reuseste sa cucereasca o cupa anglo-italiana in 1994.Dar dupa cucerirea acestui trofeu pleaca inapoi in Spania la rivala Realului , FC Barcelona pentru care joaca tot doua sezoane in perioada 1994-1996.
Se transfera in Turcia la , Galatasaray Istambul pentru care joaca timp de 5 sezoane in perioada 1996-2001 inainte de a se retrage si a se dedica antrenoratului.
A cucerit 4 titluri de campion al Turciei in 1997 , 1998 , 1999 si 2000 si doua cupe ale Turciei in 1997 si 2000.
Pe plan international a cucerit Cupa Uefa in 2000 dupa o finala castigate la penaltyuri in fata Arsenalului , meci in care Hagi a fost eliminate impreuna cu tunarul Petit.In acelasi an Hagi si “Cim Bom Bom” castiga si Supercupa Europei dupa un meci cu Real Madrid castigat cu 2-1 , prin golurile marcate de brazilianul Jardel.
În 1985, pe 16 octombrie, Mircea Lucescu, pe atunci antrenor al echipei naţionale, l-a desemnat pentru prima oara pe Hagi capitan al echipei naţionale. Hagi avea doar 20 de ani şi meciul, disputat pe stadionul 23 August împotriva Irlandei de Nord, era decisiv pentru calificarea la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic – 1986. Evoluţia lui Hagi a fost foarte ştearsă şi mulţi au criticat la acea vreme decizia lui Lucescu. Cert este că vreme de câţiva ani căpitanul “de drept” al echipei naţionale a devenit portarul Silviu Lung, un jucător mult mai matur şi mai experimentat decât Hagi.
Totuşi, după retragerea lui Silviu Lung (în 1990), Hagi a devenit repede căpitanul de drept al Naţionalei.A fost de 65 de ori capitan al nationalei conducand echipa din teren la 2 Cupe Mondiale ( 1994 si 1998 ) si la doua Campionate Europene ( 1996 si 2000) .
Deasemenea cariera lui Hagi este completata de participarile la CE din 1984 si CM din 1990.
La World Cup 1994 din SUA , in meciul cu Argentina , Hagi s-a intalnit pe teren cu marele Maradona iar castigator a iesit atunci “Maradona din Carpati” , Romania eliminand Argentina in optimi cu scorul de 3-2 iar decarul roman marcand si un gol.
In anul 2000 Hagi a fost desemnat “cel mai bun jucator roman al tuturor timpurilor “.
Dar Hagi a avut si momente mai putin palcute in fotbal cum ar fi eliminarile , doua dintre ele foarte importante .Una pentru nationala in meciul cu Italia din sferturile CE din Belgia si Olanda iar cea de-a doua in finala Cupei uefa din 2000 in fata lui Arsenal.
Dar Hagi a avut probleme si cu justitia turca care l-a obligat la 100 de  ore in folosul comunitatii dupa ce l-a calcat pe picior si l-a scuipat pe  un arbitru deoarece tocmai il eliminase.
Cu toate acesta Hagi este iubit in Turcia , este idolatrizat de fanii  Galatei , este considerat un zeu , Hagi fiind pentru ei viata .
Spectaculos sau nu Hagi a avut doua retrageri , una in 1998 , dar a  revenit asupra deciziei in 1999 iar cea de-a doua dupa sfarsitul CE din  Belgia si Olanda.
La retragerea sa din 2001 la ultimul meci pentru Romania , au asistat  80.000 de oameni care si-au luat adio de la regale lor.Rege cu lacrimi in  ochi , rege care si-a luat adio de la scena unde isi desfasura piesele.
Un dribling abia schitat si de neinteles pentru fudasii care cadeau, posac  si mirati, precum un sac de cartofi.Un dribling care naucea adversarii  prin finetea si magia cu era executat.Mingea il iubea , mai presus de  orice , pe teren mingea era iubita lui si el era iubitul ei.Pentru el terenul  era locul unde se putea distra , locul unde putea incerca orice , iar de cele mai multe ori ii reuseau si cele mai imposibile lovituri.
Nu privea mingea ca un stapan ci o privea ca o prietena ,o iubita iar mingea il asculta , lasandu-l sa deseneze curbe si traiectorii absolute incredibile , lasandu-l sa o mangaie si sa o conduca de parca o avea lipita de picior.
Mingea il asculta facand din driblingurile sale o adevarata bijuterie , iar suturile sale adevarate parabole asa cum a fost si golul marcat Columbiei la CM din 94 cand mingea sutata de la 30 de metri dintr-o pozitie care era perfecta pentru centrare , a intrat in vinclul portii sud-americane .
A fost un gol norocos au spus unii , a fost un gol superb , au spus altii iar altii au spus simplu , a fost un gol sudamerican.Dar pe reluari toti au ramas masca si au spus in cor , a fost mana destinului iar Hagi este un zeu.
Au ramas stupefiati , pentru ca mingea nu s-a rotit in aer , mingea a mers fara a schita vreun gest de neliniste .Mingea a mers prin aer parca era condusa de o mana invizibila , a mers prin aer de parca ar fi fost tinuta de acea mana exact pana in vinclul portii columbiene , de unde a cazut ca o piatra fara a se mai misca .
Probabil Cordoba si acum are cosmaruri cu acea parabola absolute incredibila.
Un jucator care a facut istorie oriunde a jucat , un jucator care in toata cariera a jucat : 691 de meciuri marcand de 282 de ori in portile adverse.

NICOLAE DOBRIN

Un print care a dovedit lumii ca fotbalul este viata sa , un print care ascundea mingea si celui mai bun jucator din lume , un print al Romaniei care nu a fost niciodata lasat sa plece la Real dar nici sa joace la CM din Mexic.

In una din zilele anului 1947 s-a strecurat in vechile tinuturi ale   Argesului,o lumina dumnezeiasca ce a invaluit intr-o aura maiastra,un  suflet curat de copil-acesta era viitorul jucator de fotbal NICOLAE  DOBRIN.
Jucator cu o tehnica desavirsita ce doar mingiia mingea,desenind trasee  imprevizibile ce sfidau legile fizicii,facind din fotbal un spectacol de  teatru iar din spectatori o multime ce se inchina zeului Fotbal..Intr-o lume  intunecata el aducea bucuria si lumina.Azi acea lumina s-a dus intr-o  stea si ne lumineaza de acolo.
Ramas de mic orfan de tata, Nicolae Dobrin isi petrecea toate clipele libere  pe malul Argesului jucind fotbal cu prietenii.
Intr-o zi lui Leonte Ianovschi , cautator si slefuitor de talente un om  oarecare i-a spus pe strada : “ Dute pe malul Argesului pe maidanul de  langa rau si vei gasi un pusti care iti ascunde mingea indiferent ca te  cheama Halagian , Lovin Matache sau Zgardan “
Nu l-a luat in serios crezand ca acesta isi bate joc de el , dar destinul s-a schimabt intr-o zi.
Venind de la antrenament jucatorii Daciei Pitesti au trecut pe langa maidanul unde pustii se jucau iar la vederea lor au inceput in urale sa le scandeze numele.Impresionati de admiratia pustilor, vedetele, printre care Florin Halagian, Lovin Matache si Zgardan le acorda onoarea unei miute, pentru a se distra.
La partida au asistat si aproximativ 20 de trecatori printe ei , intamplarea facand sa treaca chiar pe acolo , Leonte Ianovschi.
Cel mai tare s-au distrat cei 20 de suporteri mai ales ca pustii de pe maidan au invins vedetele cu 12-6 , iar 6 goluri au fost marcate de pustiul blond care le ascundea mingea tuturor fara sa il intereseze numele lui sau pozitia pe care juca.
Dupa meci “nea Leonte” cum ii placea sa fie strigat , s-a dus la pustiul blond si i-a spus a doua zi sa vina cu buletinul la club.
Dobrin nu a zis nu , dar i-a spus ca nu are buletin ca are doar 13 ani.Stupefiat Leonte Ianovschi ii raspunse uimit “fugi de aici, astia spun ca joci fotbal pe maidan de 10 ani”.”Da de pe la 3-4 ani joc fotbal dar m-am nascut cu mingea sub perna “ ii raspunse Dobrin.
“Am lucrat în viaţa mea cu mii de copii, am fost prin toată ţara şi am avut ocazia să cunosc mulţi băieţi foarte dotaţi, dar un asemenea element ca Dobrin, atât de excepţional înzestrat, nu mi-a fost dat să întâlnesc. Era uimitor, credeţi-mă, şi pot să vă asigur că, încă de la vârstă fragedă, de la 10-11 ani, lăsa mulţi cunoscători de fotbal cu gura căscată. Pentru că făcea cu mingea adevărate lucruri de virtuoz, Dobrin a rămas şi peste ani cel mai mare fotbalist român pe care l-am văzut eu din 1945 încoace. Şi anii care vor trece îmi vor da dreptate”îşi aminteşte antrenorul emerit Leonte lanovschi.
Un talent uriaş nu putea aştepta prea mult debutul. La 14 ani şi zece luni juca deja în divizia A unde a rămas titular timp de 23 de ani. Iar la 18 ani dădea primele pase la Naţională, împotriva RFG.
In perioada 1959 – 1967 a jucat pentru Dacia Pitesti , dand dovada de calitati tehnico-tactice extraordinare , iar apoi a plecat la singura si unica sa iubire FC Arges echia la care avea sa cunoasca cele mai mari satisfactii ca fotbalist.14 ani sub culorile alb-violet l-au facut pe Dobrin un jucator de legenda.
Dobrin a fost desemnat de 3 ori in 1966 , 1967 si 1971 Cel mai bun jucator roman , iar cu FC Arges a reusit sa castige doua titluri nationale in 1972 si 1979 , iar in amintirea tuturor ramane meciul cu DInamo din ultima etapa a campionatului din 1979 cand la scorul de 3-3 Dobrin i-a spus arbitrului sa incheie meciul ca sa ii scape pe dinamovisti de al 4-lea gol.Arbitrul a continuat sa ii impinge de la spate pe dinamovisti iar Dobrin a luat o minge de unul singur a driblat tot ce a intalnit in cale si a marcat golul de 4-3 ducand astfel titlul la Pitesti.
Era firesc ca Gica sa ajunga jucator, si-i era scris sa nu fie dintre truditori ci dintre artistii care i-si canta ariile sub privirile uimite ale partenerilor si adversarilor. Zborul sau a fost atat amplu incat a ars etapele, jucand la 17 ani in nationala.
I-a fost scris ca meciul de debut sa nu fie unul oarecare, ci contra RFG-ului una dintre cele mai puternice echipe din lume. Adversar, Szymaniak, un mijlocas langa care nici iarba nu crestea, cu 2 campionate mondiale jucate.
Nimic din astea nu l-a speriat pe Dobrin, care in primele  10 minute i-a introdus nonsalant balonul printre picioare,  ca unui vechi amic de pe maidanul pitestean. Szymaniak a  fost primul care a intuit ca are in fata un astru in  ascensiune, ferindu-se sa-l mai atace, si multumindu-se  sa-l urmareasca respectuos de la distanta.
Dupa meci, desi Romania pierduse, marele castig era  blondul coordonator de 18 ani neampliniti. Dupa meci,  Fritz Walter l-a mangaiat parinteste pe cap, sfatuindu-l sa  bea mult lapte, pentru ca asa va ajunge sa fie o vedeta.
Ce bine era daca Dobrin i-ar fi urmat mereu sfatul… Sub  bagheta sa magica, Argesul face ca Pitestiul sa devina o prezenta cunoscuta si temuta in Europa, in Trivale inclinand steagul Leixoes Porto, FC Tolouse, Sevilla FC, sau Ferencváros TC Budapest…
Gica devine un idol, incununarea sa facandu-se atunci cand in meciul de vis contra Portugaliei lui Eusebio, Torres si Simoes, a presarat pe teren florile talentului sau, implinind un vis de 32 de ani – calificarea la mondialul mexican.
Dobrin a fost pagubos. Dar asta numai dupa calculul terestru al epocilor meschine si marunte. Traim intr-o asemenea epoca. Dobrin n-a jucat la nici un Campionat Mondial si ar fi putut juca la unul singur, in 1970. Nicolae Dobrin a ajuns la Campionatul Mondial din Mexic cu gandul de a-l eclipsa pe marele Pele in meciul pe care Romania urma sa-l joace cu Brazilia. Din pacate, din cauza unui conflict cu antrenorul Angelo Niculescu si cu grupul jucatorilor dinamovisti din lot, Dobrin nu a jucat nici un minut la Guadalajara. La mai bine de 30 de ani de la acea neagra amintire a carierei sale, Dobrin a povestit ce s-a intamplat in Mexic ’70. Totul ar fi plecat de la un joc de poker in care Dobrin a castigat 4.000 de marci si 9.000 de dolari de la Radu Nunweiller. Antrenorul Angelo Niculescu, presat de grupul dinamovistilor din lot, i-a cerut lui Dobrin sa ii inapoieze banii lui Nunweiller, “Gascanul” a refuzat, iar Niculescu l-a trimis in tribuna fara a-l mai convoca la nici unul dintre cele trei meciuri sustinute de Romania in Mexic. Cei doi s-au impacat apoi, dar Dobrin a ramas mereu cu durerea de a nu fi evoluat la cel mai important turneu de fotbal din lume.. A trecut peste asta cu detasarea geniului care priveste de sus zbirciturile de lut ale lumii pamintesti. Avea treaba. Trebuia sa joace si pentru asta era deajuns o minge si un maidan.Juca fotbal oriunde in Trivale , pe Republicii , pe Napstadion sau in curtea casei.
Ranit in orgoliu, “printul” pitestean s-a retras in cetatea de scaun, Pitesti, dar a reaparut in toata splendoarea cu ocazia meciului decisiv cu cehii, cind golul sau trimitea in premiera Romania in primele 8 echipe ale Europei., in total Dobrin jucand 48 de meciuri pentru nationala si marcand 6 goluri..
Aventura a continuat in C.C.E., cind dupa un adversar “de incalzire” din Luxemburg, avea sa urmeze in turul secund marele Real Madrid. Echipa milionarului Santiago Bernabeu continea nume ca Santillana, Amancio, Velasquez sau Grande, cu al caror salariu puteai cumpara tot Pitestiul si-ti raminea si rest.
Si totusi meciul de la Pitesti avea sa fie o mare victorie pentru Dobrin & comp. Capitanul, Remus Vlad a jucat cu arcada sparta, dar nu s-a predat. Toti le proroceau o bataie clasa intii la Madrid dar pana la urma cei care au tremurat pentru calificare au fost spaniolii, si au obtinut-o doar dupa ce Olteanu, liberoul ce jucase fantastic s-a accidentat in minutul 80.
Dupa acest meci Santiago Bernabeu s-a suit in avionul sau personal aterizand in biroul primului secretar de partid al Argesului cerind sa decoleze doar cu Dobrin, pentru care era dispus sa ofere oricat suma vehiculata fiind 2 milioane de dolari si instalatie de nocturna pe stadionul din Trivale. Nici pina la moarte n-a inteles cum poate fi el refuzat, omul caruia nu-i rezistasera Di Stefano sau Puskas.
Dar Ceausescu nu a vrut sa-l lase pe Dobrin sa plece , spunand ca este o valoare nationala iar daca i-ar fi dat lui drumul ar fi trebuit sa dea drumul la toti fotbalistii romani.
A avut sansa sa ramana in Spania la Real cand a fost prezent la retragerea lui Gento , cand Santiago i-a spus sa ramana illegal in Spania si sa joace pentru Real.A fost adorat de fanii Realului care l-au vrut imbracat in alb , dar Dobrin a spus ca nu poate sa ramana pentru ca pentru el familia si nationala sunt cele mai importante lucruri , asta chair daca Santiago a spus ca va interveni pentru ajutarea familiei sale si venirea ei in Spania.
S-a intors la Pitesti si a mai jucat pana cand aparitia a noi stele (Balaci, Iordanescu) l-a scos din vizorul nationalei pina in 1978.
Atunci, ca in toate situatiile de criza se apeleaza la Dobrin, mai ales ca adversarul, plavii, aveau ascendentul moral al acelui 6-4 de cosmar. Dobrin a facut ce-a vrut pe teren si ajutat de Sames si Aurica Radulescu, reuseste sa obtina o splendida victorie cu 3-2.
Dupa inca un an de la castigarea ultimului titlu ,cel din minutul 90 cu Dinamo, si un loc 3, Dobrin simte ca din spate vin tineri talentati, si cu modestia ce-l caracterizeaza, s-a retras la Tirgoviste pe care i-a ajutat sa promoveze inapoi in Divizia A.
S-a retras din viata sportive dupa ce a avut mai multe incercari de a antrena Argesul fara prea mari realizari .
O singura lupta , un singur meci a pierdut “Gascanul “ in toata cariera sa ,  meciul cu boala care l-a macinat putin cate putin.
A murit la 26 octombrie 2007, ora 07:20, pe patul spitalului judeţean  Piteşti, după o lungă luptă, suferind de cancer la plămâni.
La aflarea vestii durerea a curpins toata suflarea fotbalistica dar si cea a  chibitilor de fotbal .Dobrin a lasat in mintea tuturor o amintire superba si  un mare regret ca fotbalul si-a pierdut unul dintre cei mai mari titani ai  sai , fotbalul si-a pierdut printul , fotbalul si-a pierdut farmecul dat de un  dribling care sfida si cele mai ascunse taine.
Pentru multi, Dobrin nu a murit, caci legenda lui continua, cu zeci, cu sute  de povesti despre fotbal, despre minge, spectacol si placerea de a juca  pentru spectatori.
“Printul din Trivale” nu mai este printre noi. A plecat spre Cer, acolo unde il  asteapta, cu siguranta, un regat mult mai mare, mult mai frumos si mult mai bun decat cel peste care a domnit aici, printre noi. Poate ca abia acum, acolo, isi va gasi linistea si va afla de ce fotbalul, caruia el i-a darit totul, i-a intors atat de putin.
Nicolae Dobrin nu a fost un rasfatat al sortii, desi fotbalul ar fi putut sa ii ofere o alta viata. Nu a jucat niciodata la un Campionat Mondial, desi a fost la Guadalajara, nu a jucat niciodata in strainatate desi l-a dorit Real Madrid, nu a avut niciodata parte de contractele financiare ametitoare de acum, desi era de departe cel mai stralucitor fotbalist din Romania, nu a obtinut niciodata rezultate deosebite ca antrenor, desi a avut ocazia…
Dumitrache… Dobrin… Dumnezeu i-a chemat la El mult prea devreme pe cei mai frumosi nebuni ai echipei Romaniei din anii ’70. Ciudat, ambii au avut un destin asemanator. In alte vremuri, ar fi putut fi stapanii fotbalului in Europa, ar fi avut averi, masini, vile. Din pacate, ei, ca si altii din acele vremuri, nu au putut avea ceea ce ar fi meritat.Printul din Trivale ar fi putut fi Printul Europei.
Oamenii din fotbal au vorbit despre el chiar la aflarea vestii ca a murit si iata cateva cuvinte despre cel ce a fost un print pe teren :

“Gicu Dobrin a reprezentat din punct de vedere social un fenomen: acolo unde juca, stadionul se umplea, indiferent pe ce arena din tara evolua. Dobrin era un lider al intregului stadion. Nu mai vorbesc de o serie intreaga de generatii care au crescut cu Dobrin in minte si in ideea de a-l imita.
E o pierdere imensa pentru intreg fotbalul romanesc si pentru societatea romaneasca”- Mircea Lucescu.

“Este o pierdere foarte grea. Va ramane vesnic in memoria noastra. Nicolae Dobrin e nemuritor. Dumnezeu sa-l odihneasca!” - Emeric Dembrovschi.

“Sunt foarte trist pentru aceasta disparitie prematura. Ne-a parasit poate cel mai bun fotbalist roman al tuturor timpurilor. Am obtinut alaturi de el doua titluri de campion national, dar toate meritele i-au apartinut in mare masura lui. Stiam ca este bolnav grav si eram constient ca acest moment va veni foarte curand. Dumnezeu sa-l odihneasca!” - Florin Halagian.

“Sunt distrus. Plang incontinuu de cand am aflat. Stiu ca toti trebuie sa murim, dar parca prea repede se duce aceasta generatie a noastra. Dupa Florea Dumitrache, acum si el. Dobrin a facut parte din generatia de platina, pentru ca noi am deschis drumul si am aparat culorile patriei.
Am stat cu el prin spitale si nici nu cred ca o sa merg la inmormantare, pentru ca vreau sa-l am in minte pe Dobrin asa cum il stie toata lumea cu mingea la picior si cu zambetul pe fata “- Rica Raducanu.

“Un rege care a murit prea devreme. Cuvintele sunt de prisos. A fost un jucator pe care nu l-am avertizat niciodata in 28 de meciuri. Sunt foarte trist, cuvintele sunt de prisos cand dispar oameni de talia lui” – Nicolae Rainea, fost arbitru international.

“A fost unul dintre cei mai mari jucatori de la noi. Un artist! La un moment dat, cind Argesul a jucat cu Valencia, l-a eclipsat in teren pe Mario Kempes, marele jucator argentinian. E mare pacat ca s-a stins…” - Gavril Balint, fost international.

“Noi am pierdut o mare valoare. Moartea prematura a lui Dobrin este atit de nedreapta! Un om cu o bunatate iesita din comun si cu o inteligenta aparte…” – Ion Craciunescu, fost arbitru international.

Gicu Dobrin a iubit enorm viata. Iubea fotbalul atit de mult, incit juca cu copii prin parc. Un fotbalist imens!” - Mircea Sandu, presedinte FRF.

“Sunt ravasit! A fost un om atit de bun… Dobrin ajunge sigur in rai… Toti avem amintiri despre Dobrin, toata tara asta are amintiri cu Dobrin.” – Dumitru Dragomir, presedinte LPF.

“Nu pot sa cred ca s-a intimplat asta… A murit Dobrin? Nu pot sa cred. Ce om a fost Gicu!… Era atit de mare, incit mi-era rusine sa trec prin fata lui!” - Ilie Balaci, fost international.

Legendele nu dispar niciodata. Ele raman tot timpul in mintile si in inimile noastre. Nicolae Dobrin a plecat intr-un loc unde se poate odihni linistit. Dumnezeu l-a chemat pe “Printul din Trivale” sa joace pentru echipa Sa si sa lumineze Cerurile cu aura lui de geniu.
O amintire in mintea tuturor , un suflet dedicat fotbalului in inima tuturor , Dumnezeu sa te odihneasca Gascane si fie ca acolo in cer sa ii incanti pe ingeri cum neai incantat si pe noi pe Pamant.Ai schimbat terenul dar cum tu spuneai , joc fotbal oriunde este un maidan si o minge.Argesul a scazut din debit pentru ca nu mai are ce sa vada pe maidanul unde le-ai ascuns mingea vedetelor , Trivale este suparat iar becurile nocturnei palesc la gandul ca tu puteai sa le aduci acolo cu 25 de ani inainte , oamenii inca se mai gandesc la driblingurile si pasele care pareau luate din manual , ai oferit fotbalului tot ce aveai si ai primit in schimb foarte putin.Pacat
Adio Gascane si niciodata nu te vom uita.
Mi-e dor de spectacol , Intoarceti-va inapoi zei ai fotbalului sau cel putin mai nasteti-va o data…
( Episodul XI )

Fotbalul este “sportul sporturilor”, este sportul miraj, care imbina forta, inteligenta, curajul; indrazneala si eleganta miscarilor, cu intrecerea dura dar sublima, polarizand in jurul sau copiii de la cea mai frageda varsta, care incearca sa-si imite idolii din arena, si care raman extaziati si fericiti ca au reusit sa descopere frumusetile jocului de fotbal.
Fotbalul este ultima reprezentatie sacra a timpului nostru. Fotbalul este spectacolul care a substituit teatrul.
Croatia o tara macinata de razboi , o tara care la doar 7 ani dupa castigarea independentei a cucerit medaliile de bronz la mondialul din 98.
Dar cum si cum s-a putut? Boban , Suker , Prosinesky , Jarni , BIlici doar cateva nume care pot descrie aceasta reusita.
Dar vom prezenta pe primii doi , un mijlocas de creatie , probabil unul dintre cei mai buni din Balcani , alaturi de Hagi , Iar cel de-al doilea un atacant cu sange rece care marca din orice pozitie si care isi crea ocazie de gol dintr-o simpla pasa la 40 de metri de poarta adversa.

ZVONIMIR BOBAN

Vom incepe cu finetea , tehnica si talentul lui Boban , un jucator pe care Croatia il respecta ca pe Dumnezeu , pentru ei Boban fiind zeul suprem.
In mod evident si inexplicabil, Zvonimir Boban a jucat  fotbal cu o usurinta care sugera perfectiunea si nepasarea.  Cu acel dezinteres suveran si cu acea desavirsire subita pe  care le are numai versul scaparat de genii in epopei culte  sau in cintecele mahalalei. Misterul lui Zvonimir Boban era  intens mitic si hipnotic.
Fotbalul trecea repede, in jerbe orbitoare. O pasa  magnetica si ironica , o pasa de geniu , o pasa care sfida  legile fizicii.
Sa vezi o pasa trimisa de la mijlocul terenului la marginea  careului advers , o pasa trimisa in forta dar care loveste  pamantul si se opreste cuminte la piciorul atacantului fara  a incerca sa fuga din stransoarea data de magia piciorului  atacantului , sau sa incerce sa schimbe traiectoria ti se  pare nebunie curate ,dar Boban a facut din nebunie un dar ,  a facut din nebunie o arta , a facut din nebunie si din terenul de fotbal , o scena in care si pe care isi desfasura piesele de “fotbal” , scena invaluita in mister si magie , in legenda si patriotism in dragoste pentru culori si talent.
Un dribling abia schitat si de neinteles pentru fudasii care cadeau, posac si mirati, precum un sac de cartofi.Un dribling care naucea adversarii prin finetea si magia cu era executat.Mingea il iubea , mai presus de orice , pe teren mingea era iubita lui si el era iubitul ei.Nu privea mingea ca un stapan ci o privea ca o prietena , o colega o iubita iar mingea il asculta , lasandu-l sa deseneze curbe si traiectorii absolute incredibile , lasandu-l sa o mangaie si sa o conduca de parca o avea lipita de picior.
Raminea, in schimb, ca o intoxicatie florala, un miros intens de poezie pura. Din acest motiv, faptele de arme ale lui Zvonimir Boban sint aproape imposibil de povestit.
Boban era gratuit, intr-un fel, care a incurajat, in toti cei ce au avut norocul sa-l vada, credinta in puterea si autonomia creatiei. Boban a fost pagubos. Dar asta numai dupa calculul terestru al epocilor meschine si marunte.
Traim intr-o asemenea epoca , dar Boban si tot siragul de porecle pe care il purta in jurul gleznei, au apus , iar acum Eduardo sau Rakitici i-au luat locul.
Caci omul nu s-a speriat de nimic si a mers pe drumul lui leganat de geometrii bizare pina la capat..Am stiut ca adolescenta mea si a tuturor celor ce ne-am imbatat cu Boban si Hagi s-a terminat.
A disparut talentul si magia data de numarul 10 albastru sau alb cu romburi (sau patrate ) rosii , tricou pe care croatii in semn de respect au vrut sa il retraga.
O cariera incredibila a unui jucator ce a jurat credinta diavolului milanez dar si Croatiei , tara sa renascuta din fosta Iugoslavie.
Chiar Boban spunea ca in ciuda meciurilor jucate pentru nationala Iugoslaviei , singura sic ea mai arzatoare dorinta a sa era sa cante imnul croat cu mana la inima , pentrua cest lucru fiind divinizat de suporterii croati .
A inceput fotbalul in tara natala la Dinamo Zagreb , dar dupa 6 sezoane si 109 meciuri a plecat in Italia la Bari.
Aici a stat doar un an pentru ca a jurat credinta diavolului milanez si lui Silvio Berlusconi , echipa pentru care a jucat timp de 9 sezoane inainte de a fi imprumutat in Spania la Celta Vigo unde a jucat daor 4 meciuri inainte de a se retrage.
Si uite cum in 6 propozitii ai spus intreaga cariera a acestui superb jucator , dar trofeele si premiile castigate au facut din Zvonimir un jucator de legenda , un titan al fotbalului mondial.
A castigat Champions League in 1994 iar in 1995 a terminat pe locul ina ceeasi competitie.Deasemenea a castigat de 4 ori titlul in Serie A (campionatul Italian) 1993 , 1994, 1996 si 1999.
A mai cucerit deasemenea Supercupa Italiei de 3 ori in 1992, 1993 si 1994 iar in 1994 a cucerit si Supercupa Europei.
La echipele nationale are deasemenea trofee castigate , cu nationala Iugoslaviei a cucerit titlul de campion mondial de tineret in 1987 , dar in 1991 cand Croatia si-a proclamat independenta a ales sa joace pentru croatii sai lasand deoparte nationala Iugoslaviei.
La nationala Croatiei a debutat intr-un amical cu Romania , participand cu nationala Croatiei la CE din 1996 si la CM din 1998 , la acesta din urma reusind sa castige medaliile de bronz dup ace in finala mcia au invins cu 2-1 pe Olanda.
In toata cariera Boban a jucat 368 de meciuri si a marcat 81 de goluri , dar Boban este creditat in toata cariera cu nu mai putin de 178 de pase de gol (Assisturi) , la toate echipele la care a jucat.
S-a retras din fotbal dar ne-a lasat magia si talentul sau vii in amintirea noastra.A reusit sa faca Balcanii sa il aplaude indiferent ca juca in Croatia , in Iugoslavia sau in Slovenia .
A fost crescut in fotbal iar fotbalul i-a fost prieten , fotbalul l-a invatat sa traiasca , fotbalul i-a oferit viata.Fotbalul a pierdut un titan in momentul retragerii sale , fotbalul a pierdut ceea cei conferea calitate si magie.
Boban a disparut dar a ramas ceea ce el a realizat , ne-a ramas magia data de pasele sale cu precizie milimetrica si incrancenarea din timpul jocului.

DAVOR SUKER

“Pentru mine, statistica este foarte importantă. Întotdeauna mi-am realizat măsura valorii după numărul golurilor marcate”, declara Suker.
Născut pe 1 ianuarie 1968, în Osijek, Davor Şuker şi-a  cîştigat de-a lungul carierei titulatura de cel mai bun  atacant din istoria fotbalului croat. Fosta glorie a făcut  parte din cea mai bună “naţională”a ţării de pe malul  Adriaticii, jucînd alături de valori internaţionale precum  Robert Prosinecki, Zvonimir Boban, Ivica Vlaovic sau Alioşa  Asanovic.
Şuker a debutat în fotbal la echipa din oraşul natal, NK  Osijek, pentru care a marcat 40 de goluri în 91 de partide.  La vîrsta de 21 de ani, Dinamo Zagreb l-a transferat pe  promiţătorul tînăr, propunîndu-l fotbalului de înalt nivel.  Davor era în 1987 om de bază în “naţionala” U21 a Iugoslaviei, ţară nedivizată la acea vreme, cu care a cîştigat un Campionat Mondial de Tineret, reuşind şase goluri.
După doi ani prolifici la Zagreb, Şuker a simţit nevoia unei noi provocări. FC Sevilla a fost prima echipă din străinătate care l-a ochit, aducîndu-l în Spania în 1991. Nici în Peninsula Iberică atacantul nu şi-a găsit rival în apărările adverse.
În cinci ani petrecuţi pe “Sanchez Pizjuan” a marcat de 76 de ori, o cifră remarcabilă şi atractivă pentru cei de la Real Madrid, care i-au făcut “mutaţia” pe “Bernabeu” în 1996.
La primul sezon în Capitala Spaniei, Davor a făcut o dată în plus demonstraţia valorii şi eficacităţii sale, înscriind de 24 de ori în 38 de jocuri. “Cele mai bune momente din carieră le-am trăit la Madrid. Am avut parte de cel mai frumos oraş în care am locuit vreodată, cea mai bună echipă la care am jucat şi cele mai mari performanţe pe care le-am obţinut în cariera de jucător”, spune fostul atacant croat.
La Real a reusit sa castige Uefa Champions League in finala cu Juventus in sezonul 1997-1998.
După aventura de la Real Madrid (114 goluri în 239 de meciuri), Davor Şuker a fost pasager în Premier League, unde a evoluat la Arsenal şi West Ham United dar nu a reusit sa fie acelasi golgeter innascut.
Dar a ajuns in cele din urma în Germania, la TSV Munchen 1860, de unde s-a şi retras din activitate. La gruparea bavareză, croatul a marcat şi golul cu numărul 200 din istoria reuşitelor sale în campionatele Europei.
Dintre golurile înscrise în tricoul “naţionalei” Croaţiei, Şuker spune că reuşita sa cea mai spectaculoasă rămîne cea din partida cu Danemarca, de la EURO 1996, cînd a avut un duel direct palpitant cu legendarul portar danez Peter Schmeichel: “Întotdeauna am spus că următorul gol este cel mai frumos, însă pe acela nu-l intrece nici unul” .
Performanţa cea mai remarcabilă din cariera lui Davor Şuker rămîne însă medalia de bronz obţinută cu Croaţia la Cupa Mondială din Franţa 1998, cînd a ieşit golgeterul competiţiei, cu 6 goluri, cucerind şi Gheata de Aur.
“Locul 3 de la Mondialul francez m-a făcut să mă simt ca un adevărat campion, însă, dacă aş fi putut, aş fi dat Gheata de Aur cucerită la finalul acelui turneu, pentru un titlu suprem”.
În 2004, Pele l-a numit pe Şuker in Top100 , cei mai buni jucatori din lume ai tuturor timpurilor , fiind totodata si singurul jucator croat prezent in acest top.
Suker a fost desemnat “Jucatorul de Aur” premiu acordat de federatia Croata pentru cel mai bun jucator din ultimii 50 de ani.
Astăzi, Davor Şuker se ocupă în paralel de activitatea de impresar, dar şi de cea de conducător al unei academii de fotbal. Desemnat şi Jucătorul de Aur al Croaţiei, Şuker savurează din plin succesele obţinute în cei 19 ani de carieră, căutînd totodată se descopere şi primul tînăr jucător care să-i calce pe urme. O misiune dificilă, avînd în vedere că a fost cel mai bun.
O cariera care cuprinde 517 meciuri jucate si 252 de goluri marcate la echipele pentru care a jucat.
O cariera impresionanta , un atacant complet , care marca din orice pozitie , un atacant care nu astepta sa fie invitat sa marcheze ci marca cu toate ca era tinut , impins , lovit sau injurat.
O cariera care va dainui dea pururi asupra Europei , mai ales prin numele Davor Suker , un nume iubit in Croatia aproape la fel de mult ca cel al lui Boban.
Combinand carierele celor doi titani croati rezulta : cuplul Boban- Suker au impreuna 333 de goluri marcate in 885 de meciuri jucate impreuna.
Au fost iubiti idolatrizati si nu doar in Croatia ci in toata Europa , iar eu mi-am permis sa caut comentarii legate de cei doi scrise de suporteri romani si va prezint doar unul dintre ele :
“Cel mai valoros varf din istorie, multumim suker pt toate momentele de minune care le-ai oferit suporterilor croati dar si a fotbalului in general,,vei ramane in inimile tuturor,
respect si succes in a-ti gasi inlocuitoru “ – mesaj postat pe siteul GSP de un supporter din Caras-Severin.
Mi-e dor de spectacol, intoarceti-va inapoi titani ai fotbalului sau cel putin mai nasteti-va o data …
( Episodul X )

A fi un jucator emblematic nu inseamna neaparat sa castigi trofee , ci mai degraba inseamna sa fii un jucator pe care tribunele il idolatrizeaza , un jucator pe care lumea il iubeste pentru magia de care da dovada in teren.
Columbia o tara fara mari performante internationale , dar cu niste jucatori care au scris istorie in fotbalul mondial.Carlos Valderrama un geniu creator la mijlocul terenului , un jucator care stia ce sa faca cu mingea , un jucator pe care columbienii l-au divinizat , iar atacantul Faustino Asprilla este cunoscut mai ales pentru perioada petrecuta in Italia la Parma si perioada din Anglia de la Newcastle.
CARLOS VALDERRAMA

Trebuie ca un fotbalist sa fie extraordinar, pentru a ramane in istoria unui sport precum fotbalul. Este cu atat mai greu sa ramai in istorie fara sa castigi vreodata o competitie importanta, asa ca cei care ajung la acest nivel merita tot respectul nostru.
Cu toate ca Valderrama este cunoscut de cei multi ca un jucator cu un par  blond si foarte cret (cam ca un mop), istoria isi aduce aminte de el, iar  simpla mentiune a lui `El Pibe` (Pustiul) aduce aminte, celor ce cunosc  fotbalul, de acele momente pline de magie ale unui mijlocas extrem de  talentat si ordonat in joc.
Iata un jucator care a jucat fotbal la pas si, cu toate acestea, a reusit sa  acopere fiecare fir de iarba cu pasul sau. Acest jucator era letal pentru  adversar si a tinut in viata ideea de mijlocas de creatie, post acum pe cale  de disparitie.
A fi capitanul nationalei tarii tale la 3 cupe mondiale este o performanta  chiar si pentru jucatori ca Maradona , Pele sau Eusebio.
Este considerat jucatorul cu pase in ritm de “mers” deoarece toata lumea  privea nedumerita cum un mic jucator (1.75 m) trimitea pase de 50-60 de  metri cu o precizie de chirurg.
A inceput fotbalul la Union Magdalena de unde a mai trecut pe la  Millionarios si Deportivo Cali in tara natala.
A fost cumparat apoi de Montpellier unde a jucat 2 sezoane reusind sa castige si o Cupa a Frantei , in perioada cand la echipa erau printre altii si tinerii Eric Cantona si Laurent Blanc.
De la Montpellier pleaca in Spania mai exact la Real Valladolid unde joaca doar un sezon.Dar pleaca din Spania inapoi in tara natala la Independiente Medellin si Atletico Junior .Cu aceasta din urma reuseste sa castige de doua ori campionatul Columbiei in 1993 si 1995 .
Dupa 3 sezoane la aceste doua echipe se transfera in MLS in Statele Unite la echipa Tampa Bay si apoi la Miami Fusion.Dupa un sezon la Miami se intoarce la Tampa Bay unde joaca doua sezoane.
Ultima echipa la care a evoluat este Colorado Rapids pentru care a evoluat doua sezoane in perioada 2002 -2004.
Este considerat cel mai valoros jucator al Columbiei all-time fiind totodata considerat unul dintre cei mai buni mijlocasi centrali (de creatie) ai Americii de Sud.
Carlos Valderrama a primit pe 23 noiembrie2001 , la Santa Marta, orasul sau natal, titlul de „Mare cavaler“, cea mai importanta distinctie acordata de Congresul Columbiei, „Valderrama va primi titlul de «Mare cavaler», distinctia suprema acordata de Congres“, a spus Armando Benedetti , parlamentar columbian.
Un jucator a carui cariere nu pare prea “stralucita” cum a fost a lui Van Basten , Batistuta , Gullit si alti mari jucatori , dar in tara sa natala este cel mai iubit jucator al tuturor timpurilor.
Pe langa cele doua campionate castigate in Columbia si Cupa Frantei cu Montpellier , Valderrama a primit si numeroase distinctii individuale printre care :
Cel mai bun jucator din America de Sud in 1987 si 1993 , Cel mai bun mijlocas de creatie din MLS , Jucatorul anului in MLS in 1996 si detine in continuare primul loc in topul celor mai multe pase de gol din MLS.
In 2004 a fost inclus in Top100 al celor mai buni jucatori din lume de catre Pele.
In 2002 dupa o cariera impresionanta de 22 de ani , Valderrama s-a retras din fotbal in cadrul unei gale absolute superbe , gala la care au participat printer altii :Pele , Maradona , Chilavert , Enzo Francescoli .
Mijlocasul si-a luat ramas bun de la suporteri cu lacrimi in ochi , iar un intreg stadion l-a aplaudat si i-a scandat numele celui care le-a adus speranta si zambetul pe buze cu ajutorul fotbalului.
In 2005 a fost numit in cel mai bun 11 al MLS revenindu-I totodata si locul doi in topul celor mai buni stranieri din SUA.
La echipa nationala , a fost capitan inca de la varsta frageda , ajutandu-si echipa din teren sa ajunga la 3 cupe mondiale : 1990 (Italia) 1994 (SUA) si 1998 (Franta).In ultimele doua cupe mondiale in grupe a intalnit nationala Romaniei iesind de fiecare data invins 3-1 in `94 si 1-0 in `98.
Detine recordul de selectii la echipa nationala cu 111 prezente dintre care 10 sunt la CM.Momentul sau de glorie la CM este in meciul cu Germania , care avea apoi sa devina campioana mondiala , cand a luat mingea de la aproximativ 30 de metri de propria poarta a driblat 5 nemti si i-a pasat la milimetru lui Rincon care a inscris printe picioarele lui Bodo Illgner , un alt titan al fotbalului mondial.
Acest gol a ajutat Columbia sa se califice in faza urmatoare pentru prima data in istoria ei.Din pacate pentru Valderrama la urmatoarele cupe mondiale in 94 nu au reusit decat o victorie cu Elvetia 2-0 si terminand pe ultimul loc in grupa iar la World Cup 98 au reusit tot o victorie cu nationala Tunisiei , victorie ce le-a adus doar locul 3 in grupa cu Anglia si Romania.
Are in palmares cu nationala tarii sale un loc 3 la Copa America din 1993 , dupa
ce in semifinale au pierdut la penaltyuri in fata viitoarei campioane Argentina cu 6-5 dupa 90 de minute scorul fiind 0-0 si inca un loc 3 la aceeasi competitie in 1995 dupa ce in semifinale au fost invinsi de Uruguay iar in finala mica au invins SUA cu 4-1.
Astazi, la varsta de 46 de ani, Valderrama pastreaza in continuare o relatie aparte cu sportul pe care l-a practicat cu arta. In acest moment, Carlos conduce o academie de fotbal in orasul Columbian Barranquilla, academie ce reprezinta o sursa de satisfactie enorma pentru el. Lasand la o parte interesul pentru afaceri, Valderrama ramane aproape de sport pentru ca asteapta sa i se implineasca un vis: sa antreneze nationala Columbiei.
“Cu toate ca nu amfost niciodata managerul unei echipe, sunt antrenor. Daca vrei sa existi ca antrenor de success, calea fireasca este aceea de a antrena nationala tarii tale. Nu vreau sa supar pe nimeni, dar daca mi-ar oferi slujba, as accepta,” a spus Carlos Valderrama.
“Acesta ar fi momentul perfect, avand in vedere ca am ratat mondialul din 2006 si avem o excelenta echipa care a participat, in Olanda, la Campionatul Mondial de Juniori. Majoritatea dintre ei sunt jucatori care evolueaza la formatii puternice din intreaga lume. In acest moment, actualul antrenor, sau urmatorul, va beneficia de marele avantaj de a-i avea in echipa pe acesti pusti, in urmatorii ani.”
Dar Valderrama a avut si momente mai putin placute in fotbal , ca antrenor , fiind director sportiv la clubul Junior, este trimis in tribuna de arbitrul de centru, in minutul 46, dupa ce i-a aratat acestuia o bancnota de 50.000 de pesos (17 euro), lasandu-se sa se inteleaga ca arbitrul ar fi fost cumparat pentru a favoriza America de Cali. In urma acestui incident, fanii iritati, au rupt gardurile izbucnit un adevarat razboi pe Stadionul “Barranquilla”.
Valderrama un idol si un titan pentru fotbalul mondial , iar retragerea lui a insemnat o pierdere enorma pentru fotbalul mondial , pentru ca lumea pierdea probabil unul din ultimii mijlocasi centrali de creatie ai fotbalului profesionist.
Carlos a jucat in toata cariera 616 meciuri reusind sa perforeze portile adverse de numai 80 de ori , un numar mic tinand cont ca joaca mijlocas central , dar pasele sale transformate in gol se ridica la un numar impresionant 116 doar in MLS iar in celelate campionate inca 134 totalizand 250 de pase de gol (assisturi).
Valderrama este nume pe care si peste veacuri il vom avea in minte iar talentul sau va fi unic.

FAUSTINO ASPRILLA

“The Octopus” porecla primita datorita flexibilitatii de care dadea dovada in timpul meciurilor , dar multi il cunosc sub numele “Tino” sau “2 goals Tino” pentru ca majoritatea reusitelor sale veneau pereche.
Este de amintit un meci al Parmei cu Lazio cand Marchegianni portarul lazial a primit un gol la un corner de la Faustino , iar la urmatorul corner le-a spus colegilor : “Stati trei la Tino ca trebuie sa dea si al doilea gol daca l-a dat pe primul ” .Meiul s-a incheiat 3-1 pentru Parma ultimele doua goluri marcate de … Faustino Asprilla ultimul din ele in minutul 90 la un … corner.
A inceput fotbalul la Cucuta Deportivo iar la doar 18 ani s-a transferat la  Atletico Nacional cu care a reusit si primele trofee : Copa Libertadores in  1989 , Campionatul Columbiei in 1991 si Toyota Cup (Cupa  Intercontinentala) in 1989.
Succesul in Copa Libertadores si cele 35 de goluri pentru Altletico l-au  propulsat la Parma in 1992 pentru suma de 4.6 milioane de dolari.
In primul an la Parma este de amintit golul amrcat campioanei AC  Milan , oprind-o din recordul de 58 de meciuri fara infrangere.Dar nu  numai oprirea recordului este de amintit ci si faptul ca golul a fost  marcat dintr-o lovitura libera de la aproximativ 25 de metri.
La Parma a cunoscut si cele mai importante succese ca fotbalist , Cupa  Uefa castigata in sezonul 1992/1993 , iar in urmatorul an in ciuda  castigarii Supercupei Europei au fost invinsi in finala aceleasi competitii  pe care cu un an inainte o castigasera.
Ultimul trofeu cu Parma a fost din nou Cupa Uefa castigata in sezonul   1994/1995.
A plecat de la Parma la Newcastle pentru 6.7 milioane de dolari unde a jucat 3 sezoane iar cel mai important moment a fost in 1997 in UCL intr-un meci cu Barcelona pe St.James` Park cand Asprilla a marcat de 3 ori in poarta catalanilor aducand victoria cu 3-2.
S-a intors la Parma pentru un sezon dupa care a plecat in Brazilia la Palmeiras cu care a reusit si ultimele trofee din cariera in 2000 castigand Cupa Braziliei si Turneul Rio-Sao Paulo.
A mai trecut spre finalul carierei pe la Fluminense in Brazilia , CF Atlante in Mexic , Atletico Nacional in Columbia , Universitad de Chile in Chile si ultima echipa Estudiantes La Plata in Columbia.In 2004 s-a retras din fotbal in cadrul unui meci al lui Estudiantes.
A participat alaturi de nationala tarii sale la 2 Cupe Mondiale (1994 in SUA si 1998 in Franta) , iar in SUA chiar daca era de asteptat sa fie unul dintre cei mai buni jucatori au pierdut meciul cu SUA in urma unor amenintari cu moartea la adresa jcautorilor si a familiilor acestora.
Are in palmares cu nationala tarii sale un loc 3 la Copa America din 1993 , dupa ce in semifinale au pierdut la penaltyuri in fata viitoarei campioane Argentina cu 6-5 dupa 90 de minute scorul fiind 0-0 si inca un loc 3 la aceeasi competitie in 1995 dupa ce in semifinale au fost invinsi de Uruguay iar in finala mica au invins SUA cu 4-1.
Acum se dedica antrenoratului semnand un contract cu Darlington din liga a doua engleza , iar in paralel se ocupa de academia de fotbal pe care a deschis-o.
A jucat in nationala Columbiei 57 de meciuri dintre care 6 la Cupe Mondiale si a marcat de 20 de ori iar in toata cariera a jucat 387 de meciuri marcand de 131 de ori , iar cuplul Valderrama – Asprilla au impreuna 211 goluri in 1003 meciuri.
Poate nu au castigat trofee , sau campionate mondiale dar au jucat pentru spectacol si au razbatut in fotbalul modern.
Datorita calitatilor de care dau dovada , Valderrama si Asprilla sunt idolatrizati in Columbia , Valderrama avand totodata si o statuie din bronz de 7.5 metri care il infatiseaza pe “cel mai bun jucator Columbian al tuturor timpurilor”.
Doi titani care au facut istorie pentru echipele la care au jucat , doi titani ai fotbalului chiar daca nu la fel de mari ca Platini , Cantona sau Van Basten.
Mi-e dor de spectacol , intoarceti-va inapoi titani ai fotbalului sau cel putin mai nasteti-va o data…
( Episodul IX )

Legende peste legende si zei coborati pe pamant pentru a face spectacol , asa se pot numi cei care au dus fotbalul la cel mai inalt nivel.
Franta este o tara care alaturi de Olanda si Belgia are una dintre cele mai dezvoltate scoli de fotbal , iar cei doi jucatori prezentati in episodul VIII nu se dezic de la regula.
Michel Platini , un nume care trezeste amintiri in mintea oricarui om , iar numele Eric Cantona este probabil cunoscut publicului mai ales datorita perioadei Manchester United.

MICHEL PLATINI

Este “Adevaratul numar 10” al nationalei cocosului galic , este splendoarea intruchipata a fotbalului spectacol , cel care a facut din fotbal o placere si cel care este alaturi de Pele , Di Stefano , Maradona , Eusebio si alti cativa titani ai fotbalului pintre cei mai buni jucatori din intreaga istorie a fotbalului.
A inceput fotbalul indrumat de tatal sau , antrenor , dar nu a jucat de la inceput pentru vreo echipa ci a jucat pe strazi iar acest lucru l-a ajutat enorm , chiar el declarand : “ Strada este cea mai buna cale sa devii un bun fotbalist “ .
Primul club la care a fost legitimat ca profesionist a fost AS Nancy , cu  care a jucat atat in Divizia B Franceza cat si in prima liga.
La revenirea din divizia secunda a devenit golgeterul echipei cu 17 goluri ,  fiind totodata si unul dintre cei mai buni executanti de lovituri libere ,  majoritatea golurilor sale venind in urma acestor faze fixe..
A debutat la Nancy in 1976 iar in urma participării sale la Jocurile  Olimpice de la Montreal din 1976, Platini a semnat un contract pe doi ani  cu Nancy, primul său contract de profesionist.
Primul trofeu a venit dupa finala cupei Frantei jucate impotriva lui Nice ,  finala in care Platini a marcat singurul gol al meciului , la final radicand  trofeul alaturi de presedintele Valery Giscard .
In iunie 1979 contractul sau a expirat iar PSG , Inter si Saint-Etienne s-au aratat interesate sa il legitimize pe tanarul Michel.A ales pe Etienne pentru care a semnat contract timp de 3 ani.
Etienne l-a legitimate pentru a putea castiga Cupa Europei (UCL) dar in  ciuda unor rezultate absolute incredibile : 6-0 cu PSV si 5-0 cu Hamburg nu au putut castiga Cupa Campionilor Europeni multumindu-se doar cu amintirea finalei din 1976.
A castigat un titlu in 1981 dar a pierdut doua Cupe ale Frantei , una in 1981 in fata lui Bastia si una in 1982 in fata lui PSG.
A plecat liber de contract la Juventus in Italia , unde avea sa scrie cu adevarat istorie pentru trupa din Torino.
Intr-o echipa formata in mare parte din campionii mondiali ai Italiei , a fost aproape sa plece inca din turul campionatului , el fiind o tinta permanenta a presei de sport din Peninsula.
Dar in urmatorul an au aparut primele trofee , Cupa Italiei precum si finala pierduta in Cupa Europeana in fata lui Hamburg.In urmatoarele sezoane vitrina cu trofee a clubului si a lui Platini s-a inmultit considerabil : Campionatul Italian de doua ori 1984 si 1986 , Supercupa Europei in 1984 , Campionatul Mondial cu nationala Frantei in 1984 , Cupa Europeana (UCL) in 1985 si Campionatul Mondial al Cluburilor in 1985.
La aceste trofee s-au adaugat si trofee personale : 3 sezoane consecutive a fost golgeterul campionatului Italian (1982-83, 1983-84 si 1984-85 ) , deasemenea fiind votat Jucatorul anului si World Soccer Magazine de doua ori in 1984 si 1985.
In 1985 in finala cu Liverpool de pe stadionul de trista amintire Heysel , Platini s-a incoronat regele Europei dup ace a si marcat din penalty singurul gol al meciului.
Dar reusitele profesionale individuale nu se opresc aici , el avand nu mai putin de 32 de premii castigate printre care : Onze d`or de 3 ori (1983,84si 85) , ales de French Football jucatorul anului de 3 ori ( 1976,77 si 79) , Cel mai bun fotbalist din lume 1984 si 1985 .
Deasemenea a fost facut “Cavaler al Legiunii de Onoare” iar mai apoi “Ofiter al Legiunii de Onoare” iar mai presus de toate a fost inclus in top100 din 2004 de catre Pele , langa cei mai buni 99 de jucatori ai tuturor timpurilor.
In prezent este presedintele UEFA , fiind totodata si cel mai tanar presedinte ala cestui for.
La echipa nationala Platini a facut spectacol mereu fiind unul dintre cei mai iubiti jucatori francezi ai tuturor timpurilor , iar trofeul castigat in 1984 atarna greu in balanta , in acest sens . mai avand de asemenea un loc 3 la CM din 1986 din Mexic.
“Daca un turneu de CM s-ar fi jucat in fiecare an intre 1982 si 1986 , Franta ar fic astigat 2 sau 3” , asta declara dupa aproximativ 10 ani Platini.
A jucat pentru nationala Frantei din 1976 pana in 1987 avand jucate 72 de meciuri (din care 49 ca , capitan) si a marcat de 41 de ori , un record national doborat de curand de Thiery Henry care a marcat in preliminarii in meciul cu Lituania golurile cu numarul 42 si 43.
In toata cariera a jucat 652 de meciuri punctand de 353 de ori in portile adversarelor.
Un jucator nascut pentru spectacol , un jucator pe care lumea l-a iubit pentru creatiile sale de geniu , pentru golurile de generic si pentru daruirea de care dadea dovada in teren.
Fotbalul a pierdut un titan , chiar si acum multi suporteri asteapta aparitia unui nou Platini , tanarul Nasri fiind unul dintre “bobocii” care pot aspira la un asemenea titlu.
Platini , un zeu pentru francezi un titan pentru Europeni iar pentru intreaga lume o legenda vie.

ERIC CANTONA

Daca s-ar face un clasament al celor mai rai si indisciplinati jucatori ai tuturor timpurilor , Cantona poate nu ar fi primul dar ar fi in Top3 .
Un jucator care peste tot pe unde a jucat a avut ceva de impartit cu lumea din jurul sau , fie ca era coleg , adversar , antrenor sau suporter.
Practic, cariera sa a constat intr-un sir interminabil de scandaluri si iesiri indisciplinare care au fost pe punctul de a-i pune capat activitatii fotbalistice la doar 24 de ani.
A inceput fotbalul la AJ Auxerre , la care a debutat la doar 16 ani , spre a fi apoi imprumutat la Martigues o echipa foarte slab cotata.
Se intoarce la Auxerre unde marcheaza 21 de goluri in 67 de meciuri , fapt ce i-a adus si prima convocare la nationala cocosului galic.
Dar incep “nazbatiile” si in 1987 este amendat de Auxerre dup ace la  un antrenament isi loveste propriul portar ,Bruno Martini , in plina  figura.
A făcut parte din echipa Franţei sub-21 care a câştigat  Campionatul European, şi la scurt timp după acel succes, s-a  transferat la Marseille, clubul favorit al copilăriei sale, pentru o  sumă record pe atunci în campionatul francez 3 milioane de dolari.
Cantona dăduse semne că ar fi „iute la mânie” până atunci, şi în  ianuarie 1989, într-un amical cu FC Torpedo Moscova, şi-a rupt  şi aruncat tricoul in arbitrul intalnirii după ce a fost înlocuit. Clubul  a răspuns prin suspendarea lui pe o lună , dar nici la echipa  nationala nu ii merge prea bine nabadaiosului francez. In 1988 a fost  suspendat din selectionata Cocosului Galic dupa ce l-a injurat pe  antrenorul Henri Michel intr-un interviu televizat pe postul  national.
După ce a încercat să se adapteze la Marseille, Cantona a fost împrumutat la Bordeaux pentru şase luni, şi apoi la Montpellier pentru un an la cea din urma reuseste sa castige si Cupa Frantei , dar el se alege cu o noua suspendare :10 zile pentru ca in urma unei batai cu coechipierul sau Jean Claude Lemoult ii arunca acestuia cu ambele ghete in fata.
Şase jucători au cerut atunci expulzarea lui Cantona din lot. Cu toate acestea, fiind sprijinit de coechipieri precum Laurent Blanc sau Carlos Valderrama, Cantona a rămas la club, ajutându-l să câştige Cupa Franţei. Forma sa bună i-a convins pe cei de la Marseille să-l aducă înapoi pentru ca inca sperau in reabilitarea copilului teribil al fotbalului francez.
Întors la Marseille, Cantona a jucat iniţial bine sub comanda noului antrenor Franz Beckenbauer. Cu toate acestea, preşedintele lui Marseille, Bernard Tapie, nu a fost satisfăcut de rezultatele echipei, şi l-a înlocuit pe Beckenbauer cu Raymond Goethals, antrenor cu care Cantona nu s-a înţeles bine deloc. Cantona intra în dispute şi cu Tapie, astfel că, deşi a ajutat echipa să câştige titlul de campioană, a fost transferat la Nîmes în sezonul următor.
La Nimes nu a jucat prea mult fiind suspendat 3 etape pentru ca a sutat intentionat intr-un arbitru.Este chemat la Comisia de Disciplina care il suspenda o luna , dar la auzul verdictului se duce in fata unui membru al consiliului si ii spune “Idiotule” , suspendarea crescand la doua luni.
Pentru Cantona a fost picătura care a umplut paharul, şi a anunţat că se va retrage din fotbal în decembrie 1991 dar antrenorul de atunci al echipei naţionale a Franţei, Michel Platini, era un fan al lui Cantona, şi l-a convins să se întoarcă în fotbal. La sfatul lui Gérard Houllier, a decis să se transfere în Anglia.
Refuza sa dea probe la Sheffield United si semneaza contract cu Leeds , echipa pe care o ajuta sa castige singurul titlu din istorie si ultimul titlu in formatul vechi al Premier League.
Alaturi de Leeds a castigat si FA Community Shield in finala cu Liverpool , finala castigate cus corul de 4-3 , 3 goluri marcate de Cantona in poarta cormoranilor.
Cu toate acestea, conducerea lui Leeds “scapa” de francez, care este de cumparat Manchester United pentru 1,2 milioane de lire sterline , o suma relative mica pentru valoarea jucatorului francez.
Cantona a debutat la United într-o deplasare la Benfica, într-un amical care celebra aniversarea de 50 de ani a lui Eusébio.
Era 6 decembrie 1992 si Cantona debuta într-un meci oficial împotriva rivalilor de la Manchester City, pe Old Trafford, intrând ca rezervă în repriza a doua.
United dezamăgise în acel sezon înainte de transferul lui Cantona. Avea probleme mari cu marcarea golurilor : Brian McClair nu era în formă, iar achiziţia din vară Dion Dublin avea piciorul rupt.
Cantona s-a integrat repede în echipă, nu doar marcând multe goluri, ci şi creand multe situaţii de gol. În cei doi ani care au urmat, United a avut performanţe remarcabile, câştigând prima ediţie a Premier League în 1993. Cantona a devenit astfel primul jucător care a câştigat două titluri consecutive cu doua echipe diferite.
Prima “performanta” a scandalagiului Cantona a fost o amenda de 1.000 de lire dupa ce l-a scuipat in fata pe un suporter al lui Leeds la prima intoarcere pe Elland Road iar in competitiile europene nu se dezminte intr-un meci disputat de United la Istanbul, contra lui Galatasaray, Cantona il face “hot” pe arbitru, este eliminat si apoi are loc o incaierare cu politia turca la marginea terenului. Este suspendat de UEFA pentru patru meciuri in competitii europene.
United a câştigat din nou titlul în sezonul 1993/1994, şi două penaltiuri ale lui Cantona au contribuit la victoria cu 4-0 în faţa lui Chelsea în finala Cupei FA. Cantona a fost votat Jucătorul Anului de către Asociaţia Fotbaliştilor Profesionişti în 1994 , dar apare din nou o boacana a talentatului mijlocas francez si probabil cea mai cunoscuta.
Reputaţia lui Cantona a fost afectată de un incident din 25 ianuarie 1995. Într-un meci în deplasare laCrystal Palace, după ce fusese eliminat pentru o lovitură aplicată fundaşului advers Richard Shaw (după ce Shaw îl trăsese de tricou şi scăpase nepedepsit), l-a lovit în stil „kung-fu” pe un fan al lui Crystal Palace, Matthew Simmons , acesta din urma fiind si el judecat pentru
limbaj şi comportament ameninţător.
A fost gasit vinovat si a atacat consiliul care a judecat cazul , sarind peste o banca si lovind in acelasi stil “kung-fu” pe unul din membri la fel cum fusese el lovit de Cantona.
A fost condamnat la şapte zile în închisoare, dar a executat o singură zi din sentinţă.

La o conferinţă de presă organizată mai târziu, Cantona a dat poate cea mai faimoasă declaraţie a sa. Pe măsură ce jurnaliştii s-au strâns ca să îl asculte, Cantona a intrat în cameră, s-a aşezat şi a spus, cu ton lent şi căutat :
„Când pescăruşii îl urmăresc pe năvodar, este pentru că îşi închipuie că vor fi aruncate sardine în mare.”
Apoi s-a ridicat şi a plecat, lăsându-i pe mulţi năuciţi. A fost condamnat la 120 de ore de muncă în folosul comunităţii, după ce o curte de apel a anulat condamnarea la două săptămâni de închisoare pentru asalt. A fost suspendat de Asociaţia Engleză de Fotbal până în octombrie iar Manchester United fara aportul sau avea să piardă titlul de campioană, în favoarea lui Blackburn.
S-a speculat mult atunci că Eric Cantona va părăsi fotbalul englez după terminarea suspendării, dar Alex Ferguson l-a convins să rămână la Manchester, şi Cantona se va dovedi din nou decisiv.
United vânduse mai mulţi jucători-cheie, şi îi înlocuise cu fobtalişti de la echipa sa de tineret. Meciul de întoarcere a lui Cantona, împotriva lui Liverpool pe 1 octombrie 1995, a stârnit multă vâlvă. În acel meci, Cantona a dat o pasă de gol pentru Nicky Butt după două minute de joc, şi apoi a marcat dintr-un penalty obţinut de Ryan Giggs (singurul jucător despre care Cantona a spus că se poate înţelege cu el ca prin telepatie).
Cele opt luni departe de gazon şi-au spus cuvântul, şi Cantona s-a străduit să-şi recapete forma până la Crăciun.
Lucrurile s-au schimbat după aceea, şi golurile lui Eric au contribuit la succesul lui United în ligă ,chiar daca in ianuarie 1996 la pauza dintre tur si retur Man UTD se afla la 12 puncte de Newcastle.
A existat o serie de victorii cu 1-0 pentru United, cu goluri marcate de Cantona, dar decisivă a fost victoria cu 3-0 în deplasare la Middlesbrough.
A fost tot 1-0, şi tot un gol marcat de Cantona, în finala de Cupă FA cu Liverpool, francezul devenind atunci primul jucător străin care a ridicat Cupa FA din postura de căpitan.
Golul a venit atunci cu 5 minute înainte de final, şi este poate cel mai faimos din întreaga lui carieră. Un corner de pe partea stângă i-a pus probleme portarului lui Liverpool, David James, care a încercat să respingă mingea în afara careului, dar ea a ajuns la limita careului, pe centru.
Cantona, care se retrăsese când a fost executat cornerul, a reuşit un voleu extrem de atletic cu piciorul drept, trimiţând mingea printr-o pădure de jucători, în plasă. A fost golul victoriei si golul descatusarii pentru ca se revanşase faţă de fani pentru scandalul şi forma slabă din anul precedent.
Cantona a declarat într-un interviu de după meci : „Ştiţi că aşa e viaţa. Suişuri şi coborâşuri”.
Manchester United a devenit atunci prima echipă din Anglia care a reuşit de două ori „dubla”.
In 1997, la doar 30 de ani, baiatul rau al fotbalului francez, Eric Cantona, isi anunta retragerea spre adanca mahnire a fanilor din Manchester.
Dupa ce in 1996 a fost votat drept jucatorul anului de Asociatia Ziaristilor Sportivi din Albion, Cantona a fost desemnat, dupa retragere, cel mai bun jucator strain din istoria lui Manchester United.
Mai presus de toate Cantona a condamnat preluarea clubului de catre Malcom Glazer si a anuntat ca atat timp cat americanul va conduce Manchester el nu va veni ca antrenor sau manager la echipa in ciuda faptului ca a fost votat de suporteri drept cel mai potrivit sa preia Manchester dupa retragerea lui Ferguson.
Un jucator a carui cariera nu poate fi contestata de nimeni , iar talentul sau enorm au facut din el un titan al fotbalului modern..
Acum zece ani, s-a retras ultimul fotbalist cu stil. Înainte ca gelul şi oglinda să-i transforme pe barbati, , Cantona îşi semna manifestul ridicîndu-şi gulerul şi plecînd la atac. Era puternic ca un docher, iute ca un hoţ de buzunare, sigur ca un lunetist. Şi, lucru rar, ferm ca un comandant. Mingea mai degrabă se supunea ordinelor sale decît legilor fizicii.
S-a retras din fotbal premature poate pentru ca ii era teamă că va veni o zi în care fanii nu-i vor mai scanda numele .Dar s-a intampalt invers , fanii inca scandeaza numele sau si ii dedica cantece celui care a fost “Eric the King” , un rege pe teren si un zeu in inimile noastre.
Fotbalul a devenit sarac in 1997 o data cu retragerea sa ,  dar legenda continua Beckham si acum Cristiano  Ronaldo , purtand cu talent si pricepere numarul 7.Dar  parca imi este dor de gulerul ridicat si de flerul  fotbalistului care a fost ERIC CANTONA.
Singurul regret al sau ramane ca nu a participat la nici o  faza finala de Cupa Mondiala , dar chiar si asa reusitele  sale vor dainui vesnic in inimile suporterilor lui Manchester  si ai lumii intregi.
In toata cariera a jucat 487 de meciuri marcand de 177 de  ori in portile adversarelor , dar memorabile raman pasele  sale de geniu si driblingurile pe centimetru patrat.
“Cu gulerul ridicat, spatele drept şi pieptu-n afară, intra în arenă de parcă era proprietarul ei” spunea Roy Keane despre Eric , iar Eric a fost si va ramane printre cei mai buni jucatori pe care i-a dat Franta lumii intregi.
Mi-e dor de spectacol , intoarceti-va inapoi titani ai fotbalului , sau cel putin mai nasteti-va o data …
( Episodul VIII )

Real Madrid este unul dintre cele mai galonate cluburi din istorie avand totodata si unul dintre cele mai impresionante stadioane din intreaga lume.
Santiago Bernabeu , doar cand pronunti numele iti da fiori , datorita faimei de care are parte dar prin rostirea acestui nume nu ne dam seama ca de fapt noi rostim numele unui fost campion al gruparii din capitala Spaniei , rostim numele unui golgeter , numele unui titan al fotbalului mondial , numele creatorului Realului adevarat.
Episodul VII prezinta carierele a doi jucatori a caror cariera pare a nu avea sfarsit , Santiago Bernabeu si Alfredo di Stefano.
Despre primul se pot spune foarte putine pentru ca a jucat destul de putin , dar isi  are meritul sau in crearea Realului ca forta mondiala fotbalistica.
Dar sa incercam din acel putin sa aducem aminte despre realizarile sale.Bernabeu a  jucat fotbal doar pentru Real , chiar daca s-a nascut la Albacete a ales sa joace la Real inca de la juniori.
A jucat aproximativ 1200 de meciuri pentru Real , o mare parte din ele ca , capitan  al echipei dar venirea razboiului i-a interupt careira .
In 1927 a ales sa se retraga din fotbal ,dar nu a rezistat departe de el decat 1 an  pentru ca s-a intors la “dragostea sa eterna” langa care a stat pana in 1935.A fost pe  rand director al clubului , antrenor secund si in final manager al echipei.
Dupa razboi se intoarce pe strada O`Donnell unde se afla sediul clubului , dar il  gaseste asa cum era si inainte sa se apuce el de fotbal , in degringolada.
Dar o idée geniala ii apare in minte si in urmatoarele luni ii cauta pe fostii jucatori , antrenori , membri ai comitetului si reuseste sa formeze “noul Real”.
In 1943 dupa violentele din tribuna de dupa victoria in fata Barcelonei , guvernul a impus ca cei doi presedinti de club sa demisioneze , iar Santiago este ales presedinte la Real.
Apoi Santiago a format la Real ceea ce putem numi o echipa multinationala , reusind sa aduca jucatori de clasa mondiala , cel mai important dintre ei Alfredo Di Stefano.
Inainte de moartea sa , de mentionat ca echipa devenise una dintre cele mai importante echipe din Europa si din lume ,.
Santiago a condus Realul ca presedinte timp de 35 de ani , perioada in care clubul a cucerit de 6 ori Cupa Europeana (actuala Champions League) , o cupa Intercontinentala , 16 titluri ale Spaniei si 6 Cupe ale Regelui (Copa del Rey ).
Stadionul construit dupa proiectul lui Santiago s-a numit chiar “Santiago Bernabeu” si este unul dintre cele mai impresionante stadioane din lume.
A murit in 1978 in timpul Cupei Mondiale , iar in onoarea sa FIFA a declarat 3 zile doliu din timpul turneului.
In 2002 a fost decorat postmortem cu “Ordinul de merit FIFA” .
Moartea sa a lasat in urma doar lacrimi si durere pentru ca murise cel care a fost intemeietorul Realului superm , Realul care a castigat de 5 ori consecutiv Cupa Europeana (UCL).

Alfredo Di Stefano , un nume care trezeste admiratie si respect numai daca este rostit .Am cautat sa-I alatur un jucator de acelasi nivel cu el dar nimeni nu este atat de valoros sa stea langa el decat poate cel care l-a promovat in fotbalul modern , Santiago Bernabeu , la a caror insistente a semnat cu Real dupa un conflict cu Barcelona.
Nascut in Argentina din parinti italieni si-a inceput cariera la River Plate in 1943 echipa cu care a castigat de 2 ori campionatul Argentinei.Aici a fost imprumutat timp de un an la Huracan , dar Di Stefano in primul meci din campionat chiar cu River a marcat golul victoriei echipei sale in secunda 15 a meciului , fapt ce i-a determinat pe cei de la River sa-si cheme inapoi pustiul.
Dar nu a stat prea mult la River pentru ca a plecat in Columbia la Millionarios , unde alaturi de Nestor Rossi si Adolfo Padernera , doi argentinieni care au facut istorie si ei , facut din Millionarios o echipa de legenda.
Transferul la Real a fost cu cantec datorita faptului ca Barcelona credea ca si-a asigurat semnatura lui , dar la insistentele lui Bernabeu , Francisco Franco a decis ca Di Stefano sa mearga la Real in detrimental Barcei , mai ales ca generalul Franco nu era un simpatizant al provinciilor autonome in speta Catalunya. Dispozitia a fost comunicata Federatiei si Di Stefano a devenit jucator al Realului. Pentru urmatorii 11 ani, fotbalul avea sa învete un lucru nou: consistenta luminoasa a unei cariere princiare.
A doua zi dupa transfer a jucat un meci chiar cu rivala Barcelona , alibi invingand cu 5-0 iar 4(patru) goluri au fost marcate de minunea argentiniana.In urmatorii ani la Real se intrenaste perfectiunea mai ales ca in jurul lui Alfredo Santiago mai aduce niste goleadori , Puskas , Gento alti doi titani ai fotbalului.
Di Stefano devenea un zeu printre spanioli mai ales prin prima celor “5 ani de aur ai Madridului” intre 1955-1960 , cand Real a castigat de 5 ori consecutive Cupa Europeana (actuala Champions League).
In acest timp Di Stefano a devenit golgeterul all-time al echipei spaniole in competiile europene punctand de 49 de ori in 58 de meciuri , iar recordul sau a stat neclintit pana in 2005 cand Raul a reusit sa-l depaseasca ca numar de goluri.
Ultimii ani in fotbal i-a petrecut la Espanyol unde a jucat pana la varsta de 40 de ani inainte de a se retrage.
Di Stefano a catigat premiul de cel mai bun jucator din lume de doua ori in 1957 si 1959.
In ciuda trofeelor castigate cu Real Di Stefano nu a prins nici un CM , iar acest  lucru a fost cea mai mare dezamagire din cariera sa de fotbalist.Asa cum chiar el  spunea , “cand joci la un CM , poti spune ca intradevar ai fost fotbalist , iar daca nu  ai jucat inseamna ca nu ai reusit in fotbal”.
Mereu s-au incercat comparatii dar nu ne prea este ingaduit sa asociem  numelui Di Stefano vreun nume de jucator , poate cu doua – trei  exceptii ele , Cruijff si Maradona si poate Eusebio.Restul “fotbalistilor”  ii sunt inferiori cu mult si va trece multa cerneala pana cand se va naste  un nou “Alfredo Di Stefano”.
O cariera impresionanta data si de cele 24 de trofee cu echipa castigate si de cele 9   premii individuale castigate.
A fost campionul Argentinei in 2 randuri , iar in Columbia de 4 ori , pentru ca in Spania sa fie campion de nu mai putin de 8 ori.
A mai cucerit o data Cupa Spaniei , o Cupa Intercontinentala , Copa America cu antionala Argentinei in 1947 , de doua ori Cupa Latina , precum si 5 Cupe ale Europei (UCL) , fapt ce a permis Realului sa pastreze trofeul.
Trofeele individuale sunt in mare parte de golgeter , in Argentina in 1947 in Columbia de 2 ori in 1951 si 1952 si de 5 ori golgeter al Spaniei ( 1964 , 1956 , 1957, 1958 , 1959 ).
A mai primit deasemenea premiul pentru cel mai bun jucator din Europa in doua randuri 1957 si 1959.
Di Stefano este in prezent pe locul 3 in topul celor mai prolifici atacanti ai campionatului spaniol din toate timpurile .Primul este legendarul Hugo Sanchez iar al doilea Telmo Zarra dar Di Stefano conduce in topul celor mai buni marcatori ai lui Real din toate timpurile cu 216 goluri in 281 de meciuri pentru Real.
In 2004 a fost pus de Pele in topul celor mai buni 100 de fotbalisti din toate timpurile multi spunand despre Di Stefano ca este mai bun decat Pele si Maradona.
Di Stefano declara despre Maradona ca “”La tehnică individuală, îmi este mult superior pentru ceea ce poate face cu mingea; capacitatea mea de a acoperi întreg terenul şi adaptabilitatea mea sunt calităţile pe care el încă nu le are, deşi cu un antrenament potrivit, ar putea cu uşurinţă să mă întreacă.” .
Deasemenea in prezent , presedinte onorific la Real , Di Stefano a fost declarat de suporteri , care au votat pe site-ul clubului , ca fiind cel mai bun jucator din istoria acestui club.El a fost urmat in clasament de Zinedine Zidane si de Raul Gonzalez.
Doi titani ai fotbalului , doi zei aparuti din neant pentru a marcat o lunga perioada de glorie a unui club caruia i-au jurat iubire vesnica.Dumnezeu sa te odihneasca in pace Santiago Bernabeu iar tie Alfredo Di Stefano cat mai multe aniversari .
Mi-e dor de spectacol.Intoarceti-va inapoi titani ai fotbalului , sau cel putin mai nasteti-va o data …
( Episodul VII )

Olanda a dat mereu jucatori de talie mondiala , dar cei doi care ii voi prezenta sunt cu o clasa peste restul , doi jucatori care au facut istorie atat in Olanda cat si in Italia.Episodul VI ii prezinta pe Ruud Gullit si Marco Van Basten .
Dar sa incepem cu fenomenalul Ruud Gullit, un jucator polivalent in adevaratul sens al cuvantului datorita faptului ca putea juca pe orice pozitie de la fundas pana la atacant , dar cu toate acestea acest lucru nu l-a impiedicat sa fie un jucator legendar pentru olandezi dar si pentru echipele la care a jucat .
A inceput fotbalul la HFC Haarlem de unde a fost transferat la academia lui Feyenoord .A jucat 3 sezoane aici dupa care a plecat la PSV unde a jucat 2 sezoane inainte ca Silvio Berlusconi sa il cumpere pentru a forma acea tripleta de aur a Milanului , tripleta careia i-a cazut victima si Steaua .
Dupa 6 sezoane petrecute la Milan a plecat la Sampdoria la care a jucat un sezon pentru ca apoi sa se intoarca la Milan jucand si aici un sezon si apoi facand din nou rocada la Sampdoria.Ultimii ani ca fotbalist i-a petrecut la Chelsea in Anglia , Chelsea o echipa pe atunci de mijlocul clasamentului.
O cariera impresionanta , care i-a adus multe realizari in plan professional , realizari atat cu echipa cat si realizari individuale :
Eerste Divisie cu Haarlem in 1981 , KNVB Cup cu Feyenoord in 1984 , Eredivisie in 1984 tot cu Feyenoord , Eredivisie in 1986 ,1987 cu PSV Eindhoven , dupa care au urmat trofeele din Italia .
A cucerit de 3 ori titlul in Italia cu AC Milan in 1988 , 1992 , 1993 , Supercupa Italiei in 1988 , 1992 si 1994 cu diavolii milanezi , Cupa Italiei in 1994 cu Sampdoria , cu aceeasi echipa cucerind si Cupa Lotto in 1993.In 1989 a reusit sa cucereasca cea mai importanta competitie intercluburi din Europa , Uefa Champions League dupa acea finala cu Steaua incheiata cu acel halucinant 4-0 , iar doi ani la rand a cucerit Supercupa Europei 1989 si 1990 la fel ca , Cupa Intercontinentala in aceeasi ani , toate aceste trofee cucerite cu AC Milan.
Ultimul trofeu este cucerit in Anglia ca antrenor-jucator , anume Cupa F.A cu Chelsea.
Dar premiile individuale le depasesc pe cele cu echipa , Gullit fiind jucatorul care a avut mereu priza la premii , iar multi nu s-au ferit sa declare ca s-a nascut intr-o zodie norocoasa.
In 1981 a fost declarat cel mai bun jucator din liga a doua olandeza , iar in 1984 a primit acelasi premiu dar in prima liga fiind totodata si golgeterul Cupei Olandei cu 9 goluri.In 1986 a primit din nou premiul pentru cel mai bun jucator olandez , dar si gheata de argint a Olandei pentru cele 24 de goluri marcate.
1987 a debutat cum nu se putea mai bine , fiind declarat de France Football cel mai bun jucator din Europa , primind acelasi premiu de la FIFA si de la oamenii de sport din Olanda.
In 1988 a primit Onze d`silver , premiu acordat dupa voturile date de antrenorii din Europa , locul doi la premiul pentru fotbalistul anului in lume , locul 3 in topul celor mai buni jucatori din lume acordat de IFFHS , a primit gheata de bronz pentru cele 5 goluri de la CE .
In 1989 a primit din nou Onze d`silver , premiul pentru cel mai bun jucator din lume acordat de FIFA , Locul doi in clasamentul celor mai buni jucatori din lume clasament UEFA si locul 3 in acelasi clasament dar facut de IFFHS.A fost selectionat in Dream Teamul CE din 1988 si 1992.
In 1993 a luat premiul 3 in World Soccer Magazine World Fotballer of the Year. In 1996 a primit premiul pentru cel mai bun jucator al lui Chelsea , precum si locul doi in topul celor mai buni fotbalisti din Anglia.
Iar in 2004 a fost inclus in Top100 cu cei mai buni fotbalisti ai tuturor timpurilor.
Dar poate cel mai important trofeu castigat este CE din 1988 cu nationala Olandei iar Harry Harris a publicat o carte cu un titlu sugestiv : Ruud Gullit ortrait of a Genius .
Portertul unui geniu , un zeu pe teren si un domn in afara lui au facut din Gullit un star adevarat caruia faima nu i-a intunecat gandirea.
Tehnica , viteza , sutul puternic , gandirea jocului si mai presus de toate un talent extraordinar au facut din Gullit unul dintre titanii fotbalului mondial.
Dar ramane o intrebare , ce se intampla cu el daca nu se nastea in Olanda si se nastea in tara sa natala , Surinam.Mai avea acelasi success?Doar Dumnezeu stie dar acum merita sa ne gandimc e frumos este fotbalul si cum a putut un singur jucator sa-l faca si mai frumos.
Un jcuator iubit de fanii diavolilor milanezi pentru daruirea de care dadea dovada in meciuri dar si pentru golurile sale spectaculoase.
Colegul lui Gullit , Van Basten este cunoscut publicului mai ales datorita golului sau superb marcat din acel unghi imposibil.
Vam Basten un jucator crescut la scoala de fotbal a lui Ajax a jucat in cariera sad oar la doua formatii , Ajax si AC Milan , cu ambele reusind performante impresionante.
La Ajax si-a aratat calitatile care l-au facut un titan al fotbalului mondial , o tehnica impresionanta si un sut puternic care a facut multe pagube portilor adverse.A debutat la Ajax in victoria cu NEC inlocuindu-l pe idolul sau Johan Cruijff , reusind sa inscrie chiar de la debut.
Apoi a functionat fara incetare 10 ani, cu aceeasi figura usor detasata de student exceptional la drept. Lumea s-a oprit brusc si a remarcat usor incantata, usor ingrozita, ca Marco nu poate fi oprit, ca Marco nu poate fi blocat, ca Marco e pur si simplu cel mai mare atacant al acelor vremuri. Cultul a izbucnit delirant in ziua de 25 iunie 1988 la München. Olanda-URSS, finala Campionatului European a fost practic anihilata in minutul 54. Meciul ar fi trebuit rejucat. Inregistrarile au demonstrat fara dubiu o tulburare grava de camp magnetic, in urma careia, vreme de cateva secunde, constantele fizice terestre au fost suspendate.
Era 1-0 pentru Olanda si Arnold Muhren a centrat lung peste apararea sovietica in zona moarta din preajma fanionului de corner. Marco van Basten se afla acolo si era de asteptat o preluare, urmata de o pasa sau o noua centrare. Cei 72.000 de oameni din tribuna si zecile de milioane care se uitau la televizor nu terminasera inca acest gand, cand Marco van Basten a lovit din volé.
La reluare s-a putut vedea spasmul necontrolat al marelui portar rus Rinat Dasaev. Se mai vad cateva figuri de aparatori sovietici si inaintasi olandezi.
Unii dezamagiti, altii amuzati. Voleul lui van Basten a plecat ca un proiectil spre Bagdad, a planat o secunda la o inaltime ridicola si s-a infipt apoi in vinclu.
Asa a aparut cultul.Putin cam tarziu, dupa gustul lui Johann Cruyff, care vestise lumea inca din 1982 ca s-a nascut “al doilea Cruyff”. Dar Johann Cruyff a fost mereu un geniu incomod si rece. Zicerile sale oraculare n-au fost nicicand bine primite.
Cand profetia s-a adeverit, prea putini au mai laudat profetul. Urgenta era cu totul alta. Van Basten trebuia adjudecat. Marile cluburi nu o puteau face decat cu bani. Adversarii, numai prin violenta.
Asa au aparut ultima clipa de maretie si pierzania lui Marco van Basten. Pironit in fata televizorului, Silvio Berlusconi a murmurat: “Gasiti-l pe acest om si aduceti-l!”. Van Basten a venit la A.C. Milan, unde a fost fericit si a jucat cel mai frumos fotbal de atac post-Cruyff.
Sentinta a fost pronuntata de adversari, la 26 mai 1993. Olympique Marseille a castigat, la München, finala Ligii Campionilor contra lui A.C Milan, dar in minutul 86 Basile Boli a adjudecat cazul van Basten. Un atac oribil din spate a zdrobit glezna olandezului, care a petrecut urmatorii doi ani pe mai toate mesele de operatie ale Europei.
Zadarnic. Sfarsitul fusese dictat la München, acolo unde se nascuse si cultul
Un palmares impresionant : Cupa uefa in 1987 , 3 Eredivisie (Campionatul Olandei) , precum si 3 cupe ale Olandei toate cu Ajax , la care s-au adaugat Uefa Champions League de doua ori , Supercupa Europei , Cupa intercontinentala ambele deassemenea de doua ori , 3 cupe ale Italiei si de 4 ori Campionatul in Serie A (Italia) , dar la fel ca Gullit cea mai mare performanta ramane castigarea CE din 1988 alaturi de nationala Olandei.
Dar la fel ca la Gullit , performantele si premiile individuale le intrec pe cele cu echipa:
A castigat de 4 ori titlul de golgeter al Olandei cu 28 , 22 , 37 si respetiv 31 de goluri pe stagiune.A castigat de asemenea Onze d`agent de doua ori si Onze d`or deasemenea de doua ori.
A primit gheata de aur pentru cele 37 de goluri marcate si ocupand o data locul doi cu 28 de goluri.A fost declarat in 1985 cel mai bun jucator din Olanda.
In 1988 a castigat de premiul pentru cel mai bun jucator din lume , alaturi de premiul pentru cel mai bun jucator European , premiu oferit de France Football.Deasemenea a castigat premiul pentru jucatorul turneului si titlul de golgeter al campionatului European.
In 1989 a primit de la UEFA premiul pentru jucatorul anului , de la Frane Football a primit premiul pentru cel mai bun jucator European iar in Italia a luat locul doi in topul golgeterilor cu 19 de goluri.Deasemenea a castigat titlul de golgeter al Uefa Champions League cu 10 goluri.
A primit 2 premii de jucatorul anului oferite de IFFHS in 1988 si 1989 iar in 1990 de la FIFA a primit premiul pentru cel mai bun jucator din lume.
In 1992 FIFA i-a acordat si ea distinctia de jucatorul anului , acelasi premiu primindu-l si de la UEFA , iar de la France Football a primit premiul de cel mai bun jucator European , in acelasi an castigand si titlul de golgeter in Italia cu 25 de goluri.
In 1993 a luat locul 3 in topul golgeterilor Uefa Champions League iar in 2004 a fost inclus in top 100 al celor mai buni jucatori ai tuturor timpurilor.
Un atacant complet , noul Cruijff , un atacant care a demonstrate ca fotbalul cu zambetul pe buze era valabil si atunci si acum doar ca acum nimeni nu se mai distreaza ci joaca doar pentru bani , pentru ca fotbalul a devenit o afacere.Cand si-a luat adio de la San Siro tot stadionul l-a aplaudat iar seriosul Capello a izbucnit in lacrimi , pentru ca fotbalul pierdea o stea.
Gullit are jucate in toata cariera 540 de meciuri perforand portile adverse de 216 de ori iar Van Basten a disputat 367 de meciuri marcand 274 de goluri iar cuplul de vis Van Basten Gullit au impreuna : 907 meciuri si 490 de goluri marcate , iar ca o alta curiozitate cei doi au impreuna 42 de trofee la echipele la care au jucat , un numar impresionant de trofee Gullit 20 iar Van Basten 22.
Doi titani ai fotbalului mondial , doi zei care au adus fericire pe dreptunghiul verde , doi titani ai care au dezvoltat fotbalul spectacol care acum lipseste cu desavarsire.Lumea a pierdut doi titani , doi zei care au facut din fotbal cel mai frumos cadou pe care-l poate da viata.

Mi-e dor de spectacol.Intoarceti-va inapoi titani ai fotbalului , sau cel putin mai nasteti-va o data …
( Episodul VI )

Pentru episodul V ne intoarcem in Amercia de Sud pentru a vedea doua cariere de exceptie , doi jucatori care au facut istorie atat la campionatele mondiale cat si la echipele de club la care au jucat.Dar sa vedem care sunt cei doi :
Gabriel Omar Batistuta , este probabil unul dintre cei mai galonati jucatori din lume , datorita carierei de succes dar si datorita golurilor sale.Bati-gol cum era alintat de tifosii viola ai lui Fiorentina a avut o cariera cum rar mai gasesti , o cariera presarata cu trofee atat pe plan individual cat si cu echipa.
Un atacant cu sange rece care marca din orice pozitie , un atacant care a facut multi suporteri sa planga la golurile sale iar pe altii i-a facut sa planga cand s-a retras din fotbal.
O cariera impresionanta a acestui jucator care a jucst la 3 cupe mondiale si este prezent in Top 100 realizat de Pele.
A inceput fotbalul la Newells de unde a plecat la River Plate iar de acolo a plecat dupa doar un sezon dupa o cearta cu antrenorul Daniel Passarela , dar surpriza a venit prin alegerea noii echipe : rivala de moarte Boca Juniors.Dupa un sezon la Boca a luat drumul Italiei mai précis la AC Fiorentina unde avea sa cunoasca adevarata glorie , ajungand un idol , un zeu pentru tifosii italieni.
Noua sezoane a jucat in tricoul viola , fiind jucatorul cu cele mai multe goluri pentru echipa din Firenze .Nereusind sa castige Scudetto cu Fiorentina s-a transferat la AS Roma cu care a reusit sa cucereasca si acest titlu .A jucat un sezon si la Internazionale Milano inainte de a lua drumul “tarilor calde” mai exact Qatar la echipa Al-Arabi.
La echipa nationala a jucat la 2 CM : 1994 , 1998 si 2002 , fiind singurul fotbalist din lume care a marcat 2 hat-trickuri la 2 cupe mondiale diferite.
Dar sa vedem trofeele lui Bati-gol : Un Scudetto (Campionatul Italian) cu AS Roma , doua Supercupe ale Italiei (una cu Fiorentina , una cu AS Roma) , o cupa a Italiei cu Fiorentina , Trofeul pentru Golgeterul Ligii secunde din Italia , Trofeul de golgeter pentru Prima liga din Italia cu 26 de goluri marcate pentru Fiorentina .

A cucerit deasemenea Copa America de doua ori la fel ca Cupa Confederatiilor , a fost o data golgeterul Copei America in 1991 si golgeterul campionatului din Qatar precum si din toate ligile arabe pentru care a primit o gheata de aur.
Deasemenea Batistuta este jucatorul care detine recordul de meciuri consecutive in care a inscris in Serie A , 11 meciuri consecutive reusind sa perforeze portile adverse.
La echipa nationala a jucat 78 de meciuri reusind sa inscrie de 56 de ori fiind totodata si golgeterul all-time al nationalei argentiniene.
Batistuta este idolatrizat de fanii Fiorentinei iar conducatorii echipei au decis sa-I construiasca o statuie din bronz , aceasta statuie avand aceleasi caracteristici ca jucatorul , aceeasi inaltime etc. . Uneori la meciuri fanii viola intoneaza cantece dedicate celui care a fost cel mai iubit jucator prezent vreodata pe Artemio Franchi.
Pele la caracterizat pe Batistuta ca fiind “ un atacant care da gol din jumatate de ocazie , iar dintr-o ocazie intreaga iti da un super gol “ deasemenea Simeone colegul sau la nationala l-a caracterizat ca fiind “cel mai complet jucator pe care l-am vazut in viata mea si cu care am jucat”.Un jucator care marca din orice pozitie si care isi creea ocazie de gol dint-un nimic , calitati care au facut din Batistuta un titan al fotbalului mondial.
Va ramane mereu in mintea mea si a multor alte persoane ultimul meci disputat de Batistuta pe EL Monumental cand un intreg stadion l-a aplaudat pe cel care a scris istorie pentru Argentina , iar eroul a iesit in lacrimi de pe teren luandu-si ramas bun de la teatrul viselor , de la locul sau de joaca , locul unde a cunoscut performante incredibile dar si dezamagiri .Batistuta si-a laut adio cu lacrimi in ochi de la suporterii care il divinizau , suporteri care si astazi asteapta nasterea unui nou Bati-gol.

Juan Sebastian Veron un alt jucator care a scris istorie pentru fotbalul din tara dar sip e continental European unde a avut realizari notabile la cluburi importante din Italia si Anglia.
Un jucator crescut parca pentru a controla mingea , un jucator nascut pentru a fi campion ,un jucator talentat nascut pentru fotbal , nascut pentru a dribla si a pasa , un jucator iubit de suporteri pentru neinfricarea sa in dueluri , dar si pentru golurile sale superbe sau pasele cu precizie uluitoare.
A inceput fotbalul la Estudiantes de unde a plecat dupa doua sezoane transferandu-se la Boca Juniors .La Boca a stat doar un tur de campionat pentru ca a luat , asemenea tuturor jucatorilor din America de Sud , drumul Europei , mai exact al Italiei la Sampdoria.A trecut apoi pe la Parma si Lazio cu prima  reusind performante notabile in Cupa Uefa iar de la Lazio a plecat in Anglia la Manchester in urma scandalului cu pasaportul fals inc are au mai fost implicate jucatori din Serie A printre care si Dida si Recoba.
In Anglia la Manchester a jucat doua sezoane inainte sa fie cumparat de Chelsea si apoi imprumutat pe rand la Internazionale Milano si la Estudiantes.Din 2008 este legitimat la Estudiantes unde joaca probabil in ultimul sau sezon.
O cariera impresionanta a carei singura pata neagra ar fi cea cu pasaportul fals , acel scandal care l-a determinat sa plece din Italia , dar si scandalul legat de controlul antidoping de la World Cup 98 , dar in rest o cariera plina de success si performante notabile.

Dar are ar fi acele performante : Cupa Italiei de 4 ori , Campionatul Italian de 2 ori iar Supercupa Italiei deasemenea de doua ori.A mai castigat Campionatul Angliei cu Manchester dar si Apertura (Campionatul Argentinei) cu Estudiantes in 2006.
A cucerit cu Parma o Cupa Uefa si o Supercupa a Europei , iar cu nationala Argentinei a obtinut un loc 2 la Copa America .

A participat la doua campionate mondiale in 1998 si 2002 , fiind unul dintre cei mai buni jucatori ai competitiei.A jucat 60 de meciuri in tricoul nationalei marcand 9 goluri.
Un super jucator , creat parca pentru a distruge actiuni adverse decat pentru a creea , de aceea majoritatea golurilor sale au fost adevarate opera de arta , cu cat mai putine cu atat mai frumoase.
Batistuta are jucate in toata cariera 541 de goluri si a marcat 316 goluri , iar Veron a jucat 383 de meciuri si a marcat de 54 de ori iar un cuplu format din Batistuta – Veron ar arata astfel : 924 de meciuri si 370 de goluri impreuna.

Respect Batistuta , respect Veron pentru tot ce ati facut pentru fotbalul mondial.Fara Batistuta fotbalul este mai sarac , pentru ca a pierdut un titan , iar fara Veron va deveni si mai sarac pentru ca va mai pierde inca unul.
Mi-e dor de spectacol , intoarceti-va inapoi titani ai fotbalului sau cel putin mai nasteti-va o data …

Plecam din Europa si ajungem in Asia mai exact in Japonia , tara care a dat mai mereu cate 1 sau 2 jucatori foarte talentati pe generatie .Doua nume mi-au ramas in minte : Hidetoshi Nakata si Shunsuke Nakamura .Amandoi va sunt cunoscuti datorita echipelor la care au jucat , iar amandoi au avut realizari in plan fotbalistic , realizari mari , chiar foarte mari.
Dar sa incepem cu Nakata , care a fost capitanul nationalei Japoniei la 2 CM si este probabil cel mai talentat jucator asiatic al tuturor timpurilor.
Un fin dribleur , un excelent pasator si un golgeter innascut , doar 3 caracteristici pentru talentatul jucator japonez.
Nakata este pentru toata Asia un zeu venit pentru a preda fotbal.O cariera impresionanta a lasat in urma  cand s-a retras , trofee care vor ramane in amintirea tuturor prin  prisma talentului de care a avut parte.
A inceput fotbalul in J-League la Bellmare dar nu a stat prea mult acolo  pentru ca a ales Italia ca destinatie chiar daca a avut oferte si din  Germania sau Franta , alegand totodata sa continue la Perugia .A plecat  de la perugia pentru a jcua in acea echipa superba a lui AS Roma cu  Batistuta , Balbo si alti cativa jucatori de top cu care a reusit sa castige  un Scudetto.De la Roma a plecat la Parma unde a jucat 4 ani , apoi a  mai trecut pe la Bologna , Fiorentina pentru ca in final sa incheie  cariera la Bolton Wanderers in Anglia.
Este cel mai titrat jucator japonez al tuturor timpurilor , fiind  deasemenea prezent si in Top100 realizat de Pele.
Are la active 3 participari la CM 1998 , 2002 , 2006 si doua participari  la JO 1996 , 2000.Deasemenea cartea lui de vizita este impresionanta :  Locul 2 la Cupa Confederatiilor (finala pierduta in fata Braziliei) In total  avand la active 3 participari la Cupa Confederatiilor .In agenda sa mai sunt Cupa Asiei competitie castigate in 1996 , Cupa Italiei cu Parma , Scudetto (campionatul Italian) cu AS Roma , a fost selectionat in cel mai bun unsprezece al Cupei Confederatiilor precum si in 11-le J-League , primind totodata si premiul de AFC Cel mai bun jucator Asiatic , premiu pe care l-a primit in doi ani consecutive 1997 si 1998 . La nationala a disputat 77 de meciuri inscriind de 11 ori conducandu-si echipa din teren la 3 CM.(1 ca simplu jucator si 2 ca , capitan).Tricoul sau preferat era tricoul cu numarul 8 de aceea federatia japoneza ar fi vrut sa retraga tricoul cu numarul 8 dar au renunta la idee la cererea expresa a lui Nakata , iar in plus in multe meciuri Nakata a jcuat cu numarul 7 , dar cea mai mare curiozitate este data de refuzul sau de a lua numarul 10 in ciuda faptului ca era cel mai tehnic jucator al echipei..
Fiind cel mai titrat jucator japonez al tuturor timpurilor , desenul animat Capitanul Tsubasa ii este dedicate in totalitate celui care a fost si va ramane mereu pentru multa lume “Unicul capitan”.
Talent , goluri superbe , determinare , viteza , pase superbe , toate atuurile unui mare jucator au facut din Nakata un idol al tribunelor asiatice dar si europene .
Cel de-al doilea jucator prezentat Shunsuke Nakamura este considerat noul Nakata datorita finetii driblingurilor si preciziei paselor .
Actualul jucator al lui Celtic Glasgow a mai jucat la Yokohama Marinos in J-League si la Reggina in Serie A .Este considerat un mic Beckham datorita golurilor marcate din lovituri libere si este adorat de suporterii verzilor (Celtic) pentru ceea ce a facut la echipa si pentru faptul ca pune suflet pentru ea.
O cariera impresionanta , o cariera care probabil va continua cu inca multe trofee reusind astfel sa-si intreaca idolul , asa cum chiar el spunea , Hidetoshi Nakata.
O cariera care cuprinde multe distinctii individuale dar si trofee cu echipa : A fost selectionat in 11-le J-League 2 ani la rand 1999 , 2000 iar in 2000 a fost ales cel mai valoros jucator din J-League , a fost selectionat in 11-le Cupei Asiei in 2000 si in 2004 in 2004 fiind desemnat si cel mai bun jucator al Cupei Asiei, a luat bronzul la Cupa Confederatiilor in 2003 , SPFA Player` players of the year in 2007 si SFWA footballer of the year tot in 2007 alte premii castigate de Shunsuke , deasemenea castigand premiile oferite de liga Scotiana : Jucatorul lunii februarie 2007 , Golgeterul campionatului scotian si a fost selectionat in 11-le campionatului , toate in 2007, deasemenea a primit de la echipa sa titlul de cel mai bun jucator al echipei in 2007 iar de la suporteri a primit acelasi premiu , cel mai bun jucator al echipei in 2007.
Cu echipele la care a jucat a cucerit trofee Cupa J-League in 2001 , Cupa Asiei de doua ori in 2000 si in 2004 , Campionatul scotiei de doua ori 2006 si 2007 , Cupa Ligii Scotiei in 2006 si Cupa Scotiei in 2007.Este considerat cel mai bun executant de lovituri libere din campionatul scotian , memorabil fiind golul victoriei marcat in poarta lui Van der Sar in meciul din UCL cu Manchester , gol ce a adus victoria verzilor cu 1-0.
Ca o comparatie intre cei doi : Nakata a jucat in toata cariera 381 de meciuri marcand 53 de goluri pe cand Nakamura a jucat pana in prezent 392 de meciuri marcand 85 de goluri , iar alaturati si facand un cuplu Nakata-Nakamura rezulta : 773 de meciuri si 138 de goluri.Deasemenea Nakamura are 78 de pase de gol (assisturi) iar Nakata are 113 pase de gol (assisturi) iar adunate cuplul Nakata-Nakamura au 191 de pase de gol.
Doi titani ai fotbalului chiar daca vin dintr-o zona a lumii unde fotbalul nu este la fel de dezvoltat.Adevarat spunea Pele ca va trece mult pana ce continental african si cel asiatic vor da o castigatoare de CM , dar pana atunci pot da cate 2-3 jucatori talentati pentru viitor sau pentru trecut.
Respect Nakata pentru cariera pe care ai avut-o si respect Nakamura pentru tot ceea ce faci pentru fotbalul mondial , fie ca , continental Asiatic sa dea cel putin un jucator ca voi la fiecare 3 ani… Mi-e dor de spectacol , intoarceti-va inapoi titani ai fotbalului sau cel putin mai nasteti-va o data …                               ( Episodul IV )

Am ajuns in Europa dupa America de Sud si Africa iar in episodul III doua nume de germani sunt prezente in dreptul titanilor fotbalului mondial.Primul este recordmenul nationalei Germaniei in materie de selectii la nationala , Lothar Matthaus iar cel de-al doilea este un nume care poate nu este asa rasunator : Stefan Effenberg.
Amandoi au jcaut la inceput pe postul de mijlocas dar cu timpul Lothar s-a retras ca fundas iar Effenberg juca doar cand era neaparat nevoie de el pe postul de fundas in rest si-a facut treaba ca mijlocas.
Un fundas cu numarul 10 un numar care il merita cu prisosinta pentru tehnica si intuitia de care dadea dovada in timpul meciului iar Effenberg un jucator muncitor dar a carui viata tumultoasa a facut din cariera sa un butoi cu pulbere.
Dar sa incepem cu primul , Lothar Matthaus , cel care a fost de 75 de ori capitanul primei representative.A jucat fotbal la un nivel inalt plecand de la Borrusia Mohengladbach de unde a fost cumparat de Bayern pentru care a jucat 5 sezoane .Apoi a fost vandut la Internazionale Milano pentru care a jucat 4 sezoane intorcandu-se apoi acasa in germania la vechea dragoste Bayern Munchen pentru care a jucat aproximativ 9 sezoane.Si-a incheiat cariera asa cum fac majoritatea jucatorilor trecuti de prima tinerete , intr-o tara exotica , iar el a ales SUA si American Soccer League mai exact MetroStar pentru care a jucat 1 sezon (In SUA sezonul este primavara – toamna).S-a retras in glorie la 39 de ani si la 151 de prezente in nationala preferand sa antreneze in continuare.Visul sau cel mare a fost si inca este sa antreneze dragostea lui vesnica Bayern Munchen dar momentan a incercat sa antreneze prin vecini cum chiar el spunea “Antrenez prin vecini pentru ca la mine in tara nu pot sa fiu zmeu peste noapte”.Ca antrenor are un palmares impresionant : Rapid Viena (Austria) , Salzburg (Austria) , Atletico Paranaense (Brazilia) , Partizan Belgrad (Serbia) precum si nationala Ungariei iar in prezent antreneaza in Israel pe M.Netanya.
Este probabil alaturi de Kahn cel mai medaliat jucator german si are cele mai multe trofee castigate.17 trofee cu echipele la care a jucat dintre care 2 ca antrenor.Ca antrenor a castigat campionatele din Serbia si Austria cu Partizan respective Salzburg iar ca antrenor are la activ urmatoarele trofee : 7 Campionate ale Germaniei (Bundesliga) , 3 Cupe ale Germaniei , 2 Cupa Uefa , Campionatul in Serie A cu Internazionale , in 1980 a castigat CE iar in 1990 CM (Fifa World Cup).15 trofee ca jucator cu echipa si inca 3 trofee ca jcuator : FIFA World Player in 1991 si cel mai bun jucator german , trofeu castigat de 2 ori in 1990 si 1999.Detine recordul in materie de meciuri jucate la echipa nationala si recordul Europei la meciuri jucate pentru ca egipteanul Hassoen l-a intrecut ca nuamr de selectii . Lothar Matthäus, a fost desemnat de federaţia naţională de specialitate (D.F.B.) „căpitan de echipă onorific”. Acest titlu a mai fost obţinut, înaintea lui Matthäus, de doar trei „monştri sacri” ai fotbalului german: Uwe Seeler, Fritz Walter şi Franz Beckenbauer.Puterea sutului , taria de caracter , tehnica , intuitie si mai presus de toate tacklingurile la limita regulamentului , iar uneori dincolo de ea.Avea toate atuurile unui jucator complet , a unui titan al fotbalului si asta a fost si a ramas…Un titan.
Dar sa trecem si la cel de-al doilea titan al fotbalului din Germania : Stefan Effenberg.Toata lumea l-a  criticat mereu pentru stilul sau lenes si nepasator.Dar curios este ca  Effenberg in ciuda trofeelor castigate si a jocului bun prestat era cunoscut   publicului mai mult prin “belelele” in care intra mereu.
La fel ca Matthaus a jucat la Borrusia Mohendgladbach de unde s-a  transferat la Bayern Munchen.Ciudat sau nu cariera s-a parca s-a impletit  cu cea a lui Matthaus.De la Bayern pentru care a jucat 3 sezoane a plecat in  Italia cam in acelasi timp cu Matthaus dar la Florenta jucand pentru  Fiorentina timp de 2 sezoane jumatate .S-a reintors la prima sa echipa la  Gladbach dar a plecat la dragostea sa eterna la fel ca cea a lui Matthaus ,  Bayern Munchen .A stat 3 sezoane in care a pierdut si o finala de UCL in  fata lui Manchester , si s-a transferat la WFL Wolfsburg unde a jucat in  sezonul 2002-2003.A palcat in Emirate la Al-Arabi unde si-a incheiat  cariera , o cariera presarata cu sincope din viata personala dar si cu cateva  trofee iar poate cel mai important trofeul UCL in 2001 pe care l-a cucerit din postura de capitan al lui Bayern iar dupa finala a primit si premiul individual de “Cel mai bun jucator al UCL” .A castigat 3 campionate ale Germaniei “Bundesliga” si 1 cupa a Germaniei.La echipa nationala a jucat 36 de meciuri marcand 5 goluri , dar memorabil ramane momentul din meciul cu Correa de Sud de la World Cup 94 cand a fost trimis acasa de Berti Vogts pentru ca ar fi avut o aventura .Dar viata sa tumultoasa nu s-a oprit aici.A fost probabil primul jucator apostrofat de fani pentru declaratiile sale , ianintea meciului cu Cork City o echipa semiprofesionista din Irlanda , el a declarat ca este sigur de victorie iar atacantul Dave Barry seamana cu bunicul sau la felul cum se misca.Rezultatul?Chiar Dave a marcat golul egalarii pe Musgrave Park la un corner chiar de langa Effenberg , iar toti din jurul sau : suporteri , colegi l-au luat peste picior spunandu-I mai in gluma mai in serios :”Ti-a dat gol bunicu”.Viata tumultoasa din afara terenului l-a scos mereu in fata fiind un obisnuit al ziarelor de scandal.Casatorit cu Claudia Effenberg aflat in vacanta in Florida a inselat-o pe sotia sa (care era fosta sotie a lui Tomas Strunz fost coleg de nationala) cu vecina din Florida de la vila pe care o detinea.Dar asta nu era tot. Pe cand juca la Bayern Munchen, “Scheffe” si-a inselat consoarta de atunci, Martina, cu sotiile celor doi Thomas, Hässler si Strunz, colegii sai la nationala Germaniei. Ce a urmat a parut incredibil.Thomas Strunz s-a despartit de Claudia iar aceasta s-a casatorit cu Effenberg.Dupa ce a aflat de escapade sotului din Florida Claudia nu l-a mai primit acasa pe jucator chiar daca acesta a venit sa-si ceara iertare. Ultimul intalnire de gradul III, in familia Effenberg, s-a consumat pe pamant german. Intors acasa, pentru o noua runda de “negocieri”, “Effe” s-a ales cu un avertisment.
Claudia a chemat politia, in miezul noptii, la domiciliul celor doi din Blankenese, un cartier rezidential select din Hamburg. Se pare ca temperamentalul “Scheffe” a depasit din nou masura, desi venise sa o dea la pace. “Ma tem ca nu mai avem niciun viitor, am renuntat la inelul de casatorie”, spune Claudia. “Nu ma pot desparti de Trinka. O iubesc, asa cum o iubesc si pe Claudia. Ce va fi, sta scris doar in stele”, i-a raspuns “Effe”, care a facut cale intoarsa in State.
Aceasta nu a fost singura problema cu politia.Recent un tribunal din orasul Braunschweig a confirmat condamnarea fostului fotbalist german Stefan Effenberg la plata unei amenzi de 100.000 de euro pentru ultraj asupra unui politist.
Tribunalul a confirmat decizia luata in luna iunie, la care Effenberg inaintase apel. Fostul international, in varsta de 35 de ani, injurase un politist care il oprise pentru un control al vitezei.Iar lista continua ,poate multi s-au saturat deja dar mai este : S-a luat de tanarul bastian Scweinsteiger de la Bayern . Effenberg a declarat in articolul sau dintr-un ziar ca mijlocasul trebuie sa isi gaseasca alta echipa la care sa joace :”Bastian nu numai ca nu mai evolueaza , dar se vede chiar si un regres in evolutiile sale “.Aceasta afirmatie la-a deranjat enorm pe tanarul mijlocas care venea dupa o accidentare si i-a raspuns : ”Il respect pe Effenberg ca jucator , insa nu ca si persoana. Daca ai inima unde trebuie nu ai voie sa faci astfel de afrimatii. A jucat atat de multi ani pentru Bayern asa ca nu inteleg asta deloc” .Si ca totul sa fie complet Effenberg s-a luat si de doua mari stele ale fotbalului german , primul fiind chiar jucatorul prezentat mai sus : Lothar Matthaus despre care a spus ca este “Bun de gura dar rau de plata” deoarece acesta nu a platit 200.000 de lire fundatiilor umanitare asa cum preciza contractul de la meciul sau de retragere.Iar cel de-al doilea este Jurgen Klinssman pe care l-a caracterizat ca fiind un antrenor slab si a carui demise a cerut-o.
O sumedenie de peripetii dar cu toate acesta un jucator complet , un jucator cu o cariere impresionanta la fel ca cea a lui Matthaus doar ca putin mai saraca in trofee.
Matthaus a jucat in toata cariera sa 745 de meciuri !!! si a marcat 184 de goluri , iar Effenberg a jucat 481 de meciuri si a marcat 93 de goluri iar adunate de la ambii jucatori rezulta astfel : cuplul Matthaus – Effenberg au :1226 de meciuri si 277 de goluri.
Parerea mea este ca niciodata nu vor mai exista jucatori atat de tari si rai cum au fost cei doi , rai in sensul bun al cuvantului .Ei au dezvoltat fotbalul spectacol care acuma disparut cu desavarsire.Intoarceti-va inapoi zei ai fotbalului…sau mai nasteti-va o data …
Episodul ( III )

Asa cum am promis seria “Titani ai Fotbalului” va continua cu un cuplu de jucatori de pe continental negru , doi super vulturi , doi nigerieni care au facut istorie oriunde au jucat si unde inca joaca chiar daca au atins varste considerabile.
Un nume sta pe buzele tuturor , veritabilul numar 10 al nationalei Nigeriene , un nume pe care suporterii il iubesc si il idolatrizeaza , Jay Jay Okocha , iar cel de-al doilea este un atacant cu sange rece , un atacant masiv dar cu o tehnica impresionanta , un jucator pe care suporterii il iubeau datorita golurilor sale , unicul Nwankwo Kanu.
Super vulturii aveau o echipa superba cu Ikpeba Nosa , Babangida , si acesti doi titani , dar sa incepem cu Jay Jay care a fost capitanul si conducatorul de joc al nationalei Nigeriei la 3 turnee de CM.
Este considerat cel mai tehnic jucator dat de continental negru si ca un omagiu adus tehnicii sale formidabile la CM din 98 fiind inclus in echipa turneului .
Tanarul Okocha a inceput fotbalul la Enugu Rangers in tara natala dar este repede vazut de scouteri si vandut in Germania.Aici isi face cu prisosinta datoria fiind mai mereu printer cei mai buni stranieri , toata lumea avand inca in minte meciul dintre Eintracht si Karlshrue , cand luand mingea de la mijlocul terenului a insirat nu mai putin de 7 jucatori pe drum , pe unii chiar de doua ori , si in final l-a driblat si pe magical Kahn inscriind apoi in poarta goala.
Talentul innascut si grija cu care mangaia mingea il faceau sa para un zeu coborat pe pamant pentru a preda fotbal celor din jur.Cele 3 turnee finale si cele 5 Cupe ale Africii au facut din el un idol pentru tinerii nigerieni sin u numai.Este probabil cel mai iubit si cel mai titrat nigerian care a jucat in Europa.Este singurul jucator ramas active , din echipa carec astiga medalia de aur la JO de vara de la Atlanta din 1996.
A trecut pe la echipe cu nume in Europa : Fenerbahce , PSG , Bolton a jcaut un an in Qatar iar acum joaca la Hull City o echipa din liga a doua engleza , o echipa pe care “Domnul mi-a aratat-o” asa cum spunea chiar el.Peste tot pe unde a jucat a fost iubit si idolatrizat de suporteri , datorita magiei sale.A fost inclus de Pele ina cel top100 al celor mai buni jucatori din lume ai tuturor timpurilor.
A jucat in toata cariera 532 de meciuri pana in prezent inscriind 100 de goluri si avand la active …incredibil…231 de pase de gol.La echipa nationala a jucat 75 de meciuri inscriind de 14 ori fiind unul dintre cei mai titrati jucatori ai tuturor timpurilor.
Cel de-al doilea , un adevarat turn de control , Nwankwo Kanu este cunoscut iubitorilor nationalei nigeriene datorita numarului 4 purtat pe tricou , in ciuda faptului ca era un atacant veritabil.
A inceput fotbalul in tara natala dar a fost repede inregimentat de echipa ce scoate jcautori pe banda rulanta , Ajax Amsterdam , de unde a plecat la Internazionale Milano unde nu a rupt gura targului , poate datorita competitiei cu Zamorano si Djorkaeff in atacul Interului.A luat drumul Angliei , mai exact a devenit tunar , Arsenal fiind echipa sa timp de 6 ani de aici plecand la WBA (West Bromwich Albion) iar de aici la Portsmouth unde este si in prezent.
Este cel mai decorat jucator nigerian , avand la activ cate o victorie in UCL , Cupa Uefa , Premiership , FA Cup , o medalie olimpica la Atlanta in 96 castigand de asemenea de doua ori African Player of the Year.
A participat de 5 ori la Cupa Africii pe Natiuni , de doua ori la CM (in 98 si 2002) , la nationala debutand intr-un amical cu Suedia .In ciuda inaltimii sale 1.96 era un jucator foarte tehnic care punea probleme oricarui fundas din lume , Maldini spunand dupa finala pierduta cu Ajax ca daca o echipa ar avea 3 de Kanu echipa adversa ar trebui sa joace cu 7 fundasi.La nationala a disputat 69 de meciuri marcand 13 goluri , iar in toata cariera a jucat 429 de meciuri inscriind de 125 de ori in portile adverse.Impreuna cei doi au 961 de meciuri , avand marcate 225 de goluri.
Mi-e dor de echipa superba a Nigeriei de la World Cup 98 cand au lasat Spania pe dinafara si s-au calificat mai departe.Mi-e dor sa vad driblingurile lui Okocha sau loviturile de cap ale lui Kanu , mi-e dor de tot ceea ce era spectacol , mi-e dor si dor va ramane pentru ca ceea ce a venit din urma nu se ridica la nivelul a ceea ce a fost , iar un Okocha nu gasesti la fiecare colt de strada sau pe toate stadioanele.Pacat …
( Episodul II )

Legende , staruri , titani ai fotbalului, jcuatori al caror nume tribunele il striga in delir.Fiecare echipa a avut jucatori emblematici , iar echipele nationale au avut mereu un jucator care era cu un punct mai sus decat restul colegilor sai.Primul episod este dat de un cuplu de atacanti estraordinari , doi atacanti care au facut istorie pentru micutul stat Chile din America de Sud.Acum 7-8 ani oricine si-ar fi dorit in atac un cuplu format din Marcelo Salas si Ivan Zamorano.
Probabil multi isi aduc si acum aminte de Cupa Mondiala din 98 cand Chile a trecut de grupe si a fost invinsa in optimi de Brazilia.Doi atacanti au reusit performanta sa califice nationala tarii lor la mondiale.
Dar sa incepem cu primul , si cel care s-a retras deja Ivan Zamorano.Vazut ca un sex simbol si primind acest premiu la Cupa Mondiala din 98 Zamorano a fost inainte de toate un atacant complet.Pentru el fotbalul era o placere si asa cum chiar el spunea “fotbalul este singurul mod in care cu un ochi pot plange si unul rade”.
Cand Pele a fost rugat sa faca acel top100 al jucatorilor din toate timpurile , Zamorano s-a gasit in acest top.
A primit o porecla ciudata “Bamm – Bamm” inspirata din desenul animat “Familia Flinstone” datorita eficacitatii sale din fata portii.Pentru el nu conta ca mingea venea pe piciorul stang sau pe dreptul , ca trebuia sa trimita cu capul sau sa faca plonjon , el avea in fata doar poarta si telul sau era golul.Suporterii adversarelor sale ii spuneau “Ivan Teribilul” acest nume primindu-l de la suporterii Barcei dupa ce in tricoul lui Real a marcat in poarta blau-grana 4 goluri in 2 meciuri si i-a ajutat pe albi sa castige campionatul.
A inceput fotbalul la Tresantino unde s-a remarcat rapid datorita eficacitatii sale 27 de goluri in 28 de meciuri si rapid a ajuns in Europa la St.Gallen.Nici aici nu a stat mult si a fost achizitionat de Sevilla dup ace in 56 de meciuri pt elvetieni a marcat de 34 de ori.La Sevilla si-a facut din nou norma 21 de goluri in 59 de meciuri si a fost vandut la Real pentru numai 5 milioane.La Real si-a facut treaba cu varf si indesat facand un cuplu letal cu Michael Laudrup , in 137 de meciuri a marcat de nu mai putin de 77 de ori.La Real a isncris in primul sezon 27 de goluri si sub conducerea lui Jorje Valdano a castigat Campionatul Spaniei si a primit trofeul Pichici oferit celui mai bun amrcator din campionatul spaniol.A maic astigat de doua ori treofeul EFE acordat celui mai bun sud-american care joaca in Primera Division.A plecat apoi la Milano la Inter unde a primit tricoul cu numarul 9 care ulterior o data cu venirea lui Ronaldo ii va fi luat iar el va purta pe tricou numarul 1+8 , facand aluzie la numarul 9.Pentru Inter a marcat 28 de goluri in 106 meciuri castigand totodata si Cupa UefaSi-a luat ramas bun de la suporteri intr-o festivitate de premiere pe stadionul Giuseppe Meazza , Zamorano a iesit plangand si in aplauzele unui stadion intreg de pe terenul unde a scris istorie pentru Inter .A plecat apoi in Mexic unde a jucat la America 63 de meciuri si a marcat 33 de goluri pentru a-si incheia cariera la Colo Colo in tara natala jucand 14 meciuri si marcand de 8 ori.Pentru nationala a jucat 69 de meciuri marcand 34 de goluri .La nationala a facut cuplu cu Marcelo Salas impreuna marcand 71 de goluri.Unul dintre cele mai prolifice cupluri de atacanti , iar mai presus de orice au fost numiti “gemenii golului” ai nationalei chiliene.Cand unul din ei marca comentatorul nu stia cine marca pana nu arata pe tabela numele sau numarul celuicare a marcat , deoarece cei doi semanau ca doua picaturi de apa.
Dar acum sa il vedem si pe cel de-al doilea “geaman” Marcelo Salas.A primit porecla “El Matador” , matadorul , datorita numarului extreme de mare de goluri marcate.A inceput fotbalul in orasul natal la Universidad de Chile unde a marcat 80 de goluri in 120 de meciuri .Propus de Maradona clubului sau de suflet Boca Juniors , este incorporat mai rapid de rivala River si reuseste sa intre in inimile suporterilor argentinieni marcand 33 de goluri in 62 de meciuri si ajutand echipa sa castige Clausura si Apertura dar si o Supercupa a Argentinei .La Cupa Mondiala din 98 a marcat 4 goluri pentru nationala sa dintre care 2 in meciul din grupa cu Italia , intr-un interval de 4 minute.Imediat dupa Cupa Mondiala este achizitionat de SS Lazio care plateste lui River 11 milioane de USD.La Lazio marcheaza 50 de goluri in 104 meciuri ajutandu-si totodata echipa sa castige campionatul , Cupa Italiei , Cupa Cupelor si Supercupa Europei.De aici se transfera la Juventus pentru care joaca doar 14 meciuri amrcand de 2 ori , dar totul datorita unor leziuni la piciorul stang.Se intoarce la River cu care ajunge pana in semifinalele Copei Libertadores jucand 43 de meciuri si marcand 7 goluri.Se intoarce apoi in tara antala la iubirea sa eternal Universidad de Chile unde amrchea za 25 de goluri in 51 de meciuri si castiga un campionat al statului Chile.Pentru nationala a marcat 37 de goluri in 70 de meciuri , fiind cel mai bun marcator din istoria acestui stat urmat indeaproape de prietenul si colegul sau Zamorano.Ca o comparatie intre cei doi Salas a jucat in toata cariera 359 de meciuri si a marcat 178 de goluri iar Zamorano a jucat 560 de meciuri si a marcat de 269 de goluri , iar adunate si creand un cuplu de vis :Zamorano –Salas rezultatul este : 919 meciuri si 447 de goluri marcate impreuna.
Curiozitate despre Zamorano : intr-un meci cu Venezuela pentru barajul de calificare la Cupa Mondiala a marcat de 5 ori iar echipa sa a invins cu 6-0 , iar la Cupa Mondiala nu a marcat nici un gol rautaciosii spunand ca a termiant sacul cu goluri la meciul cu Venezuela.
Doua legende , doi titani ai fotbalului , legende peste veacuri dar idoli in inimile tuturor.Fotbalul de astazi duce lipsa de acei golgeteri adevarati de acei titani ai fotbalului.Dar noi incercam sa ne reamintim de ei.
(Episodul I)

3 portari , doar 3 nume si astfel poti descrie nebunia portarului.Este suficient sa rostesti numele celor trei portari si iti poti da seama ce inseamna nebunie curata.Dar cine sunt cei trei? Un paraguayan , un mexican si un columbian , iar probabil multi deja au ghicit : Jose Luis Chilavert , Jorge Campos si Rene Higuita .
Higuita se plangea acum cateva luni de faptul ca fotbalul s-a schimbat iar portarii nu mai sunt ceea ce au fost , ei doar intra pe teren si isi fac treaba , nu primesc gol, in timp ce suporterii asteapta spectacol.Oare de ce de la meciurile vechi cu Higuita , Campos , Chilavert , Taffarel , Ochoa si lista poate continua , tribunele aplaudau la final ambele echipe chiar daca ei erau adversari de moarte.Aplaudau pentru ca vedeau spectacol ceea ce acum lipseste cu desavarsire.
Voi incerca sa vorbesc despre nebunia de care da dovada un portar , nu ma refer aici la faptul ca au acea doza de nebunie curate sa se arunce la minge chiar daca stie ca in orice moment 6,8 cuie de fier il pot lovi si il pot trimite pe tusa o perioada mare de timp.
Dar pentru cei care faceau spectacol fotbalul era un joc nu o meserie , fotbalul era viata lor , jucau fotbal pentru a se distra nu pentru a castiga bani.De ce Campos sau Higuita au refuzat ofertele venite din Europa si au preferat sa joace in Mexic , Argentina si Brazilia , pentru ca in Europa nimeni nu juca fotbal pentru a se distra.Voi oferi un tribut acestor legende vii ale fotbalului cu zambetul pe buze si vom reaminti ce insemna sa te distrezi.
Dar sa incepem cu paraguayanul Chilavert , pe numele sau complet Jose Luis Felix Chilavert Gonzalez a fost si probabil este alaturi de Santa Cruz emblema fotbalului Paraguayan.Un portar care dadea incredere echipei si mai presus de toate oferea spectacol prin golurile sale , 29 pentru echipele la care a activat si 8 pentru nationala , au facut din el o legenda vie pintre granzii fotbalului mondial.Stilul sau feroce din timpul meciului au facut din el un portar de temut chiar si pentru colegii sai , intr-un meci cu Ecuadorul la un corner a iesit la 11 metri si a retinut o minge.Rezultatul in urma sa , un covor cu 4 jucatori , 2 colegi si 2 adversari stateau intinsi pe gazon cerand ingrijiri medicale.Ce a urmat ? 3 schimbari in aceeasi faza iar la urmatorul corner in careul de 6 metri nu era nici un jucator , nici coleg nici adversar , iar cel care a executat cornerul a trimis mingea la marginea careului de 16 metri.A fost probabil cel mai bun portar executant de lovituri libere si penaltyuri dar nu s-a sfiit uneori sa iasa cu mingea la 30-40 de metri de propria poarta in dribbling.La Cupa Mondiala din 98 in meciul cu Spania nimeni nu poate uita cum Chilavert l-a driblat la marginea careului pe Raul si apoi si-a pus colegii pe contraatac.Cunoscut ca fiind un tip temperamental Chilavert a avut si momente de nebunie in sens negativ intr-un meci cu Columbia fiind eliminate dupa ce i-a administrat un pumn in plina figura bunului sau prieten Fuastino Asprillia.
Dar sa il vedem pe Rene Higuita excentricul portar columbian poreclit de presa si de suporteri “El Loco” care a facut istorie datorita driblingurilor sale la 20-30 metri de poarta proprie sau de interventiile superbe dar acrobatice si care il puneau la un mare risc.Lovitura scorpionului este cel mai bun exemplu mai ales prin prisma faptului ca a lasat o lume intreaga cu gura cascata cand a respins acrobatic acel sut.
Dar nebunia acestui portar nu s-a oprit aici , el avand marcate 6 goluri pentru echipele de club la care a activate , dar surprinzator doar unul este marcat din faza fixa (lovitura libera ) restul sunt din actiune.Pentru echipa nationala a marcat de 3 ori fiind o legenda vie pintre tinerii fotbalisti columbieni., daca te duci in Columbia si intrebi un pusti cine este idolul sau 80% din raspunsuri vor fi “Rene Higuita”.Curios sau nu nu doar Rica Raducanu a fost surprins in offside , la meciul cu Anglia tusierul a ramas blocat cand a semnalizat offside.Dar a semnalizat foarte tarziu , iar intre timp Higuita ratase.Blestemul sau cel mare a fost ca pe langa interventiile de generic sa primeasca si niste goluri la fel de superbe sau de cascadorii rasului cum este acel gol primit de la Roger Milla cand a incercat sa dribleze la 35 de metri de poarta.
Higuita si-a descris viata de pe teren ca fiind o nebunie , pentru el fotbalul fiind principala sursa de distractie si fantezie.
Iar ca un fapt divers de mentionat ca in 1989 la un meci Paraguay – Columbia Chilavert capitanul nationalei Paraguayene a marcat in poarta lui Higuita din penalty si a adus victoria nationalei sale cu 2-1.
L-am lasat la urma pe micutul Campos deoarece este preferatul meu.L-am vazut prima data “live” la CM din 98 si am ramas blocat cand in minutul 78 din portar a devenit atacant.Nebunie sau nu , cand ati mai vazut voi un portar cu numarul 9 pe tricou , cand acest numar este al unui atacant pur-sange.
Cand intra pe teren nationala Mexicului il vedeai pe Campos chiar daca stateai in ultimul rand sip e cel mai din spate scaun al tribunei.Echipamentul viu colorat a facut din el un micut excentric , toata lumea iubindu-l si primind porecla de “El Brody “ sau “Chiqui – Campos “.
A inceput fotbalul ca atacant iar in primul sezon a marcat 14 goluri pentru Pumas , dar apoi si-a schimbat postul in portar dar chiar si asa de cele mai multe ori incepea meciul in poarta ca sa-l termine in atac ceea ce a facut din el un adevarat zeu printre tinerii mexicani.
La cei 1.69 m ai sai era un portar cu o detenta extraordinara si ceea ce il ajuta cel mai mult , curajul si nebunia de a se baga in picioarele adversarilor chiar daca la inaltimea sa putea oricand risca sa fie calcat de adversar.A marcat in total 38 de goluri la echipele la care a evoluat fiind considerat un jucator polivalent.Viteza uimitoare si pasele cu precizie de chirurg au atras atentia multor cluburi din Europa.Dar Campos a ramas fidel ligii mexicane si doar 3 ani i-a petrecut in SUA.La nationala chiar daca nu era cel mai bun portar al generatiei sale a compensate prin munca si daruire dar si prin excentritate si a devenit nr.1 in poarta aztecilor.A strans 130 de meciuri si 2 Cupe Mondiale la cea din 98 jucand si 2 meciuri ca atacant .
Probabil cel mai nebun portar dintre nebunii fotbalului a fost un pitic , un pitic care a facut istorie si a carui cariera si stil de joc nu le va mai avea nimeni niciodata.
Un omagiu ii este adus lui Jorge Campos in comedia japonez Captain Tsubasa, unde joaca rolul de Ricardo Espadas, capitan si portar al echipei mexicane . El marcheaza golul Mexicului in meciul impotriva Japoniei.
Legende vii ale fotbalului mondial , Portari Nebuni dar extraordinari , Vedete care nu au castigat sume exorbitante dar Jucatori cu suflet mare si cu zambetul pe buze.